Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

În prealabil postat de kiralina

Nu ,nu avea!eu eram picata din picioare de acasa,nu din cauza drumului lung!eu de parerea lui aveam nevoie!cand am mers nu era nimeni,parintele se odihnea in chilie!nu avea nici un motiv sa imi spuna ce mi-a spus,decat o ratacire nepermisa!

Intr-adevar, nici un motiv. Decat acela ca se odihnea si dansul. Oare dupa cati vizitatori irascibili, nerabdatori? N-o sa ma las antrenata intr-o disputa. Sunt prea multe pe acest forum. Sa-ti ajute Dumnezeu sa intelegi ce am vrut sa spun, iar pe noi pacatosii sa ne ierte si sa ne miluiasca.

[kiralina]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Intr-adevar, nici un motiv. Decat acela ca se odihnea si dansul. Oare dupa cati vizitatori irascibili, nerabdatori? N-o sa ma las antrenata intr-o disputa. Sunt prea multe pe acest forum. Sa-ti ajute Dumnezeu sa intelegi ce am vrut sa spun, iar pe noi pacatosii sa ne ierte si sa ne miluiasca.

Nu era nimeni,nimeni,decat eu!tatal meu se recupereaza repede dupa fiecare pacient si parintele teofil nu se obosea mai mult decat tata,parintele doar dadea sfaturi.din nou,nu ii cauta scuze....tata nu trimite acasa copiii care in mod clar au probleme,nu le spune:de ce nu ai mers la alt medic.?tatal meu de multe ori a mers in weekend la cabinet ptr urgente,parintele de ce nu a putut sa ma serveasca intr-o zi obisnuita,in care era liber?...

[kiralina]

tatal meu momentan e mai in varsta decat era parintele atunci,si nu il aud ca spune ca nu isi poate face datoria zilnica,in conditiile in care jumate de zi e la cabinet,jumatate la tara,unde presteaza munci fizice!parintele teofil nu presta munci fizice,facea doar liturghia,si ma gandesc ca nu era zilnica!deci unde e acea oboseala supraomeneasca de nu a putut sa imi spuna o vorba buna?hai sa judecam corect lucrurile!realist,obiectiv!

[andreicozia]

În prealabil postat de kiralina

tatal meu momentan e mai in varsta decat era parintele atunci,si nu il aud ca spune ca nu isi poate face datoria zilnica,in conditiile in care jumate de zi e la cabinet,jumatate la tara,unde presteaza munci fizice!parintele teofil nu presta munci fizice,facea doar liturghia,si ma gandesc ca nu era zilnica!deci unde e acea oboseala supraomeneasca de nu a putut sa imi spuna o vorba buna?hai sa judecam corect lucrurile!realist,obiectiv!

O intrebare
Dar tu cu ce te ocupi Kira?

[kiralina]

[quote=andreicozia;284019]O intrebare
Dar tu cu ce te ocupi Kira?[/QUOT
sa inteleg ca do you want to marry me?cauta in postarile mele si vei gasi una din ocupatiile principale.a doua ocupatie principala tine de domeniul traducerilor din si in 5 limbi.multumit?dar nu e relevant cu ce ma ocup,pe bune!e relevant ce pot oferi acestui forumovesti reale de viata,din care cei intelepti se folosesc,cei mai putin se smintesc....

