Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)

Acum nu mai dau sfaturi ci imi spun o parere. Cand ai ales sa spui cum e sotul tau, ce viata duci alaturi de el, trebuia sa te astepti la pareri. Altminteri de ce ai mai scris?

Ceea ce eu am spus in cuvinte multe,a sintetizat atat de frumos Windorin in ultimul sau post. iti recomand cu caldura sa il citesti.

Imi pare nespus de rau ca traiesti asa. Dar eu nu as accepta niciodata sa traiesc alaturi de un om necredincios. fiecare cu alegerile sale.
se pare ca iubirea ta pentru el a fost mai tare decat credinta ta atunci cand te-ai casatorit cu un necredincios. Pacat. Ai facut atunci un pacat din cauza caruia astazi tragi.
Trebuia sa te gandesti de la inceput la consecinte. Nu ai facut-o. Astazi nu faci decat sa suporti consecintele greselii tale.

Nu ai decat doua cai de ales. Cale de mijloc nu prea exista exceptand ipoteza ca intr-o buna zi si el se va trezi. Dar asta depinde foarte mult de tine. Sa dea Dumnezeu sa vina ziua in care sotul tau va spune: ai dreptate. Dumnezeu exista ,e mare si bun.

A sesizat foarte bine Andrusca CIM ce am vrut sa spun. Imi pare rau sa iti spun Ana21 dar atunci cand exista iubire reciproca nu exista santaj. Este exact cum a spus Windorin:
``Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.``
Asta se poate aplica in tot si toate in ceea ce priveste pe cei doi. vrei tu la biserica se bucura si celalalt. Nu face , cum face sotul, ce ii place lui mai mult. Nu triumfa placerile proprii. In fine, eu nu vreau polemica cu tine, ca nu are rost.
Nu trebuia sa intri pe acest thread sa spui cum este sotul tau ca starnesti compasiune. Imi pare rau de tine.

Iubire inseamna IUBIRE. Isus Hristos ne-a indemnat sa ne iubim. Iubiti-va unul pe celalalt. Este cu mult mai mult decat respect. Iubirea e un intreg pe care nu il poti face farame.
In familie impreuna cu dragoste. Da impreuna in credinta cu dragoste unul fata de celalalt si impreuna cu dragoste fata de oameni. Nu confunda iubirea cu credinta. Desi credinta fara iubire nu exista, dar iubire fara credinta da.
Acolo in acel thread era vorba de cu totul altceva. si am incercat o paralela nu prea reusita recunosc. Asa e.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Da, smerenia , acea smerenie carora unora le lipseste cu desavarsire.