Despre desfranarea intre sot si sotie

[ciresica]

Intr-adevar, acum traim niste zile in care se face reclama prin toate revistele la tot felul de perversiuni, si nu e de mirare ca si cei casatoriti le mai aplica.

Dar una din marile probleme ale zilelor noastre (de crestini) este dragostea in casnicie.

Din pacate, de-a lungul timpului, au fost diverse mentalitati legate de alegerea partenerului. Intr-un timp, de asta se ocupau parintii. Aceasta pratica a avut si avantaje (ascultarea, prin care se face - mai mult la calugari, e adevarat - voia lui Dumnezeu), dar si dezavantaje (lipsa iubirii dintre cei doi si suferinta derivata din aceasta).
In timpurile noastre exista insa alta mentalitate, si aceea gresita (eu nu uit ca Iisus Hristos a venit sa lupte si cu mentalitatile), deci reiau si spun: in ziua de azi, cei care urmeaza sa se casatoreasca trebuie sa fie ca doi boi care trag la jug: cum ar fi adica, sa fie "de aceeasi varsta, marime si culoare".... Deci multe cupluri , alegandu-se, se pregatesc mai degraba pentru a trage la jug o viata intreaga decat pentru a se iubi si a da nastere unui om nou, format prin unirea lor intr-un singur trup.

Eu am vazut lucruri care m-au impresionat in mod neplacut, adica doi oameni care se cunosteau si erau parca facuti unul pentru altul (vorbesc de un barbat si de o femeie), credinciosi, doritori sa intemeieze o familie, si care , inainte de a se casatori, au fost despartiti de aparitia unei alte persoane, total nepotrivita cu baiatul respectiv, dar care a reusit sa il "hipnotizeze" si astfel a "pus mana pe el". Am asistat apoi, chiar in biserica, la o scena zguduitoare de plans a celei care a fost parasita, si pe care nici preotul nu reusea sa o consoleze, si nici eu, pe umarul careia a cazut intr-un sfarsit, plangand.

De aceea eu cred ca preotii ar trebui sa tina seama si de astfel de aspecte, si sa stie ce inseamna dragoste adevarata. Aceasta dragoste se bazeaza mai ales pe afinitatea sufleteasca, decat pe atractia trupeasca. De exemplu, femeile se vopsesc in blond,
pentru a-i atrage pe bruneti. In plasa asta au cazut si cad foarte multi barbati.
In ceea ce priveste afinitatea sufleteasca, si aici am observat niste reguli, care se aplica chiar si in cazul simplei prietenii intre doua fete sau doi baieti: si anume, ochii albastri sunt afini cu cei negri, iar ochii caprui sunt afini cu cei verzi. Persoanele cu ochi negri sau albastri sunt persoane pe care le-as numi "active", in timp ce aceia cu ochi caprui sau verzi sunt "contemplative". Dar asta este ca o ultima paranteza.

Eu cred ca trebuie citite niste carti despre dragoste, scrise de mari romancieri, dar si teologi, in care se dau exemple de dragoste adevarata. Eu am vazut pe internet, pe situri ortodoxe destul de serioase, tot felul de sfaturi pentru cei casatoriti: ei bine, este multa vorbaraie, caci daca cei doi nu se potrivesc, tot degeaba, pot ei sa se spovedeasca zilnic si tot nu ajung la nimic. Aici se aplica citatul din Sf. Evanghelie: " nu stiti ca de la inceput au fost facuti barbat si femeie, dar nu tuturor le este dat sa inteleaga asta, ci numai celor ce le este dat" (scuzati-ma, am citat dim memorie si probabil nu este identic cuvant cu cuvant). Ei bine, eu cred ca sunt popoare care pot intelege mai usor aceste cuvinte, pentru ca, d.p.d.v. fizic, sunt "colorati" diferit, la par, la ochi, la piele, si atunci ei pot sa isi gaseasca "complementul". La cei care sunt toti blonzi, sau toti negri, functioneaza alte reguli, in primul rand rugaciunea.

