Bunul simt

[Nicole_Alma]

Bunicii mei m-au crescut in spirit crestin si m-au educat cum au stiut ei mai bine. O prietena chiar imi spunea mai in gluma, mai in serios, ca am prea mult bun simt pt epoca in care traim, eu cred ca n-am fost niciodata exagerata, pur si simplu i-am respectat pe cei din jur.

Eu imi iubesc f mult tara natala (Romania, evident), pot sa spun ca inima mea tot acolo bate si sufar enorm cand vad ca sistemul de valori s-a intors cu susul in jos, acum oamenii pun mai mult pret pe forma, pe ambalaj, neluand in considerare fondul, esenta lucrurilor.

Cand am ajuns in Norvegia in urma cu 2 ani si jumatate am ramas surprinsa sa vad ca oamenii imi zambeau pe strada sau in magazin desi nu ma cunosteau, ca masinile opreau atunci cand vadeau un pieton pe trotuar aproape de trecerea de pietoni, ca nu auzeam niciun claxon de masina pe strada, iar soferii conduceau mult mai incet decat in Romania si multe altele. Am ajuns la concluzia ca romanii si latinii, in general, sunt foarte grabiti (probabil din cauza sangelui latin:)): vorbesc repede, merg repede, se enerveaza repede, fapt ce m-a pus pe ganduri.

In legatura cu ierarhizarea valorilor, mai spuneam si la alt topic ca norvegienii in general nu sunt preocupati de lux si de inavutire, ci majoritatea duc o viata decenta. Platesc multe taxe si impozite la stat, intr-adevar, dar pe ei statul nu ii lasa la nevoie. In Romania statul (care exista datorita contributiilor cetatenilor) si cei care ajung la conducere ii sfideaza pur si simplu pe cetateni si de aici pornesc majoritatea frustrarilor. Nu cred ca are rost sa mai spun si eu ca tot sistemul romanesc e putred de sus pana jos.

Ma gandesc ca poate si lipsurile l-au abrutizat pe roman, l-au facut sa fie mai egoist, mai nepasator, mai insensibil, dar cred ca totusi e vorba de ceva mai mult: a uitat de Dumnezeu, de iubirea de aproape care se traduce prin respect fata de semeni in cazul de fata.
Si acum nu ma refer la persoanele de pe acest site, ci la romanul pe care il intalnim oriunde, asa din intamplare.

In concluzie eu cred ca bunul simt tine de educatie, dar si de traditie.

[andreicozia]

În prealabil postat de Nicole_Alma

cred ca totusi e vorba de ceva mai mult: a uitat de Dumnezeu, de iubirea de aproape care se traduce prin respect fata de semeni in cazul de fata.
.

Dar nu-i asa Nicole ca te simti mai bine cind "practici "aceasta apropiere de Dumnezeu in Norvegia? sau ca Anca in Danemarca? Acolo unde Dumnezeu DOAR DA, adica esti pe varianta: Ma rog, si Dumnezeu IMI DA cu bratele pline pentru ca m-am rugat frumos pe cind in Romania majoritatea sunt pe invers: Ma rog si nu-mi da, PENTRU CA ASTA MERIT, sa ma smereasca.

[Nicole_Alma]

În prealabil postat de andreicozia

Dar nu-i asa Nicole ca te simti mai bine cind "practici "aceasta apropiere de Dumnezeu in Norvegia? sau ca Anca in Danemarca? Acolo unde Dumnezeu DOAR DA, adica esti pe varianta: Ma rog, si Dumnezeu IMI DA cu bratele pline pentru ca m-am rugat frumos pe cind in Romania majoritatea sunt pe invers: Ma rog si nu-mi da, PENTRU CA ASTA MERIT, sa ma smereasca.

