cum si cand L-ati aflat pe Hristos?

[windorin]

În prealabil postat de 0rtodoxia

Ce scriere v-a miscat, adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet?
sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)

Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.

Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.

Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.

Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.

"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.

Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".

Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de windorin

Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.

Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.

Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.

Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.

"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.

Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".

Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.

vulpea si strugurii.. ca sa ne indreptatim ,suntem in stare sa ciorbim toate..unu zice ca mai bine te rogi "deloc" ca e mai smerit si placut lyui Dumnezeu..aici de la intrebarea ce v-a miscat, ca nu am intrebat ce tramvai iau ca sa ajung la mall, ci ce v-a miscat si cand l-ati cunoscut pe Hristos.. si auzi raspuns! ca am intrebat inselat fiind si in cautare de stari.. mai windorin, tu stii cand si de ce primesc Sfintii starile alea? caci si-au vazut starea mah, alea sunt o mangaiere cand omul se vede unde si cum este, nu sunt altceva.. de fapt asta e si viata vesnica.. Dumnezeu este Mantuitorul nostru, iar noi stim de unde ne-a scos.. e greu sa-ti explic, trebuie sa traiesti tu.. nici nu se mai pune problema de mandrie mah cand omul stie unde se afla.. vede si se smereste, plange, se surpa inspre iad, inspre interior..Dumnezeu ne insoteste in aceasta moarte, nu o opreste ci ne insoteste, atentie, mila ,adica starile acelea ale sfintilor vin pe fondul urmator.. omul vede unde este, se vede rupt de Dumnezeu definitiv, stie ca nu se mai poate intoarce, se lasa batut si plange cazand.. aici cand orice speranta se naruie, apare mangaierea, straluceste Lumina si scoate pe om din starea de parasire dar nu si de surpare.. el cade in continuare dar se vede iubit chiar si in caderea adica in ticalosia lui.. cade in uimire apoi, contemplatie iar Dumnezeu se poate revela unui astfel de suf;et asa cum este El caci nu se mai pune problema de mandrie.. asa ca da, e smerit sa nu ravnesti la stari, dar daca nu le ai este si semn ca nu te-ai trezit .. caci si la Iisus a venit un inger sa-L intareasca.. in acea durere..dar noi nesimtiti sau iertati-ma ,in special eu, nesimtii cum sunt, suntem, ce sa simtim? ca El e acolo.. dar mintea care se bizuie pe ea insasi cum sa fie manata de Duhul Sfant?crede-ma Widorin ca omul care nu L-a simtit pe Dumnezeu in splendoarea Lui , acela nu e SFANT, mai.. e un parinte caldicel, cel mult..ia citeste viata Sf Onufrie sau a Sf marcu de la muntele fracesc, sau Maria Egipteanca.. aceia sunt sfinti mai,care au Duh Sfant, iar cine are Duh Sfant ii canta ingerii in inima,acela nu poate spune, multumesc Doamne ca nu Te simt.. decat daca e ipocrit, caci cine a gustat harul nu mai poate trai fara El..cine nu.. mai indrazneste sa se si laude cu lipsa lui cea de moarte.. sa luam aminte.. suntem facuti pentru fericire.. spune asta duhovncului tau ca iposcrizia vulpii cu strugurii este peste tot..si inca ceva.. daca tu nu ai o stare buna , nu te astepta ca prin duhovnic sa-ti vb Duhul Sfant ci crede-ma ca vorbeste mai mult vrajmasul si pe multi ii opreste.. ca nici ei nu intra si nici pe altii nu-i lasa.. nu ravni stari, repet, dar e imposibil sa nu vina daca te nevoiesti ortodox..