Despre desfranarea intre sot si sotie

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)