Nu, nu ma simt mai bine aici, caci de cand am venit aici am "scazut" f mult in plan duhovnicesc. Nici inainte nu eram o bigota, dar cand participam la Sf. Liturghie, ma simteam minunat, iar acum cel mai mult imi lipsesc biserica si parintele duhovnic (aici din pacate cea mai apropiata biserica e la mai multe sute de km distanta)

Dumnezeu mi-a dat mult si in Romania si nu pt credinta mea (caci sunt f pacatoasa) intotdeauna am avut mai mult decat mi-a trebuit si i-am ajutat si pe altii cat am putut. Eu nu sunt materialista de felul meu, in sensul ca nu pur mare pret pe lururile materiale, dar sunt constienta ca traiesc intr-o lume materiala.
In Romania aveam un job relativ bine platit (unii ziceau ca e prost platit, dar pt mine era multumitor) , dar a trebuit sa-mi urmez sotul in Norvegia (sotul meu este roman ortodox) pt ca isi gasise de lucru aici, iar in bransa lui era f prost platit in Romania si vrem sa oferim un viitor cat de cat sigur copiilor nostri (primul a sosit deja). Stiu, unii se vor intreba "ce siguranta vor avea copiii daca vor fi departe de Dumnezeu?", dar eu voi incerca din rasputeri sa ii invat credinta cea dreapta (ortodoxia)

Hai sa fim seriosi: Dumnezeu nu le da "cu mainile pline" celor aflati in tarile civilizate, si mai putin celor aflati in tari mai sarace. Stiti cum se spune: "Dumnezeu da, dar nu baga si in traista", deci se pare ca Dumnezeu a dat tuturor la fel, dar numai unii au stiut sa bage in traista. E ca in pilda cu inmultirea talantilor. Se pare ca indepartarea de Dumnezeu din perioada comunista si-a lasat amprenta pt mult timp si sper din suflet ca tara mea de suflet sa ajunga sa aiba conducatori destoinici, care sa stie sa inmulteasca talantii si nu sa-i foloseasca in scop personal.

Ii apreciez pe norvegieni pt ca au un cult al respectului fata de ceilalti. Majoritatea sunt protestanti, dar sunt mai cinstiti decat majoritatea romanilor ortodocsi. Nu imbratisez deloc protestantismul, dimpotriva; dar un lucru e clar: bunul simt nu tine de religie.

Da, Radule. Drept spui.Pentru pacatele noastre traim acestea. Ale mele, ale familiei mele ale noastre a tuturor.
Dar oare nu suntem si noi vinovati ca am ajuns aici?
Spui ca bunul simt este genetic..eu cred ca se poate cultiva (daca vrei!!!) chiar daca nu l-ai primit "mostenire".
Eu cred ca daca am avea mame adevarate multe s-ar schimba in tara asta.
Copii nostri cresc cu cheia de gat. Cu sute de euro in buzunar si cu exemplu Monicai Columbeanu la TV. Cine sa ii explice ca nu asta inseamna viata?
Am o prietena care nu iese niciodata nefardata din casa.Cand m-a vazut pe mine fetita ei de 4 ani mi-a spus. esti foarte urata. Nu-ti este rusine sa iesi asa pe strada?
Vezi tu, radule? Ceea ce e normal este considerat rusinos. Oare cine e de vina???

Vorbesti de bici.. Crezi ca biciul mai poate rezolva ceva?Oare nu am avut atatea nenorociri? Cu ce ne-a schimbat/influentat viata? Am deventi si mai rai si mai inumani. Nu stiu judecatile Lui Hristos. Nici nu caut sa le inteleg, pentru ca nu as reusi niciodata. privesc insa in jurul meu si vad cum tara aceasta se destrama. Se destrama pentru ca s-au schimbat valorile.
Si iti spun sincer eu una mi-am pierdut speranta ca voi mai reusi sa schimb in mine (in primul rand) ceva... Simt ca am obosit si nu mai am puterea sa ma ridic. Dumnezeu sa ma ierte!

