Inchipuirea = puntea demonilor

[anna21]

În prealabil postat de mihailt

Gandirea imaginativa este buna sau rea in functie de cum o foloseste omul.
Gandirea imaginativa este ceva foarte normal pentru oameni si toti suntem inzestrati cu ea de Dumnezeu de la creatie.
Este scris in cartea "Viata si Invatatura Sfantului Grigorie Palama " de parintele Staniloae ca Sfintii au avut insuflate de Dumnezeu imaginatii Sfinte.
(vedenii).
Puteti vedea cartea Apocalipsei care a fost scrisa de Sfantul Ioan Teologul dupa ce a primit a acea vedenie Sfanta de la Dumnezeu.
Dealtfel se istoriseste destul in Sfanta Scriptura si in Noul si in Vechiul Testament de imaginatii Sfinte.

Nu este vreun Sfant Sinod panortodox care sa fi condamnat imaginatia da este Sfant Sinod Ecumenic care a startornicit in Biserica Ortodoxa (pentru ca BC nu asculta in totalitate acel Sfant Sinod) cultul Sfintelor Icoane,Sfantul Sinod Ecumenic al VII-lea.
Cum atunci cand privesti faci uz de imaginatie se poate intelege foarte bine ca imaginatia nu te desparte de Dumnezeu ca atunci ni s-ar fi zis sa nu ne inchinam la Sfintele Icoane.

Parerea mea.

Am evitat initial sa raspund deoarece a)ma gandesc ca este diferenta de varsta intre noi si este nepoliticos sa dau "lectii", b) nu sunt sigura ca te intereseaza subiectul sau doar vrei sa-ti afirmi propriul punct de vedere (asta pt ca evident nu ai citit articolul la care fac trimitere pt a da un raspuns la obiect), c) in urma discutiilor cu tine iti vine ideea ciudata sa ma banezi (pe motive absolut fanteziste - apropo de utilizarea imaginatiei - cum ar fi acum sugestia ca eu am ceva impotriva icoanelor!)

Dar am ceva timp la dispozitie si incerc sa raspund, totusi, la ambele tale postari.

1. Ce este aceea "gandire imaginativa"? Gandirea si imaginatia sunt procese complet separate (asa cum apar ele si la Dogmatica sf. I. Damaschin, dar si in manualul de psihologie studiat in liceu)

2. In articolul citat de mine se exprima ideea ca imaginatia este urmarea caderii, iar in cartea citata de Aurelia Popescu se spune ca imaginatia a dus la caderea omului care a imaginat sa ajunga dumnezeu... Deci ideea ca imaginatia exista de la inceput este doar o opinie.

3. Sfintii NU au "imaginatii Sfinte", ci nu imagineaza nimic. Eu primesc cunoasterea dumnezeiasca nemijlocit! Nu au nevoie sa "imagineze" lucruri.
De fapt, ei sfatuiesc in permanenta paza mintii.. pazirea de orice plasmuire a mintii umane.

Citat din articol:
"Pocainta este legata cu smerenia. Mai mult, pocainta exista in climatul smereniei. De aceea spunem ca unde exista profunda smerenie, acolo nu este posibil sa se dezvolte imaginatia. Imaginatia creste mai mult prin trufie, egoism, ingamfare. Cel trufas viseaza necontenit, are parere buna despre sine insusi, stabileste inalte gaduri pe care vrea sa le realizeze si astfel da un mare prilej pentru atatarea imaginarului."

4. Vedenie nu este tot una cu lucrarea imaginatiei. In nici un caz. Faci mari confuzii in termeni. Am mai spus, sfintii se lupta cu orice plasmuire a mintii lor.

5. Si acum problema icoanelor. Icoanele sunt reprezentari ale unor lucruri reale.
(Daca ar fi produse de imaginatie nu ar fi icoane ci ar fi tablouri cu tematica religioasa (cel mult- cum sunt picturile altor religii crestine). Sfintii pot fi pictati tocmai pentru ca au o existenta reala, au fost oameni care au avut bucuria sa-i cunoasca etc.)

Ele sfintesc vazul (asa cum ascultarea Sf. Liturghii sfinteste auzul) si inalta cugetul omului spre cele ceresti.
Dar icoanele nu sunt prilej de plasmuiri fanteziste (daca la asta te-ai referit, ca nu am inteles de fapt unde bate argumentatia ta).
Privirea unei icoane nu trebuie sa duca la inchipuiri de lucruri. Si de fapt presupun ca stii ca in rugaciune, mai ales, omul trebuie sa respinga orice imagine, orice reprezentare vizuala care ia nastere in mintea sa cu privire la lucrurile ceresti. Multi s-au demonizat cedand placerii de a imagina lucruri sfinte in rugaciune pentru o stare exaltata! Adica este pericol mare.