O viaţă închinată
schimbării vieţii noastre
Din umilinţă şi din smerenie, părintele n-a vorbit foarte desluşit niciodată despre ce i s-a întâmplat în 1939, la Sfântul Munte. Decât odată, şi chiar şi atunci, puţin. Ucenicii lui povestesc că, mergând el acolo, pe munte, prima dată s-a dus într-o pădure deasă, să se roage. Şi s-a rugat mult la Domnul Iisus Hristos, Mântuitonil nostru, să-i trimită un duhovnic, un povăţuitor bun, să-1 îndrume pe calea cea grea şi fără de prihană a călugăriei, spre mântuire. După un timp Părintele Arsenie a început să se roage mai cu osârdie, singur, acolo, în pădure, la Maica Domnului. Şi, după cum a povestit chiar Părintele însuşi, Maica Fecioara i s-a arătat coborând dintre nouri, şi venind la el, 1-a luat de mână şi 1-a urcat pe un munte aşa de înalt, că nici nu puteai să priveşti în jos. Şi acolo, pe creasta muntelui aceluia ameţitor, l-a lăsat Maica Domnului pe mâna unui sfânt. Era sfântul Serafim din Sarov (1833), ce vieţuise pe pământ cu vreo două veacuri în urmă. După care, Sfânta Fecioară s-a topit în văzduh tot aşa lin cum se arătase. Vreme de 40 de zile Părintele a primit pe acel munte învăţătura de la Sfântul Serafim, urcând în fiecare zi, fără teamă, creasta dintre abisuri. Şi în tot acest răstimp de 40 de zile, Părintele a postit încontinuu post negru, că-1 întărea Maica Domnului. După patru luni de zile, când s-a întors la Mânăstirea Sâmbăta, era cu totul alt om: căpătase darul acela al său faimos, al proorociei, şi puterea lui cea mare, că dacă se uita la tine, te cutremurai şi te umileai pe loc. Şi-ţi ştia pe dată toate gândurile şi numele, fără să te cunoască, şi faptele toate, păcătoase sau bune, că nu puteai să le ascunzi. Aşa s-a schimbat viaţa Părintelui Arsenie, şi mai apoi, vieţile noastre, pe lângă a sa. (Valentin Iacob, în „Buletinut parohiei Sfânta Cruce“ -USA, vol.XIII, nr. 9/ 2004)
Părintele Arsenie ne-a spus odată cum a început el activitatea la Sâmbăta. Era în postul Crăciunului şi picta o icoană a Măntuitorului, pe care n-a terminat-o. În timp ce picta a auzit o voce tainică: „Arsenie, nu Mă mai picta pe icoană, că vremea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin cuvântul tău. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe“. Atunci a auzit din nou: ,,… Vei fi mut… Dar asta îţi va aduce multă lume“. Îmbolnăvindu-se cu coardele vocale, nu mai putea să vorbească. A stat aşa de la Crăciun până în joia din Săptămâna Mare, în postul Paştilor (în acest timp a scris însemnările numite „Gura mutului”, într-un carneţel pe care-1 are maica Pahomia de la Sâmbăta). Atunci, când se împărtăşea (era diacon, numai în acea primăvară 1-a făcut preot), primele cuvinte ce le-a rostit când i-a venit vocea, cuvinte ce le-a auzit şi lumea din biserică, au fost: „Cred Doamne şi mărturisesc…“, cu o voce ce a cutremurat biserica, căci oamenii, când au auzit vocea lui, toţi au căzut în genunchi şi au plâns şi au lăudat pe Dumnezeu că i-a dat vocea, pentru că multă lume venea după sfat. Astfel, a început din nou să stea de vorbă cu oamenii, la clopotniţa din faţa mânăstirii.
Părintele se străduia mult pentru regenerarea poporului român prin schimbarea vieţii. Minunea cea mai mare a Părintelui Arsenie era schimbarea vieţii noastre. În predici ne vorbea mai mult referindu-se la Vechiul Testament (Saul, David, Solomon etc.). Fiind întrebat de ce nu ne vorbeşte mai mult din Noul Testament, a răspuns că viaţa creştinilor de acum se aseamănă mai mult cu cea a celor din Vechiul Testament, că n-avem progresul celor din Noul Testament [dacă nu trăim sub har, cădem sub legea veche].
La început, Părintele Arsenie avea o viaţă foarte aspră: mânca o dată pe zi (pâine şi apă) şi dormea pe jos. Uneori pleca câte o săptămână la munte, doar cu Biblia. Sâmbăta seara cobora pentru a ţine duminica Sfânta Liturghie, pe care o slujea în lacrimi. Nu puteai să nu plângi la liturghia lui. După predică, iar pleca în munte. Ducea o viaţă extraordinară, de pustnic. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu)