[Ostasul]

În prealabil postat de eduardd

Da, Radule. Drept spui.Pentru pacatele noastre traim acestea. Ale mele, ale familiei mele ale noastre a tuturor.
Dar oare nu suntem si noi vinovati ca am ajuns aici?
Spui ca bunul simt este genetic..eu cred ca se poate cultiva (daca vrei!!!) chiar daca nu l-ai primit "mostenire".
Eu cred ca daca am avea mame adevarate multe s-ar schimba in tara asta.
Copii nostri cresc cu cheia de gat. Cu sute de euro in buzunar si cu exemplu Monicai Columbeanu la TV. Cine sa ii explice ca nu asta inseamna viata?
Am o prietena care nu iese niciodata nefardata din casa.Cand m-a vazut pe mine fetita ei de 4 ani mi-a spus. esti foarte urata. Nu-ti este rusine sa iesi asa pe strada?
Vezi tu, radule? Ceea ce e normal este considerat rusinos. Oare cine e de vina???

Vorbesti de bici.. Crezi ca biciul mai poate rezolva ceva?Oare nu am avut atatea nenorociri? Cu ce ne-a schimbat/influentat viata? Am deventi si mai rai si mai inumani. Nu stiu judecatile Lui Hristos. Nici nu caut sa le inteleg, pentru ca nu as reusi niciodata. privesc insa in jurul meu si vad cum tara aceasta se destrama. Se destrama pentru ca s-au schimbat valorile.
Si iti spun sincer eu una mi-am pierdut speranta ca voi mai reusi sa schimb in mine (in primul rand) ceva... Simt ca am obosit si nu mai am puterea sa ma ridic. Dumnezeu sa ma ierte!

Oare nu seamana a deznadejde? Dumnezeu are planurile lui minunate, nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. Sa avem nadejde!

Crede-ma Ostasule, nu mai stiu nici eu. Iti spun cu toata sinceritatea ca cea mai mare durere a mea in acest moment nu e lipsa bunului simt in lume..desi asa pare.. ci ceea ce a a facut din mine, lipsa lui in lume.
Ei ( oamenii fara scrupule, lipsiti de orice caracter) au existat dintotdeauna..insa eu eram alta. Acum am obosit. Nu mai pot sau nu mai vreau sa vad si frumosul (daca el m-ai exista) din lume. Ochii mei se opresc critic mereu asupra fustelor scurte. Mintea mea refuza sa ii mai ofera "circumstante atenuante" manelistului care ma injura. Inima mea s-a racit. Intelegi? S-a racit! A obosit si a clacat. Cei care ma cunosc poate ca ma inteleg cel mai bine...
Ma tem de mine. Ma tem de ce a reusit tara asta sa faca din mine.

Nu dau vina pe tara ci pe mine insumi si pe lipsa mea de barbatie.. Imi spunea odata Andrei (un frate din forum), Jeni, fii barbata! Poate ca abia cum inteleg acest cuvant. Abia acum realizez ca el, fratele meu Andrei (pe care atunci l-am mustrat) ma cunostea mai bine decat mine...

Ostasule, daca e deznadejde si eu nu mai sunt capabila sa inteleg asta, pomeneste-ma!
Jenica

[florinbrasov0]

Ce este al Lui nu este al nostru

“- Gheronda, în Evanghelie se spune că Hristos a luat la un moment dat biciul şi a gonit afară din Templul lui Solomon pe negustori şi pe schimbătorii de bani. Poate că în anumite clipe excepţionale s’ar îndreptăţi astfel folosirea forţei din partea Creştinilor?

