Despre desfranarea intre sot si sotie

[Fani71]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu am facut aluzie la ana21.
Am spus clar in finalul postului meu ca nu fac aluzii la cineva anume.
Era o intrebare generala. si atat. Chiar imi puneam aceasta intrebare.
Am vazut in societate foarte multe cazuri de casatorii intre un credincios cu un necredincios si vroiam sa stiu daca preotul cununa sau nu in biserica pe cei doi.
Eu chiar am un caz in familie cu un nepot care vrea sa se casatoreasca.
Atat.

Eu nu am atacat pe ana21, cum va exprimati: atac la persoana. Daca cititi in acest thread, eu mi-am spus parerea in general despre desfranarea intre soti si s-a simtit brusc lezata Ana21 fara sa fi stiut de existenta ei pe acest thread. Postul meu este nr. 68 la pag. 7.

Iar in legatura cu raspunsul dvs la intrebarea mea: mai am o nelamurire. Imi spuneti ca da, preotul cununa daca a fost botezat. Dar cel necredincios prin negarea lui Dumnezeu, nu e necesar, o intoarcere inapoi la biserica, pentru a participa la taina nuntii? Participa la o taina in care nu crede iar preotul o savarseste? Eram curioasa care e pozitia preotului in acest context si cum e bine din punct de vedere teologic sa procedeze cei doi.
Daca stiu un raspuns exact si corect la intrebarea mea atunci pot sfatui si eu nepotul meu.

Internetul este un mediu periculos, noi putem spune lucruri generale dar de citit nu se stie intotdeauna cine le citeste si cum le intelege. Sigur, este valabil pentru toata lumea.

Nu stiu daca sunt eu in masura spun ce ar trebui sa se faca si ce nu intr-o asemenea situatie, mai ales ca nu ii cunosc.

Pot spune ce stiu in general: ca preotii cununa si oameni botezati dar necredinciosi sau nu prea, amandoi. Dupa parerea mea ar trebui ca preotul sa le faca o cateheza, iar cei doi sa accepte sa afle ce inseamna casatoria crestina si la ce se angajeaza. Cum vor trai ei pe urma este altceva. Dar daca vor sa primeasca aceasta taina macat sa fie informati. Si cred ca daca din discutiile cu pretul reiese ca vroiau sa se casatoreasca numai pentru sarbatoare si rochia de mireasa, este mai bine sa se casatoreasca doar civil. Dar daca este in ei cat de cat dorinta de a primi o taina, credinta ca ea inseamna ceva, cred ca nu ar trebui sa fie refuzati.

Cred ca este vorba aici de o atitudine pastorala: preotul isi spune ca este mai bine ca cei doi sa fie casatoriti decat sa nu fie, chiar daca nu prea cred si nu merg la biserica de obicei, ca taina lucreaza si in ascuns.

Daca unul este credincios si celalalt nu eu nu am auzit ca vreun preot sa refuze din principiu sa slujeasca nunta.
Si bineinteles, taina savarsita este valabila.

Sigur, ne putem intreba daca este bine pentru un om credincios sa isi aleaga ca tovaras de viata unul necredincios. Cazul ideal este ca atunci cand vrem sa infiintam o familie crestina sa ne casatorim cu cineva care ne impartaseste credinta. Dar traim in lumea asta si viata ne surprinde uneori. Daca intalnim in calea noastra pe cineva cu care impartasim multe lucruri si convingeri de viata, o atitudine morala comuna, dar celalalt nu este credincios... Daca dragostea si respectul reciproc sunt mari... Cred ca si aici se aplica cuvintele sfantului Pavel despre cel credincios care poate il va mantui pe cel necredincios.

[anita]

Pe vremea comunistilor majoritatea celor care se casatoreau la biserica nu erau crestini practicanti ,doar ca nu il negam pe Dumnezeu.
Nu se stia de spovedanie inainte de casatorie.
Casatoria era valida chiar si in aceste conditii.

[AndruscaCIM]

si oricum..nebanuite sunt caile Domnului!!!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anita

Nu se stia de spovedanie inainte de casatorie.
Casatoria era valida chiar si in aceste conditii.

Desigur că validitatea căsătoriei nu este condiţionată de existenţa sau nu a spovezii de dinainte. Dar, fiind Taină pentru Vii, mai mare folos spiritual are acela care se căsătoreşte după ce mai întâi se spovedeşte şi Domnul îi iartă păcatele.