In orice caz, pentru ca cineva sa isi gaseasca perechea, trebuie in primul rand sa isi doreasca acest lucru si sa se roage pentru asta. Aici nu vorbesc despre predestinare, a nu se intelege gresit, ci despre pronia cereasca, care face ca doi oameni sa se intalneasca si sa apara legatura de dragoste intre ei. Acesta legatura de dragoste este simtita ca un fel de cordon ombilical intre cei doi.
Sunt multe feluri de dragoste, aceea cu "fluturi in stomac" este de la cel viclean.
Cei care sunt facuti unul pentru altul se aseamana in ce priveste stilul, preferintele culturale, modul de a se ruga, etc, dar sunt complementari in ce priveste culoarea ochilor.
Am mai observat si alte lucruri, dar acestea nu le spun, pentru ca sunt deja taine. Si asa am spus prea mult.

[Rodica50]

În prealabil postat de zaharia_2009

Mai raminea sa-mi spui : ce te bagi tu, ce , esti mama mea ?
Aceasta apropos de faptul cu cine te cunoaste . Nu fi ridicola gratuit ; desigur ca aceia te cunosc real si desavirsit , eu ma refeream ca te cunosc vis-a-vis de activitatea pe forum . Mai era nevoie sa precizez ?
Prin duritate crezi ca ai gresit ? Hm, ai gresit prin orice dar nu prin judecare, nu ? Si esti inca senina ! Ce pot sa mai zic , frumos, nu ? Sau crezi ca daca ai pareri la care ti judecarea este scuzata ? Pai parca nu asta este optica pe acest forum ?
In sfirsit , constat ca esti asa, moale si gingasa cu tine insuti si ca folosesti bine formulele crestine de salut ! Este doar treba ta ! Chiar asa, eu nu sunt mamica !
Ia sa vedem , mie imi reuseste ? : daca am gresit imi cer iertare ! D.zeu sa te binecuvinteze cu pace si discernamint duhovnicesc !
Poate ca da ...

Zaharie, ce sa fac daca nu ma placi, nu placi modul meu de gandire? Sa te conving de sinceritate? Nu incerc. Judeca-ma, Zaharia, nu ma supar! Fii binecuvantat! Chiar nu ma deranjeaza. Zaharia, daca ai fi mancat painea trudita cu lacrimi, ai fi vazut altfel lucrurile- vis-a-vis de iubirea aproapelui, de judecarea lui. Imi pare bine ca de aici, de pe forum, iti apar ca fiind un om fals si nepasator, ridicol, chiar.Nici asa nu ma doare.M-ar durea cu adevarat daca m-ar uita Dumnezeu.ATAT!SI MA MAI DOARE PENTRU PACATELE PE CARE LE FACI IN NECUNOSTINTA DE CAUZA. VEZI, SUNTEM ATATIA CRESTINI, AVEM ACELASI DUMNEZEU, DAR FIECARE AVEM DARURILE PARTICULARE PRIN CARE NE MANIFESTAM. SPER CA DUMNEZEU SA FIE PRIETENUL MEU, ASA CUM MI-A ARATAT-O CAND AM AVUT NEVOIE...SPER SA NU MA PARASEASCA NICIODATA SI SA-MI ARATE DRUMUL PANA IN CEA DIN URMA ZI A VIETII MELE.Si daca nu ma suporti, te rog, Zaharia, nu citi ineptiile mele, frate!

[Marimira]

În prealabil postat de zaharia_2009

Exista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smExista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smerenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se derenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se dau mai cumsecade decit sfintii parinti care au intocmit sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si chiar de catre insusi Hristos cautind , vezi-doamne, sa ierte , sa iubeasca si sa ajute fara discernamint si fara rigori prezentindu-se asa cum am spus, mult mai cumsecade decit parintii bisericii .
Si folosesc din abundenta ton mieros, formule de gratulare si iertare lumesti , citate din indieni ori africani ori bahaisti ori D.zeu mai stie pe unde ii duce ...inspiratia lasindu-se atrasi de toate ,,vorbele de duh" nepatristice (pai nu suntem patrunsi de orotdoxie ?)si se fac numai lapte si miere ... si uite asa pina ce orbi fiind ajung sa dea de fapt in groapa judecarii aproapelui , a neiubirii sale precum si a celorlalte , adica exact acolo unde nu vor in ruptul capului sa ajunga .
Atita timp cit fandoseala lor este fara rigori precise, fara limite clare, fara a avea la baza o lege bine inteleasa si traita nu ramin decit niste miorlaiti , iubitori de poze frumoase si de dosar cumsecade de ,,f. buni crestini" !

