Bacteria Flagellum sau Motorul Organic sau De ce evolutionismul e o facatorie

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Nu e vorba că e dovedit sau nedovedit. E vorba că bunul simț (în sensul de capacitate de a recunoaște intuitiv adevărul sau neadevărul unor idei) ne arată că așa ceva nu poate apărea din întâmplare.

Că el se întâmplă nu e o dovadă în apărarea evoluționismului ci în apărarea creaționismului. Faptul că se întâmplă nu înseamnă că trebuie să se întâmple ci că este o minune.

Iar bacteria e dată doar ca unul din milioanele de exemple, orice specie dovedind același lucru, că există o Persoană Care a gândit aceste lucruri. Spun Persoană fiindcă numai o ființă de natură personală e înzestrată cu rațiune.

Intuitia nu te duce intotdeauna spre adevar.

Eu pe baza concluziilor de bun simt am ajuns sa nu mai cred in Dumnezeu.
Nici nu trebuie sa cauti dovezi pro evolutie.
E de ajuns sa citesti vechiul testament, sa citesti cateva despre geologia pamantului, despre alcatuirea universului, istoria religiilor si a crestinismului in special, ca sa ajungi la concluzia ca Dumnezeu nu are cum sa existe.

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

Intuitia nu te duce intotdeauna spre adevar.

Eu pe baza concluziilor de bun simt am ajuns sa nu mai cred in Dumnezeu.
Nici nu trebuie sa cauti dovezi pro evolutie.
E de ajuns sa citesti vechiul testament, sa citesti cateva despre geologia pamantului, despre alcatuirea universului, istoria religiilor si a crestinismului in special, ca sa ajungi la concluzia ca Dumnezeu nu are cum sa existe.

Fără să-ți dai seama, când spui că intuiția nu te duce la adevăr tu folosești tot o cale intuitivă. Totul este intuiție în căutările omenești.

Iar problema adevărului e una mai subtilă de cum ai impresia. Adevărul, adică ceea ce există sau e conform cu realitatea poate fi confundat cu aparențe ale lui. Tot ceea ce percepi prin simțuri, adică tot ceea ce ai impresia că tu cunoști poate fi o iluzie, nu ai nici o dovadă că lumea pe care o percepi există cu adevărat.

Necredința ta actuală e o etapă care urmează după etapa credinței inițiale. Credința inițială e bazată pe idei preluate de la alții și nu poate avea rădăcini puternice. Mulți am trecut prin etapa îndoielilor tale și unii le-au depășit datorită accesului la un nivel de cunoștință superior, de care tu ești lipsit. Această cunoștință vine din unele scrieri religioase și filozofice, dar vine și pe calea experiențelor mistice personale. Partea proastă e că o dată căzut în necredință ai impresia că nu mai ai nevoie să-ți pui întrebări și să cauți, cazi în stagnare duhovnicească și chiar intelectuală, fiindcă ea, credința, deschide universuri vaste de explorare. Și căzând în necredință pierzi timp prețios, îmbătrânești fără a înainta spiritual și intelectual și dacă nu te trezești mori irosindu-ți viața.


Dovezile geologice și celelalte dovezi șa-zis științifice sunt o capcană pentru tine, care te-a făcut să-ți încetezi căutarea lui Dumnezeu, a absolutului. Și astfel ai căzut victimă unei ideologii infantile (că lumea s-a făcut singură, că sufletul nu există etc) și mori închis în universul mărunt al acestor idei.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Fără să-ți dai seama, când spui că intuiția nu te duce la adevăr tu folosești tot o cale intuitivă. Totul este intuiție în căutările omenești.

Iar problema adevărului e una mai subtilă de cum ai impresia. Adevărul, adică ceea ce există sau e conform cu realitatea poate fi confundat cu aparențe ale lui. Tot ceea ce percepi prin simțuri, adică tot ceea ce ai impresia că tu cunoști poate fi o iluzie, nu ai nici o dovadă că lumea pe care o percepi există cu adevărat.

Necredința ta actuală e o etapă care urmează după etapa credinței inițiale. Credința inițială e bazată pe idei preluate de la alții și nu poate avea rădăcini puternice. Mulți am trecut prin etapa îndoielilor tale și unii le-au depășit datorită accesului la un nivel de cunoștință superior, de care tu ești lipsit. Această cunoștință vine din unele scrieri religioase și filozofice, dar vine și pe calea experiențelor mistice personale. Partea proastă e că o dată căzut în necredință ai impresia că nu mai ai nevoie să-ți pui întrebări și să cauți, cazi în stagnare duhovnicească și chiar intelectuală, fiindcă ea, credința, deschide universuri vaste de explorare. Și căzând în necredință pierzi timp prețios, îmbătrânești fără a înainta spiritual și intelectual și dacă nu te trezești mori irosindu-ți viața.

