un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de dobrin7m

Acu sa vedem cu icoana cum e. Mie mi-a murit tatal . Si astazi ma uit la poza lui si ma rog pentru el. Inseamna ca ma inchin pozei? Cand te uiti la icoana crezi ca te rogi icoanei si ca astepti de la ea ceva?

Vrei-nu vrei, acesta este mesajul pe care-l transmiţi. Când îi aprinzi o candelă, când îţi faci cruce, când o pupi, când te înclini înaintea ei, de fapt te închini icoanei chiar dacă zici că în mintea ta tu te închini înaintea lui Dumnezeu. Închinarea "în duh şi adevăr" exclude intermediarii din lemn, aur, argint, sticlă ori ipsos.

În prealabil postat de dobrin7m

Vezi ceva rau in a privi chipul drag? Pentru noi toti oamenii chipul lui Hristos ar trebui sa fie chipul cuiva drag.

- Mai întâi că icoana nu reprezintă chipul lui Hristos. Dacă icoana e o reprezentare a maicii Domnului ori a unui sfânt, e clar. Dar şi dacă e o reprezentare a lui Hristos, ea nu este o fotografie şi nici măcar un portret al Lui, ci o imaginaţie să-i spunem cel mult artistică transmisă prin tradiţie aproximativ de la primele reprezentări iconografice, în nici un caz de la evanghelistul Luca (acesta a fost medic, nu zugrav).
- Mai apoi, chipul lui Hristos (portretul Lui spiritual) este, mai precis ar trebui să fie reprodus fidel în urmaşii Lui de pe pământ, ca lumea văzându-ne să spună precum în secolul I: "iată un Christos [un creştin] pe uliţă!" O interesantă parabolă ne transmite un artist evreu (păcat că nu i-a venit această idee unui creştin) despre felul cum creştinii [re]prezintă chipul lui Hristos în această lume:
http://www.dotsforjesus.com/index.php/

În prealabil postat de dobrin7m

Acu sa vedem cum e cu chipul din icoana. Atunci cand tu ti-ai cunoscut tatal si l-ai vazut , il iubesti si ii stii fiecare trasatura a lui. Daca ai fi pictor ai reda chipul tatalui tau. corect? Apoi moare tatal tau si copiii tai care nu l-au cunoscut , te intreaba: cum a aratat tatal tau? Si tu ii spui, si il pictezi si ii arati. Asa a fost tatal meu. Si scrisul tau ramane, si pictura ta ramane, si spusa ta ramane. Si copilul tau creste mare si spune copilului lui : uite asa a fost bunicul meu. Intelegi? Transmiterea prin viu grai, prin pictura si prin scris e de veacuri. credem istoria , din hrisoavele vechi, din arheologie , deci credem istoria si nu credem credinta? De ce discriminarea asta? Iti spun eu: iarasi dracul si-a bagat coada ca noi oamenii sa fim rataciti. Doar pentru credinta are interes mare! Trebuie sa rataceasca cat mai multe suflete!

Ceea ce aţi descris mai sus este tocmai transmiterea chipului moral-spiritual al Mântuitorului şi acesta se găseşte în Sfânta Scriptură. Şi aici într-adevăr diavolul "şi-a băgat coada" ca oamenii să nu citească Scriptura şi să se rătăcească (Mat. 22,29)

În prealabil postat de dobrin7m

Am sa iti spun si tie cum imi spunea mie tatal meu cand eram de varsta ta. Mai copila , tu nu esti coapta inca, mai trebuie sa te coci.

N-am ştiut că sunteţi o doamnă, nickul nu indica aşa ceva. Îmi cer scuze dacă până acum m-am adresat nepotrivit.

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Vrei-nu vrei, acesta este mesajul pe care-l transmiţi. Când îi aprinzi o candelă, când îţi faci cruce, când o pupi, când te înclini înaintea ei, de fapt te închini icoanei chiar dacă zici că în mintea ta tu te închini înaintea lui Dumnezeu. Închinarea "în duh şi adevăr" exclude intermediarii din lemn, aur, argint, sticlă ori ipsos.
.