Exemplul sorei Mirela este mai mult decit graitor ! Si unde nu pui ca ne si deranjeaza tonul ei realist si puterea marturisirii adevarului atit de franca incit noi astia pudibondistii de serviciu ne suparam tare si ne produce asa o greata, vai doamne, de nu stim ce sa ne mai facem !!!!!!??
Iacata , cit de putin o intelegem pe aceasta sora , interventia ei defapt, atit de aproape suntem de Hristos ! De, noi suntem cei care nu vorbim prostii pe fata ca ne taie popa limba dar suntem cei care le facem , care ducem in sufletul nostru toate pacatele lumii de care nu voim sa ne descugetam si despatimi , precum frumos spunea userul Traditie pe threadul despre ,,iubirea gresit inteleasa"

Este mai mult decit graitor exemplul sorei Mirela mai ales ca acei dintre userii care acum sunt contra ei marturiseau si culmea argumentau acordul lor privind aceleasi desfrinari pe un alt tread , stimulate fiind de corifeii catolici si alte userite.
Ce frumoasa este aceasta intimplare si ce scoate ea la suprafata si cit de repede survine in timp aratind minjeala ,,iubitorilor si nejudecatorilor fara frontiere" Macar de ar lua cineva seama si le-ar fi spre folos toate acestea !
Pfiiiii, la scos citate de prin carti ne pricepem de minune , dar la induhovnicirea noastra ... nu prea !

Cum sa intelegem sa ne iubim aproapele ca sa nu mai intelegem gresit!!!
Ca sa nu mai credem ca noi stim mai bine si sa nu mai intelegem gresit iubirea de aproapele iata ce ne invata sfantul....cum sa ne iubim aproapele!

Despre iubirea de aproapele
Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov

Ce poate fi mai minunat, mai desfătător decât iubirea de aproapele?

A iubi este o fericire, a urî este un chin.

Toată Legea şi prooroci, stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele.
Iubirea către aproapele este calea care duce la iubirea către Dumnezeu. Căci Hristos a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu (1 Ioan).

Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o porunceşte - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însuşire veche nu i se potriveşte.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie, şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învaţă să iubim pe aproapele în chip sfânt.
.............
Fă pentru cei pe care îi iubesti ceea ce poţi să faci folositor şi ceea ce este legiuit; dar totdeauna să îi încredinţezi lui Dumnezeu - şi iubirea ta oarbă, trupească, nesocotită se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovnicească, înţelegătoare, sfântă.
Iar dacă iubirea ta este o împătimire ce se împotriveşte legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.
Atunci când inima ta nu este liberă, acesta este un semn al împătimirii. Atunci când inima ta este înrobită, acesta este semnul patimii nebuneşti, păcătoase.
Iubirea sfântă este curată, liberă, întreagă în Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfântului Duh, care lucrează în inimă în măsura curaţirii acesteia.

Dă cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu -cinstire care să fie în sufletul tău, nevăzută pentru ceilalţi, descoperită doar conştiinţei tale. Faptele pe care le săvârseşti să fie, în chip tainic, pe potriva stării tale sufleteşti.
Dă cinstire aproapelui, fără sa iei seama la vârstă, fără să faci deosebire între bărbat şi femeie, fără să te uiti la rangul pe care îl are în lume -şi iubirea sfântă va începe, treptat, să se facă arătată în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul şi sângele, nu înrâurirea simţurilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiţi de slava numelui de creştin nu sunt lipsiţi de cealaltă slavă, pe care au primit-o când au fost zidiţi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.
Dacă chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afară, în văpaia cea cumplită a iadului, şi acolo sunt dator să îl cinstesc.
Ce treabă am eu cu văpaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecătii lui Dumnezeu: treaba mea este să păzesc cinstirea faţă de chipul lui Dumnezeu, şi prin aceasta să mă păzesc pe mine însumi de iad.

Dă cinstire orbului, şi leprosului şi celui bolnav la minte, şi pruncului de ţâţă, şi răufăcatorului, şi păgânului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputinţele şi neajunsurile lor! Ia seama la tine însuţi, ca să nu sufere un neajuns iubirea ta.
În creştin să dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povăţuirea noastră, şi încă va mai spune atunci când se va hotărî soarta noastră în veşnicie: "Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti frati ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut". (Mt. 25, 40).
Atunci când ai de-a face cu aproapele să ai în minte acest cuvânt evanghelic şi te vei face tăinuitor al iubirii de aproapele. Tăinuitorul iubirii de aproapele intră prin ea în iubirea de Dumnezeu.

