Este limbajul bisericesc invechit?

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

Da, de acord, dar cred ca este si o inpotmolire acum = o inpotmolire in vechi de dragul vechiului.
Si exista si aspectul pastoral. Nu numai preotii si traducatorii sunt responsabili, ci si, de ex. profesorii de religie prntre care ma numar, de asta ma preocupa atat de mult acest subiect. dar este adevarat ca nu predau in limba romana si numai romanilor. Dar am vazut la elevi de diverse natii ce dezastru se produce cand limba bisericeasca divorteaza (cu cele mai bune pretexte) de cea inteleasa si vorbita de oameni. Si nu as vrea ca asta sa se intample peste o vreme si in Romania.

Fani, subscriu la cele spuse. Lucrarea fundamentala a profesorului de religie este una apostolica. Propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu, chiar si intr-un cadru institutionalizat cred ca pastreaza sub o forma sau alta "harismele" apostolice. Daca Apostolii si-au inceput misiunea vorbind fiecarui neam pe limba lui, "glosolalia" profesorului de religie se refera la a-i arata fiecarui elev ca Dumnezeu vorbeste pe limba lui. Altfel spus, "se face tuturor toate", pentru ca fiecare copil sa vina la cunostinta Adevarului, la cunostinta lui Hristos. Vom depasi barierele limbajului bisericesc conventional sau chiar a "limbii de lemn", daca si copilul va incerca sa vorbeasca limba lui Dumnezeu, adica rugaciunea. Cred ca aceasta este provocarea adresata nu numai profesorilor de religie, ci tuturor celor care au misiunea sadirii cuvantului dumnezeiesc in sufletele semenilor.

[costel]

Am ajuns sa vorbim nu doar de criza financiara, ci si de criza a Duhului Sfant. Nu cred ca ne-am mai pune intrebari de acest gen, daca Duhul Sfant ar fi cu adevarat prezent in noi. Nu pledez pentru texte slave in biserica, dar vreau sa atrag atentia ca ori cat de bine s-ar traduce un text, fara prezenta Duhului, raman vorbe in vant.

[IonelS]

La fel a inceput si in Biserica Catolica, cu ideea adaptarii la mofluzii care dadeau vina pe limbaj si "invechit", in timp ce era doar vina lor privind imposibilitatea de a se adapta la orice fel de morala.

Asa vreti sa ajungem ?