Dovezile geologice și celelalte dovezi șa-zis științifice sunt o capcană pentru tine, care te-a făcut să-ți încetezi căutarea lui Dumnezeu, a absolutului. Și astfel ai căzut victimă unei ideologii infantile (că lumea s-a făcut singură, că sufletul nu există etc) și mori închis în universul mărunt al acestor idei.

Nu ti se pare ciudat ca un creator ascunde adevarul in spatele unor aparente?

Asa zis stiintifice? Dupa tine ce inseamna stiinta? Sau cine sunt cu adevarat cercetatori? Acei care cauta dovezi ale existentei lui Dumnezeu?
De ce capcana? Dumnezeu pune capcane?

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

Nu ti se pare ciudat ca un creator ascunde adevarul in spatele unor aparente?

Dacă tu știi cum ar fi normal să procedeze Dumnezeu, înseamnă că ești la fel de deștept ca El.

Asa zis stiintifice? Dupa tine ce inseamna stiinta? Sau cine sunt cu adevarat cercetatori? Acei care cauta dovezi ale existentei lui Dumnezeu?

Din punct de vedere lingvistic, prin știință se înțelege în mod comun cercetarea științifică. Obiectul cercetărilor științifice este lumea creată, lume care nu reprezintă o realitate obiectivă, fiind făcută ex-nihilo de către Dumnezeu și existând doar prin faptul că El o menține. Legile naturii pe care le studiază știința nu reprezintă legile fundamentale ale existenței universale ci doar niște aparențe temporare.

Numai persoana (divină sau umană) există în mod real, fiind o conștiință în care se răsfrânge existența universală.

Deci știința își face treaba ei bine de a revela ceea ce Dumnezeu a proiectat, dar nu descrie niște realități obiective ci niște iluzii.

De ce capcana? Dumnezeu pune capcane?

O să-ți răspund cu niște cuvinte din Pateric:

Zis-a avva Antonie cel Mare: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: "Oare cine poate să le treacă pe acestea?". Şi am auzit glas zicându-mi: "Smerenia!"“.

Sufletul mândru și răzvrătit nu va putea scăpa de numeroasele capcane, păcate sau fantome ale adevărului. Dumnezeu a rânduit totul în această lume spre binele veșnic al omului, dar folosite prost se întorc împotriva acestuia.

[Eugen7]

CUM DEVINE OM UN OVUL FERTILIZAT?

Ce se întâmplă din momentul în care peretele unui ovul este penetrat de un spermatozoid până în momentul în care o nouă fiinţă umană este formată, cu toate organele sale, funcţionând într-o armonie şi interdependenţă uluitoare, reprezintă un proces de o complexitate incredibilă pe care natura îl duce la bun sfârşit aproape de fiecare dată.

Cum se întâmplă acest lucru, care este mecanismul celular care face ca, deşi se porneşte de o singură celulă, să se ajungă la multiple tipuri de celule, cu roluri diferite, deşi toate au practic aceeaşi informaţie genetică este încă un mister.

Toate celulele dintr-un organism, oricât de complex, au la origine celulele nespecifice - generale - ale embrionului. Toate aceste celule nespecifice au acelaşi set de cromozomi, ce conţin informaţiile genetice pentru "construirea" întregului organism. Dar în procesul dezvoltării embrionului anumite gene sunt activate în anumite celule, pe când în alte celule sunt activate alte gene. Cele mai multe dintre gene sunt, în fapt, inactive pentru cea mai mare parte a timpului. Genele produc proteine. Fiecare tip de celulă (diferite acum prin genele declanşatoare specifice) produc tipuri diferite de proteine. În acest fel, apare o diferenţiere a celulelor. Celulele de acelaşi tip se strâng împreună pentru a forma organele.


În ultimii ani s-au făcut cercetări asidue în determinarea mecanismului ce specializează celulele. Maniera exactă în care are loc diferenţierea celulară şi mecanismul care declanşează activarea unor anumite gene rămân, deocamdată, nedesluşite.

Odată lămurit acest proces celular, ar fi posibilă, de exemplu, la pierderea unui picior, creşterea naturală a unuia nou. Unele animale au această posibilitate pentru unele părţi ale corpului. Medicina viitorului va putea face acest lucru, probabil, pentru oricare dintre organele omului.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

CUM DEVINE OM UN OVUL FERTILIZAT?

Ce se întâmplă din momentul în care peretele unui ovul este penetrat de un spermatozoid până în momentul în care o nouă fiinţă umană este formată, cu toate organele sale, funcţionând într-o armonie şi interdependenţă uluitoare, reprezintă un proces de o complexitate incredibilă pe care natura îl duce la bun sfârşit aproape de fiecare dată.

Cum se întâmplă acest lucru, care este mecanismul celular care face ca, deşi se porneşte de o singură celulă, să se ajungă la multiple tipuri de celule, cu roluri diferite, deşi toate au practic aceeaşi informaţie genetică este încă un mister.