- Domnul este Fiul lui Dumnezeu, Ziditor şi Atotţiitor al cosmosului. Ce este al Lui nu este al nostru, noi nu putem face aşa ceva. Domnul nu este în orice situaţie, fără excepţie, o pildă de urmat pentru noi. Bineînţeles, este în multe, dar nu în toate! Doriţi un alt exemplu? Domnul „au zis lui Pétru: Mergi înapoia mea, Satano.” /Mat. 16:23/ El putea s’o spună pentru că era Fiul Lui Dumnezeu. Noi nu avem dreptul să-i spunem aproapelui nostru nici diavol, nici satană. Sânt lucruri pe care Domnul le-a făcut „ca cela ce are putere.” /Mar. 1:22/ Nu înseamnă că acestea sânt pilde de urmat pentru noi.

Noi, datori sântem „să urmaţi urmelor lui,” /I Pet. 2:21/ în sfinţenie, nu în anumite fapte de putere pe care le-a săvârşit Domnul. În orice situaţie este nevoie de multă atenţie şi rugăciune fierbinte, pentru ca Dumnezeu să ne lumineze să ştim ce să facem”.

(in: Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, “TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SĂ O DĂM”, Editura Predania, Bucuresti, 2010)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de eduardd

Nu mai pot sau nu mai vreau sa vad si frumosul (daca el m-ai exista) din lume. Ochii mei se opresc critic mereu asupra fustelor scurte. Mintea mea refuza sa ii mai ofera "circumstante atenuante" manelistului care ma injura. Inima mea s-a racit.

Grâul va fi mereu amestecat cu neghină, până la sfârşit, până la Ziua Aceea. Dar asta este valabil nu numai în lume, ci şi în noi înşine. Fiecare dintre noi are în el grâu şi are neghină. Dacă am vedea câtă neghină ne împresoară inima, poate că am fi mai îngăduitori şi am vedea cât de mult semănăm, în fond, cu cei care nu ne plac. Munţi buruienoşi se înalţă peste tot, iar câmpiile popoarelor arată, deocamdată aşa: 99 % neghină, 1 % grâu. Providenţa, sau acţiunea lui Dumnezeu în lume este explicaţia pentru care lumea mai există şi grâul nu este sufocat de neghină, aşa cum ne-am aştepta. Câtă răbdare are Dumnezeu ! Cum ştie El să aştepte, uneori zeci de ani, ca cineva să se cureţe cu ajutorul harului Lui, să ardă neghina din el, ca să strălucească aurul grâului din sufletul lui ! Şi dacă Dumnezeu are asemenea răbdare cu noi, noi de ce nu am avea cu aproapele nostru ? Cea cu fustă scurtă este poate o sfântă care încă nu s-a întâlnit cu Mirele ei. Dar poate că se va întâlni odată şi îi va şterge picioarele cu pletele ei şi nard de preţ va da pentru El. Şi manelistul care înjură poate că este văzut de Dumnezeu, în preştiinţa Lui, ca unul dintre sfinţi, pe care îl va chema şi el va auzi chemarea Lui. Câţi sfinţi au făcut, înainte de a-L cunoaşte, lucruri mult mai rele decât să înjure !

În prealabil postat de eduardd

Crede-ma Ostasule, nu mai stiu nici eu. Iti spun cu toata sinceritatea ca cea mai mare durere a mea in acest moment nu e lipsa bunului simt in lume..desi asa pare.. ci ceea ce a a facut din mine, lipsa lui in lume.
Ei ( oamenii fara scrupule, lipsiti de orice caracter) au existat dintotdeauna..insa eu eram alta. Acum am obosit. Nu mai pot sau nu mai vreau sa vad si frumosul (daca el m-ai exista) din lume. Ochii mei se opresc critic mereu asupra fustelor scurte. Mintea mea refuza sa ii mai ofera "circumstante atenuante" manelistului care ma injura. Inima mea s-a racit. Intelegi? S-a racit! A obosit si a clacat. Cei care ma cunosc poate ca ma inteleg cel mai bine...
Ma tem de mine. Ma tem de ce a reusit tara asta sa faca din mine.

