cum si cand L-ati aflat pe Hristos?

eu acum 4 ani l-am aflat pe Hristos.
Am plecat intr-un pelerinaj, mai mult din dorinta de a vedea peisajele din zona manastirilor. Nu eram direct intresat sa vizitez acele manastiri.
Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor. Tot atunci s-a format o legatura intre mine si cea ce a urmat sa imi fie sotie.
De atunci am inceput sa imi pun niste semne de intrebare in legatura cu starea mea (eu la momentul ala eram un rocker rebel pentru o cauza pierduta :)))

[0rtodoxia]

eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..

[0rtodoxia]

cred ca El ne lasa sa ratacim pana ne saturam si de atata departare ne rupem in interior .. ne lasa adica sa cotrobaim prin ale iadului ca sa vedem ce urat, ce rece si ce intunecata si groaznica este existenta si viata fara El.. apoi cand regretam, ne da o petrecere in inima, taie vitelul cel gras si parca El insusi se pocaieste , te intelege, nu te acuza de nimic, doare te iubeste si te mangaie... dar majoritatea dintre noi mai intai cadem si ratacim.. putini se nasc crestini si o tin asa toata viata..

[colaps]

La mine, trebuie să zic, a fost mai mult spontan. Nu pot să spun că m-a influențat vreun Sfânt, vreo scriere sau vreo împrejurare.

Pe vremea aceea eram conștient de Dumnezeu, nu Îl negam, dar nici nu făceam mai mult. Eram adâncit în mreaja deșertăciunilor și a nepăsării, într-o stare de apatie și ignoranță. Rătăceam și nu făceam nimic util cu viața mea.

Apoi dintr-o dată, într-o zi când mă sculasem din somn, am simțit o „vorb㔠puternică în inima mea. Parcă spunea tare „Gata! Ți-a ajuns! Trezește-te!”, așa cu o intensitate mare. Asta așa într-o zi oarecare. Acel moment m-a făcut să conștientizez că trăiam într-o minciună spurcată și că trebuie să mă schimb complet, să renunț la viața veche și să-L descopăr pe Hristos.

Pe atunci eram și eu roacăr rebel cu tricou cu cap de mort și nu mai știu eu ce porcării. Pe scurt, îmi iroseam viața.

[piedonee]

În prealabil postat de 0rtodoxia

eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..

eu cred ca tocmai atei sunt ceei care il cauta pe Dumnezeu pt faptul ca tot cauta cat mai multe motive pt existenta LUI ,deci clar vb ei sunt insetati dupa EL...GANDUL NU II LASA SUNT IN CONTINUA CAUTARE...
....fiecare din noi la cunoscunt dar nu au dat importanta ,marea majoritate dau importanta abea la greutati,dar niciodata nu i tarziu pt ca Dumnezeu fiind iubirea ne mangaie si ne da putere sa trecem peste probleme.
Eu L-am cunoscut in copilarie era la gradinita si fiind multii copii ,7,dormeam 3 in pat,eu dormeam la picioare si intr-o noapte am simtit in capul meu niste gheare pe care nu am cum sa le uit ,lungi si ascutite care ca mangaiau in cap,m-a luat o frica dar nu puteam sa ma misc si fiind copil nu stiam rugaciunii nu stiam nimic,am zis doar Doamne in mintea mea si asa a disparut acele gheare si am sarit intre fratii mei la mijloc.au trecut multi ani de atunci dar nu pot uita acele gheare si acel sentiment......
si de atunci m-am apropiat de EL foarte mult in sufletul meu,si intradevar ma scapat de multe si din multe daca ar fii sa povestesc viata pana la 28 de ani as scrie romane dar poate pe viitor.....si daca m as mai naste o data tot aceas viata as alege...in gimnaziala tin minte ca in vacanta de vara luam trenul ,ocazii,unde dadeam peste fel si fel de oamenii, si plecam in nordul moldovei la manastirii,simteam ca cineva ma pazeste acum dand timpul inapoi imi dau seama ca numai Dumnezeu ma pazit.
Mergeam de la o manastire la alta noaptea prin padure cu mai multi nimic de zis dar nu imi era frica de loc vream sa ajung pana dimineata la SF.Liturghie uneorii mama nu avea bani sa platesca ternul la toti eu fiind ultimul copil mic,si multe altele...recunos ca in ultima perioada m-am cam departat
Dumnezeu este in toti numai ca nu toti IL cauta.....

[Raoul]

În prealabil postat de mihai07

Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor.