APUS AGGIORNAT


Un teolog ortodox, cand are sansa de a lua cunostinta cu crestinismul apusean, nu se poate sa nu fie surprins in mai multe privinte. Cea mai socanta constatare pentru el este laicizarea (si, odata cu ea, desacralizarea) acestui crestinism. Fenomenul - pentru apuseni normal - a inceput odata cu asa-numitul "aggiornamento" (aducere la zi) lansat de Conciliul II Vatican, dupa care Biserica trebuie sa se actualizeze spiritului modern, mereu transformator al lumii contemporane. Si, potrivit acestui principiu, tot ce apare nou in lume trebuie sa se reflecteze si in Biserica (ca doar nu lumea trebuie sa se ia dupa duhul Bisericii, ci Biserica dupa duhul lumii, nu?).
Primul soc l-am avut cand am luat cunostinta cu capela unei facultati de teologie catolica: era construita ca un buncar antiatomic, cu pereti bruti din ciment, de la care aveai impresia ca abia s-a scos cofrajul, cu asfalt pe jos si cu sfanta masa din fier beton.
Alta surpriza am avut-o tot la cursurile de aceleiasi facultati, unde, chiar in fata mea sedea un teolog "punk". Avea lanturi peste tot: in urechi, in nas, pe brate... In parul festelit cu toate culorile posibile, avea taiata o cruce, iar hainele lui erau rupte si zdrentuite cum la noi parca nici cersetorii nu poarta. Prezenta lui acolo nu deranja pe nimeni, era chiar banala. Ce mai, pe scurt: era modern! Socat, va marturisesc ca m-am intrebat cine era cu adevarat liber fata de lanturi: el sau rastignitii de la Aiud, Gherla, Jilava...? Sa nu credeti cumva ca de aceasta actualizare a fost crutata missa catolica. Nici vorba! Lunar, studentii teologi catolici organizeaza asa zise "misse ale facultatii de teologie" care nu semanau formal, deloc intre ele. Fiecare missa era conceputa dupa un anumit fel de muzica, cu anumite instrumente, cu un fel de accente aduse din toata lumea. Mi-amintesc de una alcatuita in "stil american" la care s-a cantat jazz, cu tot tacamul de instrumente specifice lui. Pana si cantarea "Sfant, Sfant, Sfant" a fost actualizata de un hit unde Iisus Hristos era numit J.C. de la Jesus Christ (precum J.R din Dallas!), dar nu "Mantuitor" pentru ca, probabil pentru ei suna prea demodat ci... "Superstar"! Textul suna asa: "Hey J.C/ Don't you smile at me?/ Osana, Osana, Superstar!". Missa s-a incheiat cu aplauze puternice; toti au fost satisfacuti. Eu m-am cutremurat! Si, retineti, totul se petrecea la fratii nostri catolici!
Altadata un teolog catolic imi spunea: "De ce noi preotii sa ne imbracam in vesminte aiurite? Prea sunt demodate si amintesc de vremea imperiului bizantin. Astazi trebuie sa fim actuali, mai accesibili oamenilor de acum, de aceea m-am hotarat sa-mi fac vesminte din material de blugi!" Eibine, cum v-ati simti daca preotul v-ar pune pe cap un epitrahil facut din material de blugi?
Odata, un renumit profesor catolic de liturgica a fost solicitat de o renumita casa de moda, ca sa-si spuna parerea in legatura cu "ultimele" noutati in materie de... vesminte preotesti. Casa de moda era pregatita sa scoata modele "de ultima ora" in materie de "moda liturgica"! De altfel, odata mi-a cazut in mana un catalog (mare si atragator precum cataloagele Otto sau Quelle) care continea o mare oferta cu modele de vesminte si obiecte liturgice de toate felurile. In Apus exista niste aparate ce seamana cu aparatele Xerox, la care poti sa-ti imprimi pe haine orice imagine doresti. Un student teolog a avut ideea de a-si imprima pe pantaloni, nici mai mult nici mai putin... icoane ortodoxe! Am crezut ca pic jos cand am vazut ca pe dosul pantalonilor avea icoana Buneivestiri si a Mantuitorului!
Ce sa mai spun despre arhitectura noua a bisericilor, care a pierdut orice urma de sacralizare, de liturgic, ele semanand mai mult cu salile de spectacol, cu restaurantele, cu hotelurile... Dar pentru ei, nici nu mai conteaza sacramentul, ci esteticul, arta, modernul. De aceea bisericile se umpleau cand era cate o missa de Mozart sau Bach. In rest...
Iata de ce, cand m-am intors acasa, mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd am vazut o biserica plina "ochi" de oameni care ingenunchiau cutremurati in rugaciune. Ce frumoasa este ortodoxia si ce pacat ca noi, romanii, nu stim sa o pretuim cu adevarat!

P. Irmie Marga, Sibiu, pentru Revista "Ortodoxia in Cetate", Sibiu

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Fani, subscriu la cele spuse. Lucrarea fundamentala a profesorului de religie este una apostolica. Propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu, chiar si intr-un cadru institutionalizat cred ca pastreaza sub o forma sau alta "harismele" apostolice. Daca Apostolii si-au inceput misiunea vorbind fiecarui neam pe limba lui, "glosolalia" profesorului de religie se refera la a-i arata fiecarui elev ca Dumnezeu vorbeste pe limba lui. Altfel spus, "se face tuturor toate", pentru ca fiecare copil sa vina la cunostinta Adevarului, la cunostinta lui Hristos. Vom depasi barierele limbajului bisericesc conventional sau chiar a "limbii de lemn", daca si copilul va incerca sa vorbeasca limba lui Dumnezeu, adica rugaciunea. Cred ca aceasta este provocarea adresata nu numai profesorilor de religie, ci tuturor celor care au misiunea sadirii cuvantului dumnezeiesc in sufletele semenilor.

Frumos spui. As vrea sa fiu la inatime..
Da, asa ar trebui, sa le aratam ca Hristos le vorbeste si limba lor si sa ii facem sa iubeasca si ceea ce nu cunosc inca, ceea ce ei nu vorbesc.

Eu am urmatoarea greutate: ii invat pe tineri ce importanta este slujba, Biserica, tainele. Dar pe urma ei se duc la biserica si nu inteleg mare lucru. Romanii sunt mult mai avantajati, ei inteleg mai mult, dar cei care stau aici stiu mai ales romana vorbita, de acasa, nu romana literara.
Bineinteles, le recomand parohiile francofone (sunt doua la Bruxelles).

Sigur, astea sunt probleme pentru occidentali; nu este subiectul acestui thread. Dar cred ca putin, putin, ar trebui sa stea pe ganduri si profesorii de religie din Romania, si apoi episcopii si tinerii.