Dar dacă socoţi că îl iubeşti pe Dumnezeu, iar în inima ta trăieşte un simţământ de neplăcere fie şi faţă de un singur om, să ştii că te afli într-o veşnică amăgire de sine.
"Dacă zice cineva:", grăieşte Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, " - iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este... Această poruncă avem de la El, că cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său". (1 In. 4, 20, 21).
A arăta iubire duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă", grăieşte iarăşi Cuvântatorul de Dumnezeu, "pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte". (1 In. 3, 14).

Desăvârşirea creştină stă în desăvârşita iubire de aproapele. Desavârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaşte desavârşire, întru care nu este sfârşit sporirii. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că iubirea este Nesfârşitul Dumnezeu. (1 Ioan 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Caută să sporeşti în tine iubirea duhovnicească de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe porţile învierii, pe porţile Împărăţiei Cerurilor. Amin.


Iubirea de Dumnezeu se întemeiază pe iubirea de aproapele. Atunci când se va şterge în tine ranchiuna, să ştii că te-ai apropiat de iubire. Atunci când inima ta va fi umbrită de o pace sfânta, plină de har, cu întreaga omenire, să ştii ca eşti chiar la porţile iubirii.

Aceste porţi, însă, nu se deschid decât prin Duhul Sfânt. Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu în omul care s-a pregatit prin curăţia inimii, a minţii şi a trupului pentru primirea acestui dar. Pe măsura treptei pregătirii este şi treapta darului, pentru că Dumnezeu este Drept-Judecător şi în milostivirea Sa.

Osteneala noastră este deşartă, stearpă şi vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovniceşti: pe acestea le dăruieşte Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători şi smeriţi ai poruncilor evanghelice. Amin.

Despre Înşelare
Schitul românesc Lacu
Sfântul Munte Athos
1999

Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov
Pomenit pe 13 mai

Am facut aceasta postare cu gandul ca este singur mod in care putem intelege iubirea de aproapele ca sa nu mai intelegem gresit...noi cei mici si pacatosi.
Vi se pare ca este paralela cu subiectul? Sau este musai sa vi se dea intotdeauna dreptate si sa vi se cante ib struna...de cand ne facem exemple pa noi insine...nu cumva ii avem pe sfintii parintii care sa ne invete?!Ei sunt acei care prin exemplul vietii lor au putut sa dea o interpretare corecta dogmelor si canoanelor deoarece ..e f.simplu...si le-au putut insusi, dovada faptul ca sunt trecuti in calendar iar asta nu mai lasa loc la intrerpretari personale.
Zaharia, eu cred ca ai inteles dar daca te prefaci ca nu, fatarniceste-te in continuare cat vrei daca asta iti aduce vreun folos!
Doamne ajuta!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Exista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smerenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se dau mai cumsecade decit sfintii parinti care au intocmit sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si chiar de catre insusi Hristos cautind , vezi-doamne, sa ierte , sa iubeasca si sa ajute fara discernamint si fara rigori prezentindu-se asa cum am spus, mult mai cumsecade decit parintii bisericii .
Si folosesc din abundenta ton mieros, formule de gratulare si iertare lumesti , citate din indieni ori africani ori bahaisti ori D.zeu mai stie pe unde ii duce ...inspiratia lasindu-se atrasi de toate ,,vorbele de duh" nepatristice (pai nu suntem patrunsi de orotdoxie ?)si se fac numai lapte si miere ... si uite asa pina ce orbi fiind ajung sa dea de fapt in groapa judecarii aproapelui , a neiubirii sale precum si a celorlalte , adica exact acolo unde nu vor in ruptul capului sa ajunga .
Atita timp cit fandoseala lor este fara rigori precise, fara limite clare, fara a avea la baza o lege bine inteleasa si traita nu ramin decit niste miorlaiti , iubitori de poze frumoase si de dosar cumsecade de ,,f. buni crestini" !

Puterea exemplului face cele mai mari minuni. Cu cat incercam sa tragem de manecuta pe cel care isi da in stamba, cu atat se inversuneaza si crede ca este un misionar neinteles si nici nu vede cat rau isi face doar maniindu-se. Ne trebuie multa rabdare sa intelegem, dar si mai multa sa putem schimba indaradnicia din om. Daca putem iubi neconditionat, trebuie sa schimbam slabiciunea pacatosului prin rugaciunea noastra, si nu sa-i cerem lui sa se roage mai mult. Asta o sa-i arate Dumnezeu, daca iubirea noastra este nefatarnica, iar rugaciunea a ajuns unde trebuie.

[carmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Puterea exemplului face cele mai mari minuni. Cu cat incercam sa tragem de manecuta pe cel care isi da in stamba, cu atat se inversuneaza si crede ca este un misionar neinteles si nici nu vede cat rau isi face doar maniindu-se. Ne trebuie multa rabdare sa intelegem, dar si mai multa sa putem schimba indaradnicia din om. Daca putem iubi neconditionat, trebuie sa schimbam slabiciunea pacatosului prin rugaciunea noastra, si nu sa-i cerem lui sa se roage mai mult. Asta o sa-i arate Dumnezeu, daca iubirea noastra este nefatarnica, iar rugaciunea a ajuns unde trebuie.

Suntem diferiti, slava Domnului, e firesc sa avem manifestari deosebite, unul fata de altul.
Dincolo de aparenta critica izvorata din judecarea aproapelui fara drept de apel, de ce n-ar putea fi dorinta de a abandona carjele cu care ne sprijinim in lumea asta si de a indrepta spatele si a merge doar pe picioarele noastre, cu inima deschisa si cugetul impacat ca de fapt ne-am intors cu totii Acasa?

În prealabil postat de zaharia_2009

Vai puiule, te rog sa ma ierti , nu la tine faceam atingere ; ai inteles gresit !
Nu te mihni asa de rau doar dintr-o coincidenta !
Primesc revarsarea visteriei tale sufletesti cu multa apreciere si bunavointa !
Iarta-ma sunt un biet ticalos si pacatos , un incurcat in multe feluri de pacate ! Iarta-ma !

Dumnezeu sa te ierte pentru cuvintele frumoase adresate mie,care nu sunt din suflet ci au duh de hula.pe mine poti a ma huli cit vrei dar sa nu o faci si cu Creatorul tot la fel ca e de rele frate zaharia, ai un nume frumos de preot al Domnului,sfintul lui Dumnezeu, insa daca dragoste nu e, nimic nu e.incearca sa stingi minia din suflet te roade cum roade viermele din mar si cind iti vei da seama sa nu fie prea tirziu.cauta cele duhovnicesti si pe cele lumesti uita-le.incearca sa vezi cind un om e sincer cu tine si nu iti vrea nici un rau,Invatatorul meu spunea:daca ati facut un bine unuia dintre acestia mici,adevarat,adevarat va spun voua, mie mi-ati facut.oare ce va fi cu cel ce face rau aproapelui?.oare nu va arde ca iarba de foc?fereasca Dumnezeu.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de mihaila_alin

Dumnezeu sa te ierte pentru cuvintele frumoase adresate mie,care nu sunt din suflet ci au duh de hula.pe mine poti a ma huli cit vrei dar sa nu o faci si cu Creatorul tot la fel ca e de rele frate zaharia, ai un nume frumos de preot al Domnului,sfintul lui Dumnezeu, insa daca dragoste nu e, nimic nu e.incearca sa stingi minia din suflet te roade cum roade viermele din mar si cind iti vei da seama sa nu fie prea tirziu.cauta cele duhovnicesti si pe cele lumesti uita-le.incearca sa vezi cind un om e sincer cu tine si nu iti vrea nici un rau,Invatatorul meu spunea:daca ati facut un bine unuia dintre acestia mici,adevarat,adevarat va spun voua, mie mi-ati facut.oare ce va fi cu cel ce face rau aproapelui?.oare nu va arde ca iarba de foc?fereasca Dumnezeu.

Ca un om mare vorbesti frate ! Asta este tare frumos din partea ta ! Ma surprinzi, esti atit de tinar si le sti pe toate ca un om la senectute .
Bravo ! Cinste tie !
In felul acesta nu am nici o recomandare sa-ti fac sau sa mai iti dau vreun sfat ! Mi-ai aratat ca ar fi de prisos !

[dobrin7m]

Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

Irina, nu a spus nimeni ca-ti urasti sotul. In mod voalat toate doamnele de aici ti-au mai spus ca esti de-a dreptul penibila cu acest post impus sotului. Nu-i nevoie sa ne asculti pe noi ci intreaba-ti duhovnicul care sunt repercursiunile acestei exagerari si ai sa vezi ce-ti va recomanda.