Nu dau vina pe tara ci pe mine insumi si pe lipsa mea de barbatie.. Imi spunea odata Andrei (un frate din forum), Jeni, fii barbata! Poate ca abia cum inteleg acest cuvant. Abia acum realizez ca el, fratele meu Andrei (pe care atunci l-am mustrat) ma cunostea mai bine decat mine...

Ostasule, daca e deznadejde si eu nu mai sunt capabila sa inteleg asta, pomeneste-ma!
Jenica

Doamne ajuta!
Nu deznadajdui, sora Jenica, caci intristarile din pricina oamenilor, iti vor aduce bucurie de la Domnul. Nu spun de la mine caci nu am eu atata intelepciune dar subiectul acesta l-am tot citit prin diverse scrieri duhovnicesti. Rabdarea suferinteleor, smerenia sunt subiectele de lectura preferate de mine. E bine sa fim pregatiti cu armele rabdarii invatate de la Sfintii Parinti pt ca necazurile nu ocolesc pe nimeni. Imi permit sa-ti dau niste citate legate de aceste lucruri, impreuna cu cuvintele mele de incurajare si de rugaciune la Domul Dumnezeul nostru ca sa te intareasca.

"Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mahnirii sale afla sprijin impotriva lui. (Marcu Ascetul)39"

"Dacã vrei sã dobândesti adevãrata smerenie, deprinde-te sã rabzi bãrbãteste ocãrile aduse de altii (Avva Serapion)"

"Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea printilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul)"

"Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie in cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39"

"Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. (Marcu Ascetul)39"

Si sunt multe asemenea sfaturi, dar eu nu fac acum decat sa le copiez. Nu spun nimic de la mine. In putinul timp pe care il ai citeste in pateric sau Filocalie si o sa vezi cat curaj, cata nadejde vei dobandi.

Imparatul Ceresc sa te intareasca si Preasfanta Lui Maica sa te ocroteasca!

Cu dragoste,
Marilena

[Radu32]

În prealabil postat de eduardd

Da, Radule. Drept spui.Pentru pacatele noastre traim acestea. Ale mele, ale familiei mele ale noastre a tuturor.
Dar oare nu suntem si noi vinovati ca am ajuns aici?
Spui ca bunul simt este genetic..eu cred ca se poate cultiva (daca vrei!!!) chiar daca nu l-ai primit "mostenire".
Eu cred ca daca am avea mame adevarate multe s-ar schimba in tara asta.
Copii nostri cresc cu cheia de gat. Cu sute de euro in buzunar si cu exemplu Monicai Columbeanu la TV. Cine sa ii explice ca nu asta inseamna viata?
Am o prietena care nu iese niciodata nefardata din casa.Cand m-a vazut pe mine fetita ei de 4 ani mi-a spus. esti foarte urata. Nu-ti este rusine sa iesi asa pe strada?
Vezi tu, radule? Ceea ce e normal este considerat rusinos. Oare cine e de vina???

Vorbesti de bici.. Crezi ca biciul mai poate rezolva ceva?Oare nu am avut atatea nenorociri? Cu ce ne-a schimbat/influentat viata? Am deventi si mai rai si mai inumani. Nu stiu judecatile Lui Hristos. Nici nu caut sa le inteleg, pentru ca nu as reusi niciodata. privesc insa in jurul meu si vad cum tara aceasta se destrama. Se destrama pentru ca s-au schimbat valorile.
Si iti spun sincer eu una mi-am pierdut speranta ca voi mai reusi sa schimb in mine (in primul rand) ceva... Simt ca am obosit si nu mai am puterea sa ma ridic. Dumnezeu sa ma ierte!

din fericire,alaturi de oamenii nesimtit pe care ai intalnim mult prea des, intr-adevar, mai exista uneori si oamenii de bun simt, in orice caz oamenii cumsecade, mai rari e drept, da si cand ai intalnim, ce bucurie pe noi ! Vedem atunci, ca Binele nu a disparut si ca exista oameni buni ! Si asta ne da avant sa mergem mai departe !