Toate celulele dintr-un organism, oricât de complex, au la origine celulele nespecifice - generale - ale embrionului. Toate aceste celule nespecifice au acelaşi set de cromozomi, ce conţin informaţiile genetice pentru "construirea" întregului organism. Dar în procesul dezvoltării embrionului anumite gene sunt activate în anumite celule, pe când în alte celule sunt activate alte gene. Cele mai multe dintre gene sunt, în fapt, inactive pentru cea mai mare parte a timpului. Genele produc proteine. Fiecare tip de celulă (diferite acum prin genele declanşatoare specifice) produc tipuri diferite de proteine. În acest fel, apare o diferenţiere a celulelor. Celulele de acelaşi tip se strâng împreună pentru a forma organele.


În ultimii ani s-au făcut cercetări asidue în determinarea mecanismului ce specializează celulele. Maniera exactă în care are loc diferenţierea celulară şi mecanismul care declanşează activarea unor anumite gene rămân, deocamdată, nedesluşite.

Odată lămurit acest proces celular, ar fi posibilă, de exemplu, la pierderea unui picior, creşterea naturală a unuia nou. Unele animale au această posibilitate pentru unele părţi ale corpului. Medicina viitorului va putea face acest lucru, probabil, pentru oricare dintre organele omului.

Oamenii de stiinta afirma ca in cativa ani, femeile vor putea procrea fara a se apela la barbati.
Si nu este vorba de fecundare in vitro si inseminare artificiala.
Nu folosi nici o celula de origine masculina. Cum va fi posibil acest fapt in conformitate cu Biblia?

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

Oamenii de stiinta afirma ca in cativa ani, femeile vor putea procrea fara a se apela la barbati.
Si nu este vorba de fecundare in vitro si inseminare artificiala.
Nu folosi nici o celula de origine masculina. Cum va fi posibil acest fapt in conformitate cu Biblia?

chiar daca nu se foloseste nici o celula de la un mascul, tot vor avea nevoie de o "interventie exterioara" (a omului) pentru a declansa procesul de formare a ebrionului. (evident nu va fi precum "fecundarea in vitro").

Biblia nu spune ca este imposibil, ci spune care este calea firasca a procreerii (actul sexual normal intre barbat si femeie) si indeamna pe om ca intru toate sa ramana pe calea fireasca.

[Eugen7]

LA CE FOLOSEŞTE CEA MAI MARE PARTE A ADN-ULUI?

O singură celulă umană conţine aproximativ 2 metri de ADN. Dar numai 2 centimetri din cei 2 metri reprezintă gene - setul de instrucţiuni necesar pentru crearea proteinelor. Restul ADN-ului a fost denumit "junk ADN", ADN inutil, pentru că s-a considerat - la descoperirea acestuia - că genele sunt suficiente pentru a explica totul în materie de mecanisme celulare.

Când s-a constatat că numărul de gene din celula umană este de aproximativ 25-30 de mii, cu puţin mai multe decât numărul de gene ale viermelui C. Elegans, s-au născut întrebări legate de sursa complexităţii omului: dacă nu numărul de gene, atunci cine este responsabil pentru superioritatea omului între vieţuitoare?

Pe de o parte, faptul că ADN-ul fără gene s-a păstrat fără mutaţii de-a lungul evoluţiei este un indiciu al importanţei acestuia. Pe de altă parte, studii recente (2006) arată că mare parte din ADN-ul care nu conţine gene, deşi foarte bine conservat la mamifere, la om a suferit modificări. Aceste observaţii duc la ipoteza că aceste modificări pot avea un rol determinant în producerea complexităţii umane şi că, în fapt, sunt responsabile pentru acel "ceva" care ne face oameni.

Cu toate progresele din genetică realizate în ultimii ani, rolul celei mai mari părţi a ADN-ului - deşi sunt avansate câteva ipoteze credibile - nu a fost încă determinat.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

...O să-ți răspund cu niște cuvinte din Pateric:

Zis-a avva Antonie cel Mare: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: "Oare cine poate să le treacă pe acestea?". Şi am auzit glas zicându-mi: "Smerenia!"“.

Sufletul mândru și răzvrătit nu va putea scăpa de numeroasele capcane, păcate sau fantome ale adevărului. Dumnezeu a rânduit totul în această lume spre binele veșnic al omului, dar folosite prost se întorc împotriva acestuia.

Daca ar fi asa ar insemna ca diavolul a fost partas la Creatie, asa cum afirma satanistii.

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

Daca ar fi asa ar insemna ca diavolul a fost partas la Creatie, asa cum afirma satanistii.

Nu are sens ce spui. Observ că nu înțelegi lucruri simple pe care le știe orice credincios, poate și un copil. Dumnezeu se folosește de diavoli în scopul educării omului, ei nu pot face ce vor ci numai ce le îngăduie El.