Rolul rugaciunii este altul nu cel de a transmite altui om ceva. ce intelege altcineva atunci cand un semen de al lui se roaga asta e altceva. Eu nu cred ca cineva care se roaga transmite mesaje altor oameni. Dar daca unii oameni inteleg mesaje de genul: uite la ala se roaga la lemn, aur, sticla si ipsos, eu zic ca diavolul il zgandere rau de tot.
Eu cand ma rog nu zic: acu ma inchin la Dumnezeu. Eu cand ma rog zic: Doamne ajuta-ma, sau Tatal nostru si mintea si sufletul imi este la Dumnezeu. Nu zic: icoana pune cuvant bun la Dumnezeu, sau ipsosule pe care sta icoana spune-i lui Dumnezeu despre mine, ca sa fie intermediari. Cam simplista gandirea aici nu credeti?

[sherlock_holmes]

http://www.iconia.ro/ro/scrieri/3/

Cei ce ramin asadar la litera Vechiului Testament, cunosc "chipul slavei lui Dumnezeu" stralucind pe muntele Sinai (lesire 24, 18), .... Ei isi dau de asemenea seama ca "chipul slavei lui Dumnezeu" a stralucit pe fata lui Moise, intr-un mod deosebit de intens, dar in acelasi timp ascuns pentru ca se smintesc la ideea ca Dumnezeu ar putea lua fata umana ca fata proprie a sa. "Dar cind se vor intoarce la Domnul (adica vor recunoaste cu adevarat ca Hristos este Dumnezeu cel intrupat), se va lua acoperamintul de pe inima lor" si vor recunoaste ca fata Domnului Hristos e "chipul" cel mai deplin al lui Dumnezeu.

.....

Acest mod de a pastra constiinta perpetuarii prezentei Domnului intre noi cu fata Sa umana, din planul Sau invizibil, ni l-a lasat Dumnezeu prin icoana Sa. Daca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat continua sa fie printre noi pina la sfirsitul veacului prin toate puterile dumnezeiesti, mijlocite prin trupul Sau, de ce nu ar continua sa fie prezent si lucrator printre noi si prin fata Sa, intr-un mod care sa ne faca constienti de aceasta prezenta cu fata Sa?

..........

E semnificativ ca respingerea icoanei e proprie celor ce resping in general orice fel de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi prin vreo putere oarecare, afara doar de oarecare comunicare de putere prin cuvint. Se spune de catre acesti sustinatori ai cuvintului ca singurul mijloc de comunicare a lui Hristos cu noi, ca celelalte mijloace sint alese si organizate de om. Dar cuvintul rostit in numele lui Hristos nu e si el ales si organizat de om? Se mentine vreo predica numai la repetarea cuvintelor Domnului din Scriptura?

Si avem dovezi nenumarate ca comunicarea Domnului prin cuvint a fost mai expusa decit toate celelalte comunicari celor mai subiective interpretari umane, contribuind enorm unde n-a fost intrebuintat decit el, la farimitarea unitatii credintei.

Numai unde cuvintul a fost asociat cu Tainele si cu cinstirea icoanelor, s-a pastrat unitatea credintei, acestea fiind prin identitatea lor in toate timpurile, frinele care au tinut cuvintul in matca Traditiei pornite de la Apostoli.

...........

Credinciosii vor sa aiba cu ei nu numai cuvintul lui Hristos pina la sfirsitul veacurilor, ci si fata Lui umana si prin ea "Fata" dumnezeirii, ca izvor al tuturor fetelor omenesti, deci si al fetei asumate de Hristos; Si daca Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a fi intr-o comunicare maximala cu toti fratii Sai intru umanitate, de ce nu ar satisface aceasta vointa a Lui si sete a lor de maxima comunicare intre El si ei prin fata asumata ?