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de cristian67

o viaţă închinată
schimbării vieţii noastre
din umilinţă şi din smerenie, părintele n-a vorbit foarte desluşit niciodată despre ce i s-a întâmplat în 1939, la sfântul munte. Decât odată, şi chiar şi atunci, puţin. Ucenicii lui povestesc că, mergând el acolo, pe munte, prima dată s-a dus într-o pădure deasă, să se roage. şi s-a rugat mult la domnul iisus hristos, mântuitonil nostru, să-i trimită un duhovnic, un povăţuitor bun, să-1 îndrume pe calea cea grea şi fără de prihană a călugăriei, spre mântuire. După un timp părintele arsenie a început să se roage mai cu osârdie, singur, acolo, în pădure, la maica domnului. şi, după cum a povestit chiar părintele însuşi, maica fecioara i s-a arătat coborând dintre nouri, şi venind la el, 1-a luat de mână şi 1-a urcat pe un munte aşa de înalt, că nici nu puteai să priveşti în jos. şi acolo, pe creasta muntelui aceluia ameţitor, l-a lăsat maica domnului pe mâna unui sfânt. Era sfântul serafim din sarov (1833), ce vieţuise pe pământ cu vreo două veacuri în urmă. După care, sfânta fecioară s-a topit în văzduh tot aşa lin cum se arătase. Vreme de 40 de zile părintele a primit pe acel munte învăţătura de la sfântul serafim, urcând în fiecare zi, fără teamă, creasta dintre abisuri. şi în tot acest răstimp de 40 de zile, părintele a postit încontinuu post negru, că-1 întărea maica domnului. După patru luni de zile, când s-a întors la mânăstirea sâmbăta, era cu totul alt om: Căpătase darul acela al său faimos, al proorociei, şi puterea lui cea mare, că dacă se uita la tine, te cutremurai şi te umileai pe loc. şi-ţi ştia pe dată toate gândurile şi numele, fără să te cunoască, şi faptele toate, păcătoase sau bune, că nu puteai să le ascunzi. Aşa s-a schimbat viaţa părintelui arsenie, şi mai apoi, vieţile noastre, pe lângă a sa. (valentin iacob, în „buletinut parohiei sfânta cruce“ -usa, vol.xiii, nr. 9/ 2004)
părintele arsenie ne-a spus odată cum a început el activitatea la sâmbăta. Era în postul crăciunului şi picta o icoană a măntuitorului, pe care n-a terminat-o. în timp ce picta a auzit o voce tainică: „arsenie, nu mă mai picta pe icoană, că vremea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin cuvântul tău. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe“. Atunci a auzit din nou: ,,… vei fi mut… dar asta îţi va aduce multă lume“. îmbolnăvindu-se cu coardele vocale, nu mai putea să vorbească. A stat aşa de la crăciun până în joia din săptămâna mare, în postul paştilor (în acest timp a scris însemnările numite „gura mutului”, într-un carneţel pe care-1 are maica pahomia de la sâmbăta). Atunci, când se împărtăşea (era diacon, numai în acea primăvară 1-a făcut preot), primele cuvinte ce le-a rostit când i-a venit vocea, cuvinte ce le-a auzit şi lumea din biserică, au fost: „cred doamne şi mărturisesc…“, cu o voce ce a cutremurat biserica, căci oamenii, când au auzit vocea lui, toţi au căzut în genunchi şi au plâns şi au lăudat pe dumnezeu că i-a dat vocea, pentru că multă lume venea după sfat. Astfel, a început din nou să stea de vorbă cu oamenii, la clopotniţa din faţa mânăstirii.
Părintele se străduia mult pentru regenerarea poporului român prin schimbarea vieţii. Minunea cea mai mare a părintelui arsenie era schimbarea vieţii noastre. în predici ne vorbea mai mult referindu-se la vechiul testament (saul, david, solomon etc.). Fiind întrebat de ce nu ne vorbeşte mai mult din noul testament, a răspuns că viaţa creştinilor de acum se aseamănă mai mult cu cea a celor din vechiul testament, că n-avem progresul celor din noul testament [dacă nu trăim sub har, cădem sub legea veche].
La început, părintele arsenie avea o viaţă foarte aspră: Mânca o dată pe zi (pâine şi apă) şi dormea pe jos. Uneori pleca câte o săptămână la munte, doar cu biblia. Sâmbăta seara cobora pentru a ţine duminica sfânta liturghie, pe care o slujea în lacrimi. Nu puteai să nu plângi la liturghia lui. După predică, iar pleca în munte. Ducea o viaţă extraordinară, de pustnic. (pr. Sofonea ioan, sibiu)

si eu ma vait ca nu am aia si aia sau ca nu am bani sa ma duc si eu sa calatoresc prin tari straine ca multi altii...varza sunt

[aureliapopescu]

În prealabil postat de kiralina

tatal meu momentan e mai in varsta decat era parintele atunci,si nu il aud ca spune ca nu isi poate face datoria zilnica,in conditiile in care jumate de zi e la cabinet,jumatate la tara,unde presteaza munci fizice!parintele teofil nu presta munci fizice,facea doar liturghia,si ma gandesc ca nu era zilnica!deci unde e acea oboseala supraomeneasca de nu a putut sa imi spuna o vorba buna?hai sa judecam corect lucrurile!realist,obiectiv!

