Un sfat, o mana de ajutor...

[Rodica50]

În prealabil postat de dancapitan65

Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

Sa nu renunti la ceea ce altii ajung prin indelungi cautari- credinta ta!

[dancapitan65]

În prealabil postat de Rodica50

Sa nu renunti la ceea ce altii ajung prin indelungi cautari- credinta ta!

Nu, la credinta nu renunt sub nici o forma. Nici nu am postat aici cu scopul de a-mi gasi o justificare intr-un raspuns mestesugit. Dar lucrurile acestea se intampla, nu sunt programate, si a cauta o solutie cred ca e o dovada ca nu e totul pierdut, ca pentru mine nu este doar un sens unic, spre iad. Nu vreau sa imi pierd sufletul, nu vreau sa si-l piarda nici ea. Pentru asta ma rog si nadajduiesc ca mi se va arata o cale, mai mult sau mai putin dureroasa.

[FiulRisipitor]

Desi casatorit sunt prea tanar, dar mai ales naiv si fara experienta(in domeniul relatiilor de cuplu, dar si in domeniul credintei ortodoxe), sa dau sfaturi. Asadar, o sa-ti expun doar niste scenarii:

1. Spui ca sansele de impacare cu fosta sotie sunt nule. Eu mereu mi-am imaginat ca in orice pe lume treburile nu sunt complet pierdute, ci o sansa - chiar daca atat de mica incat nu poate fi vazuta - tot mai exista. Intrebarea mea ar fi: ai incercat impacarea cu fosta sotie? Daca nu poate ar fi bine sa incerci... daca da, poate ca nu e rau sa incerci de doua ori.

2. Sa zicem ca prima varianta este epuizata si nu se poate obtine nimic in acel sens. Atunci privind a doua optiune: prietena reformata. Vedeti cumva vreo cale ca studiind impreuna - dar atentie! nu fara indrumarea unui preot! - sa vada care este credinta cea adevarata si sa revina(vina) inapoi la credinta ortodoxa? Trebuie sa revina convinsa ca ceea ce face este alegerea corecta, altfel tot ce aveti frumos acum se va transforma in iad. In acest caz casatoria a doua ar mai putea fi posibila.....

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dancapitan65

As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

O precizare, pe care sa o cantaresti tu insuti : starea de ' indragostire ' dispare in timp, iar daca ' dragostea trupeasca ' va unit...sa stii ca nu va rezista. Gandeste-te bine daca chiar se merita...Alt sfat nu iti pot da, pentru ca e simplu de dat sfaturi, atata timp cat nu traiesti tu insuti situatia.

'' Adevarata fericire este aceea care izvoraste din sufletul ce se afla in pace cu Dumnezeu si cu propria lui constiinta, si nu aceea pe o intalnim ocazional, ca sa ne paraseasca in urmatoarea clipa si din care noi sa furam putin, ca sa pacatuim astfel si mai mult prin acest jaf.'' ( Arhimandrit Serafim Alexiev )

[dancapitan65]

Pentru Fiul Risipitor:

A doua varianta este mult mai posibila decat prima.

Pentru Ana-Maria:

Daca starea de indragostire, asa cum ati numit-o, va disparea, lucrurile vor fi foarte simple:ne vom desparti, eu voi ramane singur si asa sa zicem ca reintru intr-o stare de normalitate, ma voi spovedi, voi face un canon... Dar daca nu?
Cat despre dragostea trupeasca, asta stiu ca trece repede, nu mi-as face atatea probleme...
Cu bine si multumiri,
Dan

[Rodica50]

În prealabil postat de dancapitan65

Pentru Fiul Risipitor:

A doua varianta este mult mai posibila decat prima.

Pentru Ana-Maria:

Daca starea de indragostire, asa cum ati numit-o, va disparea, lucrurile vor fi foarte simple:ne vom desparti, eu voi ramane singur si asa sa zicem ca reintru intr-o stare de normalitate, ma voi spovedi, voi face un canon... Dar daca nu?
Cat despre dragostea trupeasca, asta stiu ca trece repede, nu mi-as face atatea probleme...
Cu bine si multumiri,
Dan

Dar in toata povestea aceasta ai vorbit despre tine si despre ea. Dar copiii? La ei te-ai gandit? Ce spun ei despre mama lor? Sa nu ne lasam orbiti de egoism!Intai copiii!!!

[dancapitan65]

În prealabil postat de Rodica50

Dar in toata povestea aceasta ai vorbit despre tine si despre ea. Dar copiii? La ei te-ai gandit? Ce spun ei despre mama lor? Sa nu ne lasam orbiti de egoism!Intai copiii!!!

Copiii sunt si vor fi mereu pe primul loc in sufletul meu, si ea stie asta, i-am spus de la inceput si a acceptat acest lucru. Fac tot ce pot pentru ei, material si afectiv, in limitele de timp stabilite de instanta. Atunci cand mi se va cere, voi face mai mult, in masura posibilitatilor omenesti. Relatia mea nu afecteaza si nici nu va afecta relatiile cu copiii. Daca iubesc o femeie, inseamna ca sunt egoist? Dragostea mea pentru ei este si va fi aceeasi cat voi trai, indiferent ce se va intampla. Timpul afectat ei nu imi scurteaza timpul petrecut cu copiii, l-a scurtat destul instanta. De asta nu am vorbit de copii, pentru ca relatiile mele cu ei sunt aceleasi si asa vor fi mereu, indiferent daca acum stau cu mama lor. Eu fac tot posibilul ca sa simta ca mai au tata. Eu am divortat numai de fosta sotie, nu de intreaga familie. Cand sunt la mine, imi vorbesc putin de mama, si nici eu nu vreau sa fiu foarte insistent, ii las pe ei sa spune atat cat vor si simt ca trebuie sa spuna.

[Rodica50]

În prealabil postat de dancapitan65

Copiii sunt si vor fi mereu pe primul loc in sufletul meu, si ea stie asta, i-am spus de la inceput si a acceptat acest lucru. Fac tot ce pot pentru ei, material si afectiv, in limitele de timp stabilite de instanta. Atunci cand mi se va cere, voi face mai mult, in masura posibilitatilor omenesti. Relatia mea nu afecteaza si nici nu va afecta relatiile cu copiii. Daca iubesc o femeie, inseamna ca sunt egoist? Dragostea mea pentru ei este si va fi aceeasi cat voi trai, indiferent ce se va intampla. Timpul afectat ei nu imi scurteaza timpul petrecut cu copiii, l-a scurtat destul instanta. De asta nu am vorbit de copii, pentru ca relatiile mele cu ei sunt aceleasi si asa vor fi mereu, indiferent daca acum stau cu mama lor. Eu fac tot posibilul ca sa simta ca mai au tata. Eu am divortat numai de fosta sotie, nu de intreaga familie. Cand sunt la mine, imi vorbesc putin de mama, si nici eu nu vreau sa fiu foarte insistent, ii las pe ei sa spune atat cat vor si simt ca trebuie sa spuna.

Pacat ca oamenii renunta atat de usor! " Ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta!"Doar cazurile de adulter sunt indreptatite...

[gabriela8]

Pacat! Inca o rana in familia crestina...