Cuvintul Lui li s-ar parea lipsit de intimitatea si de caldura maxima, daca n-ar simti ca el porneste din fata Lui in care e concentrata toata intimitatea si caldura fata de oameni. Li s-ar parea ca e un cuvint venit de departe, de la un Dumnezeu ascuns, distant, retras din nou dupa inaltare in transcendenta Lui. Ei vor sa stie nu numai teoretic, sau prin memoria istorica, ca aceste cuvinte au fost odata graite de Hristos, ci vor sa-L simta ca le graieste si acum El insusi, ca cuvintele lor au ca punct viu, unitar si permanent al legaturii Lui cu ei, fata Lui.

........

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

- Mai întâi că icoana nu reprezintă chipul lui Hristos. Dacă icoana e o reprezentare a maicii Domnului ori a unui sfânt, e clar. Dar şi dacă e o reprezentare a lui Hristos, ea nu este o fotografie şi nici măcar un portret al Lui, ci o imaginaţie să-i spunem cel mult artistică transmisă prin tradiţie aproximativ de la primele reprezentări iconografice, în nici un caz de la evanghelistul Luca (acesta a fost medic, nu zugrav).
- Mai apoi, chipul lui Hristos (portretul Lui spiritual) este, mai precis ar trebui să fie reprodus fidel în urmaşii Lui de pe pământ, ca lumea văzându-ne să spună precum în secolul I: "iată un Christos [un creştin] pe uliţă!" O interesantă parabolă ne transmite un artist evreu (păcat că nu i-a venit această idee unui creştin) despre felul cum creştinii [re]prezintă chipul lui Hristos în această lume:
http://www.dotsforjesus.com/index.php/

Aveti ceva impotriva Maicii Domnului? ca atunci aveti ceva si impotriva lui Hristos pe care Maica Sa l-a facut.
Noi oamenii am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ce intelegi prin chip si asemanare? Spiritual? Putem noi fi, spiritual, egali cu Dumnezeu? Are importanta, in acest context, trasaturile umane exacte ale lui Hristos?
Ceea ce zici tu face referire la trasaturile morale , ale unui crestin si sunt intru totul de acord. Prin comportamentul si faptele noastre sa aratam ca suntem buni crestini.
Dar totul e mult mai complex.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sherlock_holmes

http://www.iconia.ro/ro/scrieri/3/

Cei ce ramin asadar la litera Vechiului Testament, cunosc "chipul slavei lui Dumnezeu" stralucind pe muntele Sinai (lesire 24, 18), .... Ei isi dau de asemenea seama ca "chipul slavei lui Dumnezeu" a stralucit pe fata lui Moise, intr-un mod deosebit de intens, dar in acelasi timp ascuns pentru ca se smintesc la ideea ca Dumnezeu ar putea lua fata umana ca fata proprie a sa. "Dar cind se vor intoarce la Domnul (adica vor recunoaste cu adevarat ca Hristos este Dumnezeu cel intrupat), se va lua acoperamintul de pe inima lor" si vor recunoaste ca fata Domnului Hristos e "chipul" cel mai deplin al lui Dumnezeu.

.....

Acest mod de a pastra constiinta perpetuarii prezentei Domnului intre noi cu fata Sa umana, din planul Sau invizibil, ni l-a lasat Dumnezeu prin icoana Sa. Daca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat continua sa fie printre noi pina la sfirsitul veacului prin toate puterile dumnezeiesti, mijlocite prin trupul Sau, de ce nu ar continua sa fie prezent si lucrator printre noi si prin fata Sa, intr-un mod care sa ne faca constienti de aceasta prezenta cu fata Sa?

..........

E semnificativ ca respingerea icoanei e proprie celor ce resping in general orice fel de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi prin vreo putere oarecare, afara doar de oarecare comunicare de putere prin cuvint. Se spune de catre acesti sustinatori ai cuvintului ca singurul mijloc de comunicare a lui Hristos cu noi, ca celelalte mijloace sint alese si organizate de om. Dar cuvintul rostit in numele lui Hristos nu e si el ales si organizat de om? Se mentine vreo predica numai la repetarea cuvintelor Domnului din Scriptura?