Kiralina..Iarta-l si uita..mergi mai departe. A fost un Om un Om nevazator. Esti prea aspra si privind din afara poti sa spui si sa faci comparatia cu un Om mai batran. E dreptul tau! Dar daca nu-l ierti nu vei putea merge mai departe. Toti gresim si Parintele si Tu si eu. Toti dar daca nu iertam si nu-i iubim nu putem sa mergem mai departe. Cel mai important e sa-i IUBIM pe cei care ne-au necajit si sa ne rugam pentru Ei ca sa nu de-a socoteala de supararile ce ni le-au cauzat.
Iarta-ma ca ti-am scris si ti-am spus cum gandesc eu vizavi de o situatie exceptionala de a ta.
Iarta, ridica-te, uita si IUBESTE_I pe toti din jurul tau mai ales pe cei ce-ti gresesc. Stiu ca e cel mai greu...dar merita sa incerci.
" Doamne, nu ma lasa desvelit in faptele gresalelor mele; ca sa nu fiu izbit cu dureri chinuitoare si cazut in mana celui rau".
Iertare pentru interventie si Doamne ajuta!

[kiralina]

În prealabil postat de aureliapopescu

Kiralina..Iarta-l si uita..mergi mai departe. A fost un Om un Om nevazator. Esti prea aspra si privind din afara poti sa spui si sa faci comparatia cu un Om mai batran. E dreptul tau! Dar daca nu-l ierti nu vei putea merge mai departe. Toti gresim si Parintele si Tu si eu. Toti dar daca nu iertam si nu-i iubim nu putem sa mergem mai departe. Cel mai important e sa-i IUBIM pe cei care ne-au necajit si sa ne rugam pentru Ei ca sa nu de-a socoteala de supararile ce ni le-au cauzat.
Iarta-ma ca ti-am scris si ti-am spus cum gandesc eu vizavi de o situatie exceptionala de a ta.
Iarta, ridica-te, uita si IUBESTE_I pe toti din jurul tau mai ales pe cei ce-ti gresesc. Stiu ca e cel mai greu...dar merita sa incerci.
" Doamne, nu ma lasa desvelit in faptele gresalelor mele; ca sa nu fiu izbit cu dureri chinuitoare si cazut in mana celui rau".
Iertare pentru interventie si Doamne ajuta!

Dar am iertat demult!dar nu am uitat! am vrut sa arat ca si oamenii mari pot gresi....si soclul pe care ii punem uneori nu isi are rostul!argumentul cum ca era nevazator nu tine!cata vreme putea sa umble prin tara sa conferentieze,putea sa imi spuna o vorba buna.repet,am iertat,demult inca!

[mirabela]

În prealabil postat de kiralina

Dar am iertat demult!dar nu am uitat! am vrut sa arat ca si oamenii mari pot gresi....si soclul pe care ii punem uneori nu isi are rostul!argumentul cum ca era nevazator nu tine!cata vreme putea sa umble prin tara sa conferentieze,putea sa imi spuna o vorba buna.repet,am iertat,demult inca!

Nu l-ai iertat! A ierta inseamna a uita complet ce s-a intamplat.

Ar tb sa-ti dea de gandit atitudinea parintelui si nu sa-l judeci, este cine sa-l judece daca a gresit. Poate facea referrire la duhovnic intre ghilimelele de rigoare, poata ca ultima ta speranta fusese preotul, si inainte de asta poate ai fost pe la alte persoane care credeai ca te pot ajuta, precum fac si cei cu radiestezia, se cred mai presus de sfintii parinti si cred ca pot sa vindece sau altele.

Indiferent ce ai patit in viata, nimeni si nimic nu-ti da dreptul sa vb pe tonul asta. Mereu ai de comentat la ce spun altii, si nu la modul frumos, ci la modul ''vulgar'' pentru un crestin.

Faptul ca parintele Teofil a slujit la manastirea Sambata de Sus, unde a slujit si parintele Arsenie Boca, ar tb sa-ti dea de gandit, pt ca parintele Arsenie Boca a iubit si iubeste foarte mult aceasta manastire.

Doamne ajuta.