Bisericile din Apocalipsa

[tricesimusquintus]

La începutul creştinismului, numele de „Biserică Creştină" nu era folosit
cu aceeaşi conotaţie cu care îl folosim noi astăzi. În zilele noastre îl folosim fie cu referire la întreaga creştinătate, fie cu referire la vreunul dintre marile culte creştine, dar în acele timpuri era dat numai unor biserici locale. Acesta este cazul bisericilor descrise la începutul Apocalipsei. Desigur acestea corespund în mod profetic şi etapelor pe care urma să le parcurgă Biserica pe parcursul erei creştine de la apostoli până la sfârşitul timpului.

Biserica Creştină nu era aşa cum înţelegem noi Biserica în zilele noastre. Cînd spunem că exista o singură Biserică creştină, referindu-ne la primele trei secole ale creştinismului, numele de „Biserică Creştină" este mai mult generic şi se referea la totalitatea celor care deveneau creştini primind mesajul Evangheliei şi, fiind botezaţi, se alăturau grupului de credincioşi creştini din acea localitate. În acele timpuri, Biserica nu era o instituţie, nu exista o ierarhie ecleziastică conducătoare sau vreun fel de organizare administrativă a acesteia ca un întreg, sau pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Fiecare grup de creştini dintr-o localitate forma biserica locală, fie că credincioşii se adunau toţi împreună, fie că se adunau în mai multe locuri din cauza celor ce-i persecutau. Bisericile (adunările locale) erau independente din punct de vedere administrativ şi organizatoric. Toate bisericile creştine locale astfel constituite atît în Imperiul Roman, cît şi în afara lui, formau în acele vremuri ceea ce noi numim astăzi Biserica Creştină, deşi, aşa cum am spus, ea nu era organizată nici administrativ, nici ecleziastic. Unitatea acestor biserici era dată de învăţătura lui Iisus Hristos.