Si avem dovezi nenumarate ca comunicarea Domnului prin cuvint a fost mai expusa decit toate celelalte comunicari celor mai subiective interpretari umane, contribuind enorm unde n-a fost intrebuintat decit el, la farimitarea unitatii credintei.

Numai unde cuvintul a fost asociat cu Tainele si cu cinstirea icoanelor, s-a pastrat unitatea credintei, acestea fiind prin identitatea lor in toate timpurile, frinele care au tinut cuvintul in matca Traditiei pornite de la Apostoli.

...........

Credinciosii vor sa aiba cu ei nu numai cuvintul lui Hristos pina la sfirsitul veacurilor, ci si fata Lui umana si prin ea "Fata" dumnezeirii, ca izvor al tuturor fetelor omenesti, deci si al fetei asumate de Hristos; Si daca Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a fi intr-o comunicare maximala cu toti fratii Sai intru umanitate, de ce nu ar satisface aceasta vointa a Lui si sete a lor de maxima comunicare intre El si ei prin fata asumata ?


Cuvintul Lui li s-ar parea lipsit de intimitatea si de caldura maxima, daca n-ar simti ca el porneste din fata Lui in care e concentrata toata intimitatea si caldura fata de oameni. Li s-ar parea ca e un cuvint venit de departe, de la un Dumnezeu ascuns, distant, retras din nou dupa inaltare in transcendenta Lui. Ei vor sa stie nu numai teoretic, sau prin memoria istorica, ca aceste cuvinte au fost odata graite de Hristos, ci vor sa-L simta ca le graieste si acum El insusi, ca cuvintele lor au ca punct viu, unitar si permanent al legaturii Lui cu ei, fata Lui.

........

Bine spus, bine gandit.

[george.marian]

Prima icoana a lui Hristos

- Parinte Pantelimon, icoanele dvs. ard precum soarele. Siroiesc de lumina. Cum le faceti asa de desavarsite? Le visati, cumva, inainte?

- Ca sa poti izbandi o icoana, trebuie sa intri intr-o stare de comuniune cu Dumnezeu. Tu, pictorul, nu esti singurul autor al icoanelor, tu esti colaborator al lui Dumnezeu in lucrarea lor. Te poti institui si tu, ca singur autor, dar se vede cumva o lipsa. Trebuie sa intri intr-o stare spirituala in care sa-I lasi loc lui Dumnezeu sa lucreze prin tine. Si aceasta se realizeaza prin post, prin rugaciune, printr-o stare plina de ganduri. Daca lucrezi la icoana unui sfant, de pilda, te gandesti la sfantul acela, te rogi la el, comunici cu sfantul.

- Dar cand il pictati pe Hristos? Fiecare credincios are despre el o alta reprezentare.