Tot manastirea Lainici m-a adus si pe mine mai aproape de Dumnezeu! Cu adevarat este un loc minunat,un colt de Rai! Mereu merg acolo la Sfanta Liturghie,in fiecare duminica. Altundeva nu pot merge,nimic nu ma atrage ca acel loc. Poate ca asa m-am obisnuit eu,ca ii cunosc pe preoti si pe calugari,ca sunt familiarizat cu toata incinta manastirii,nu stiu... dar in mod cert nicaieri nu-i ca acolo! In rest,ma aseman oarecum cu al doilea mesaj al lui Ortodoxia. Si anume cand eram mic eram mai credincios,fusesem invatat sa ma rog puin,ma si spovedisem si impartasisem de 2-3 ori,dar apoi pauza. Bine,credinta mi-a ramas,adica acel graute n-a pierit. Aparent credeam in Dumnezeu,ma rugam seara,ma inchinam cand treceam pe langa biserici,dar atat. Sa merg la slujbe,sa ma spovedesc,sa postesc... nici pomeneala! Doar acum vreo 5 ani cand am ajuns la Lainici si ma mustra constiinta sa ma spovedesc de toate pacatele cumplite ce ma ardeau mi-am gasit linistea. Si de atunci am ramas fidel acelei manastiri,acelor duhovnici etc.

Carti care sa ma fi impresionat... nu-mi vin in minte. Toate au bogatii duhovnicesti in ele,in fiecare te regasesti in vreun fel. Sfintele Evanghelii insa sunt foarte hranitoare si linistitoare dar foarte mult mi-a placut si Cartea lui Tobit din Vechiul Testament.

În prealabil postat de Raoul

Tot manastirea Lainici m-a adus si pe mine mai aproape de Dumnezeu! Cu adevarat este un loc minunat,un colt de Rai! Mereu merg acolo la Sfanta Liturghie,in fiecare duminica. Altundeva nu pot merge,nimic nu ma atrage ca acel loc. Poate ca asa m-am obisnuit eu,ca ii cunosc pe preoti si pe calugari,ca sunt familiarizat cu toata incinta manastirii,nu stiu... dar in mod cert nicaieri nu-i ca acolo! In rest,ma aseman oarecum cu al doilea mesaj al lui Ortodoxia. Si anume cand eram mic eram mai credincios,fusesem invatat sa ma rog puin,ma si spovedisem si impartasisem de 2-3 ori,dar apoi pauza. Bine,credinta mi-a ramas,adica acel graute n-a pierit. Aparent credeam in Dumnezeu,ma rugam seara,ma inchinam cand treceam pe langa biserici,dar atat. Sa merg la slujbe,sa ma spovedesc,sa postesc... nici pomeneala! Doar acum vreo 5 ani cand am ajuns la Lainici si ma mustra constiinta sa ma spovedesc de toate pacatele cumplite ce ma ardeau mi-am gasit linistea. Si de atunci am ramas fidel acelei manastiri,acelor duhovnici etc.

Carti care sa ma fi impresionat... nu-mi vin in minte. Toate au bogatii duhovnicesti in ele,in fiecare te regasesti in vreun fel. Sfintele Evanghelii insa sunt foarte hranitoare si linistitoare dar foarte mult mi-a placut si Cartea lui Tobit din Vechiul Testament.

eu ajung la Lainici lunar.
Chiar in aceasta duminica o sa ajung.
Intr-adevar e ceva deosebit, in special icoana Maicii Domnului.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de mihai07

eu ajung la Lainici lunar.
Chiar in aceasta duminica o sa ajung.
Intr-adevar e ceva deosebit, in special icoana Maicii Domnului.

unde e manastirea Lainici ? sunt duhovnici buni acolo si daca da ,cum se poate ajunge? multumesc

[glykys]

Si eu L-am cunoscut in copilarie... imi aduc aminte ca bunica mereu ma lua la biserica, spunandu-mi: "Mergem la Doamne-Doamne". Si eu intrebam nedumerita: "Unde e Doamne-Doamne?" Nu pricepeam nimic din slujba, dar imi placea tare mult sa ma uit pe pereti, la toti sfintii, si mai ales, la Hristos Pantokrator, Acela din turla. Si bunica se bucura si imi spunea: "Uite, acolo e Doamne-Doamne!" Si eu ma bucuram si mai tare si ma gandeam ca nu avea cine sa fie altul decat Doamne-Doamne. Stateam si ma uitam in sus, la El, apoi, cand ma plictiseam, masuram cu provirea de la un capat la altul toti sfintii pictati in biserica, imi placea mult Sfanta Filofteea, asa blonda, in costum national, cu un cosulet cu bunatati...

Acum trag eu de bunica sa mearga la biserica, e batrana. Acum cateva ore era ragusita, incotosmanata si acum o vad voioasa si cu vocea recapatata. Ajuneaza vinerea de zeci de ani, deci nu a luat pastile. Si ma mir ca si-a revenit asa de repede si imi zice: "Vezi tu, Doamne-Doamne..."

De cand am duhovnic, am inceput si eu sa citesc...

În prealabil postat de 0rtodoxia

unde e manastirea Lainici ? sunt duhovnici buni acolo si daca da ,cum se poate ajunge? multumesc

intre Tg. Jiu si Petrosani.
In fiecare zi la 10:30 pleaca un autocar din autogara Tg. Jiu si te poate lasa la poarta manastirii.