- Icoana Mantuitorului este pictata dupa originale de pe vremea vietii lui! La baza lor se afla o icoana principala, nefacuta de mana. Despre ea exista o poveste, povestea regelui Edessei, Abgar. Totul s-a intamplat pe vremea cand Iisus traia si propovaduia in Cana Galileii. Regele acela a trimis un sol la Mantuitor, rugandu-l sa vina sa-l vindece, fiindca era rau bolnav de lepra. In schimb, regele s-a oferit sa-i puna Fiului lui Dumnezeu cetatea toata la picioare. Iar daca nu putea sa vina, il ruga pe Mantuitor sa-si lase zugravit chipul cel dumnezeiesc, fiindca solul pe care il trimisese era pictor. Dar pictorul din Edessa n-a izbutit sa picteze chipul Domnului Hristos. Incerca intruna, dar nu reusea. Atunci i-a vorbit Hristos, spunandu-i ca nu va veni in cetatea Edessei, dar va trimite un Apostol, acolo, in locul lui. Dupa ce a terminat vorba, Iisus a voit sa se spele pe fata si a cerut un stergar. Si cand s-a sters, pe stergar a ramas intiparit chipul Sau Sfant, chipul cel adevarat al Mantuitorului, care a fost dus mai apoi la Edessa. Imediat ce a atins stergarul, regele s-a vindecat de lepra. Ii ramasese numai o singura rana, o pata pe trup. Apoi, traditia spune ca a sosit la Edessa apostolul Filip, asa cum promisese Mantuitorul. Si apostolul l-a botezat pe regele Abgar, care abia in clipa aceea s-a vindecat cu totul de lepra. Dupa rege, s-a increstinat si toata cetatea Edessei, iar Abgar a pus sa se construiasca o firida deasupra portii de intrare in cetate, unde a asezat stergarul cu Chipul cel adevarat si sfant. L-a pus ca sa protejeze cetatea, si toti cei care intrau il puteau vedea. Dar dupa cateva veacuri, cetatea Edessei a cazut in mainile musulmanilor. Si, ca sa nu se piarda Chipul lui Iisus, crestinii au zidit stergarul chiar in firida in care statuse netulburat, pana atunci. Dar chiar si asa, zidita si inconjurata de pagani, vestea icoanei dintai a Mantuitorului, nefacuta de mana omeneasca, s-a imprastiat in toata lumea. Era de-acum prin secolul VII, in vremea Bizantului, cand s-a facut un schimb: imperiul a eliberat niste ostatici musulmani de vaza, in schimbul icoanei. Asa ca icoana a stat la Constantinopol mult timp. Asta pana la prima Cruciada. Atunci cavalerii apuseni au devastat Constantinopolul, si de-atunci s-a pierdut si urma Icoanei Primordiale. Dar ea a fost in mod constant in traditie modelul dupa care au fost pictate icoanele Mantuitorului. N-a fost nicicand o fractura in traditia pictarii icoanelor. Exista modelul. Nu trebuia sa inventezi. Erminia, cartea de capatai a iconarului, ne spune, de exemplu, despre Sf. Ioan Botezatorul, ca era ca un paianjen, slab ca un paianjen. Pe cand despre Mantuitor spune ca avea ochii caprui si parul saten.

- Dar Maicii Domnului i se cunoaste adevaratul chip?

- Da. Despre Maica Domnului se spune ca primele icoane ale ei au fost pictate de Sf. apostol Luca. Si asta se vede din Evanghelie. Sf. apostol Luca da cele mai multe detalii despre Maica Domnului, dintre toti evanghelistii. Si mai este apoi o lege. Cea a respectarii modelului.O fereastra spre Dumnezeu. Trebuie sa existe o corespondenta intre pictura si modelul sfant. In biserica ortodoxa s-a pastrat fidelitatea, cat a fost posibil: sa existe o legatura cu originalul. De aceea, pictura icoanelor nu e foarte naturalista. Nu poti sa-l reproduci fotografic pe Hristos. Ar fi o impostura. Se fac trasaturi esentializate ale chipului Domnului Hristos. Asta si din motive teologice. Caci icoana vrea sa arate un trup eshatologic, nu un trup biologic. Un trup transfigurat. De aceea, buzele, narile sunt facute mai mici. Nu se intra in detalii anatomice, pentru ca icoanele sunt niste deschideri, nu-s niste inchideri. Icoanele sunt ferestre catre nevazut. Asa ca eu am o datorie fata de biserica, la fel ca orice iconar adevarat: sa nu deformez mesajul icoanei. Sa nu gresesc, fie printr-o viata nepotrivita, fie printr-o neintelegere a mesajului teologic. Asta ma face sa duc o viata spirituala mai buna, mai curata. Iar pe de alta parte, sa aprofundez invatatura de credinta a Bisericii, pentru a nu produce erori in imagine. Asa cum s-a intamplat in Biserica catolica, de pilda. Catolicii au tablouri religioase, nu icoane. Ei au introdus o fractura foarte mare in intelegerea icoanei, fractura care s-a datorat unei traduceri gresite. Actele din anul 787 ale sinodului al 7-lea Ecumenic de la Niceea, care a stabilit cinstirea sfintelor icoane, au fost traduse din greaca in latina gresit. Datorita greselilor de traducere, Biserica Apuseana a tratat cu totul altfel imaginea sacra decat Biserica Rasariteana. A fost o abordare care a dus la erori. De pilda, ei au negat icoanei functia mistica. Au retinut pentru icoana numai functia pedagogica. Au zis ca icoana este o Biblie pentru analfabeti, o Biblie in imagini. In Biserica Ortodoxa, s-a pastrat aceasta conceptie adevarata, ca dincolo de functia educativa, icoana are functie mistica, sfintitoare. Estimp, in Biserica de Apus, pictarea scenelor religioase a fost incredintata oamenilor laici, care nu mai aveau o traire religioasa, erau doar buni profesionisti. Si neavand o traire teologica, au introdus o gramada de erori duhovnicesti. Au deturnat stilul de pictura catre o reprezentare naturalista. Iar aceasta se pune ca un zid intre credinciosi si Dumnezeu, in loc sa fie o fereastra inspre Dumnezeu.

Dumnezeu lucreaza prin ochi

- Cum se vede Dumnezeu prin fereastra icoanei?

- Icoana nu este un lucru facut numai de om. Icoana este locul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu. Ne intalnim cu Dumnezeu chiar si daca este reprezentat in icoana un singur sfant. Pentru ca dincolo de sfant este Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza asupra omului prin icoana, il sfinteste prin icoana, sfintind ochii omului. Prin ochi, omul se poate murdari. Imaginile trezesc in noi fie virtuti, fie patimi. Mai abitir decat natura, icoana nu numai ca ofera un mediu curat si nepoluat ochiului, nu numai ca nu murdareste ochiul, dar il si curateste. Si prin ochi, se curata sufletul omului. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin ochi! Prin icoana care ne sfinteste ochiul, Dumnezeu ne sfinteste sufletul! Asta e functia liturgica a icoanei. Icoana isi propune sa prezinte realitatea transfigurata de vesnicie, realitatea contaminata de Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, pentru a putea exprima adecvat aceasta realitate transfigurata, este folosit un limbaj pictural simbolic, in care anatomia, chiar daca se respecta proportiile, este redusa la minim, in care transpare o lumina din dedesubtul culorilor. Culorile sunt puse in lumina. Exista un hieratism al pozitiilor in icoana. Intotdeauna icoana ne priveste, ne fixeaza. Cel care este reprezentat in icoana, Maica Domnului sau Hristos, ne fixeaza cu privirea. De ce? Pentru ca prin privire se instituie un dialog. Omul comunica prin privire cu cel care-l priveste. Si atunci, icoana ni se adreseaza, ne vorbeste in chip tainic, intra in sufletul nostru.

Icoanele facatoare de minuni

- Unele icoane sunt facatoare de minuni. Ce le deosebeste de celelalte, obisnuite?

- Orice icoana bine facuta sporeste evlavia si il ajuta pe om sa intre intr-o atmosfera de sfintire si de traire religioasa. Dar exista o diferenta intre evlavie si minuni. Una sunt minunile pe care le fac anumite icoane, pentru care nu exista regula, si alta este functia liturgica pe care o are o icoana, chiar daca nu-i facatoare de minuni. Orice lucrare prin care omul este sfintit, prin care este ajutat sa se depaseasca pe sine, este o minune. In acest sens, orice icoana e facatoare de minuni. Pentru ca ne aduce in viata o Putere ce nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie.O fereastra spre Dumnezeu.


- Ati fost o vreme in Muntele Athos, un loc sfant, plin de icoane facatoare de minuni. Povestiti-ne despre ele.

- Da, pe Athos sunt multe icoane facatoare de minuni. Maica Domnului Prodomita, de pilda, s-a pictat si ea singura. S-a intamplat in secolul XIX, cand mesterul roman care o facea se tot chinuia sa zugraveasca chipurile Maicii Domnului si al Pruncului. Si nu-i reuseau. Ii ieseau strambe, de parca si-ar fi uitat mestesugul. Bietul pictor nu mai stia ce sa faca, plangea si ajunsese sa nu mai manance nimic. Si, intr-o buna dimineata, a gasit pe icoana chipurile: se pictasera singure! Si icoana aceasta, aparuta printr-o minune, a continuat sa faca foarte multe minuni. Dar mai sunt in Muntele Athos inca multe icoane ale Maicii Domnului care fac minuni. Cum este si icoana Maicii Domnului Portarita, de la manastirea Iviron. Icoana aceasta a venit pe apa la Muntele Athos.

... cititi si hraniti-va duhovniceste despre icoane: http://www.formula-as.ro/2010/928/sp...dumnezeu-12703


Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. (Luca 6,37)

Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfintilor Parinti, miluieşte-ne pe noi păcătoşii!

[ionut stefan]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Vrei-nu vrei, acesta este mesajul pe care-l transmiţi. Când îi aprinzi o candelă, când îţi faci cruce, când o pupi, când te înclini înaintea ei, de fapt te închini icoanei chiar dacă zici că în mintea ta tu te închini înaintea lui Dumnezeu. Închinarea "în duh şi adevăr" exclude intermediarii din lemn, aur, argint, sticlă ori ipsos.


- Mai întâi că icoana nu reprezintă chipul lui Hristos. Dacă icoana e o reprezentare a maicii Domnului ori a unui sfânt, e clar. Dar şi dacă e o reprezentare a lui Hristos, ea nu este o fotografie şi nici măcar un portret al Lui, ci o imaginaţie să-i spunem cel mult artistică transmisă prin tradiţie aproximativ de la primele reprezentări iconografice, în nici un caz de la evanghelistul Luca (acesta a fost medic, nu zugrav).
- Mai apoi, chipul lui Hristos (portretul Lui spiritual) este, mai precis ar trebui să fie reprodus fidel în urmaşii Lui de pe pământ, ca lumea văzându-ne să spună precum în secolul I: "iată un Christos [un creştin] pe uliţă!" O interesantă parabolă ne transmite un artist evreu (păcat că nu i-a venit această idee unui creştin) despre felul cum creştinii [re]prezintă chipul lui Hristos în această lume:
http://www.dotsforjesus.com/index.php/

Ceea ce aţi descris mai sus este tocmai transmiterea chipului moral-spiritual al Mântuitorului şi acesta se găseşte în Sfânta Scriptură. Şi aici într-adevăr diavolul "şi-a băgat coada" ca oamenii să nu citească Scriptura şi să se rătăcească (Mat. 22,29)

N-am ştiut că sunteţi o doamnă, nickul nu indica aşa ceva. Îmi cer scuze dacă până acum m-am adresat nepotrivit.

eretici ca tine au fost sunt si vor fi.adevarat este ca razboiul sectelor este condus direct de satana,prin slujitori ca tine

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de ionut stefan

eretici ca tine au fost sunt si vor fi.adevarat este ca razboiul sectelor este condus direct de satana,prin slujitori ca tine

Doamne ajută şi însănătoşire grabnică!

[ionut stefan]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Doamne ajută şi însănătoşire grabnică!

sa sa-ti ajute dumnezeu sa-ti izbaveasca sufletul,ca tare te chinui.vrei sa pari ceea ce nu esti.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de ionut stefan

sa sa-ti ajute dumnezeu sa-ti izbaveasca sufletul,ca tare te chinui.vrei sa pari ceea ce nu esti.

Încearcă o abordare mai calmă că ai început să te bâlbâi şi să comiţi impietăţi. Dacă ai argumente, foloseşte-le raţional şi fără patimă, doar ne considerăm creştini, nu? Mulţumesc.