![]() |
![]() |
|
#211
|
|||
|
|||
![]()
Un alt argument care este de natură să contrazică pretenția Filioque a Latinilor este unul care se bazează în argumentarea sa pe Sfânta Scriptură și pe anumite idei ale sfântului Vasile cel Mare. Potrivit teologiei sfântului Vasile Dumnezeu este în același timp o singură ființă și trei ipostase (sau ipostasuri), însă tot potrivit teologiei sfântului Vasile fiecare ipostas dumnezeiesc este caracterizat prin anumite trăsături care sunt proprii ipostasului, îl identifică ca ipostas, îl diferențiază ca ipostas în sânul Sfintei Treimi, trăsături ipostatice proprii ale fiecărui ipostas și care îl privesc pe el nefiind comune și celorlalte ipostase.
Această doctrină teologică este prezentă la sfântul Vasile în epistola 38, unde face distincția între ființa și ipostasurile dumnezeiești, precum și între trăsăturile comune ființiale ale dumnezeirii și trăsăturile ipostatice, distincte care îl disting pe fiecare ipostas în parte de celelalte ipostasuri. Citat:
|
#212
|
|||
|
|||
![]()
Distincția dintre ipostase este reflectată în cuvintele: „în comunitatea de substanță declarăm că nu se împacă și nu se transmit semnele distinctive care se întîlnesc în Sfînta Treime și prin care se încheagă particularitatea persoanelor care ne-au fost transmise în credință: fiecare persoană e înțeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în așa fel încît cu ajutorul acestor însușiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separă ipostasele între ele”. Conform acestor principii fiecare ipostasă sau persoană este caracterizată în mod distinct prin niște trăsături personale care „nu se împacă și nu se transmit”, prin urmare fiind strict proprii fiecărui ipostas (sau persoană dumnezeiască) în parte.
Tot sfântul Vasile ne vorbește despre ipostasul Tatălui astfel: „Cît despre Dumnezeu Cel peste toate, singurul Care are ca semn distinctiv și întrucîtva privilegiat al ipostasului Său pe acela de a fi Tată și de a nu subzista prin efectul nici unei cauze” prin urmare despre ceea ce Îl distinge pe Tatăl. Însă potrivit versetului de la Ioan 15:26 „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” se poate observa că Revelația Dumnezeiască prezintă purcederea Duhului Sfânt (în sensul cauzei, nu a cauzatului) ca fiind un atribut care caracterizează ipostasul Tatălui, Acesta fiind acela de la care purcede Duhul Sfânt, Paracletul. Prin urmare în relația dintre Tatăl și Duhul Sfânt, ceea ce Îl caracterizează ipostatic pe Tatăl este că Îl purcede (Îl cauzează) pe Paraclet, iar ceea ce Îl caracterizează pe Paraclet este că este purces din (sau cauzat de) Tatăl ca ipostas dumnezeiesc. Prin urmare ținând cont de doctrina trăsăturilor proprii fiecărui ipostas, care sunt netransmisibile și îl caracterizează personal pe un anume ipostas al Treimii, a sfântului Vasile, atunci tragem concluzia că așa cum nașterea Fiului Îl caracterizează, ca ipostas, pe Tatăl, tot așa, conform Ioan 15:26, purcederea sau cauzarea prin purcedere a Paracletului este tot o trăsătură ipostatică a Tatălui și care, ca una care îl identifică, este netransmisibilă celorlalte ipostase dumnezeiești, prin urmare nu este transmisibilă nici Fiului, ca ipostas. Fapt care duce în mod evident la concluzia că Fiul nu are ca și caracteristică de a fi purcezător al Paracletului, această caracteristică revenindu-I Tatălui și fiind netransmisibilă și necomunicabilă ca fiind una care Îl caracterizează și Îl distinge pe Tatăl, și prin urmare Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și neavând ca și cauză a purcederii Sale și pe Fiul. Putem totuși vorbi despre relația intratreimică dintre Fiul și Paracletul, însă conform celor demonstrate în ceea ce privește relația dintre aceste ipostase dumnezeiești putem să vorbim despre orice dar nu despre vreo purcedere a Paracletului din Fiul, purcederea sau cauzarea prin purcedere fiind un atribut care este specific Tatălui, care Îl distinge ipostatic și care este netransmisibilă celorlalte ipostase treimice. Last edited by doctor_faustus; 26.11.2010 at 10:55:37. |
#213
|
|||
|
|||
![]()
Un alt Sfânt Părinte care desfide în mod indirect pretinsul argument al Latinilor pentru Filioque, care ar rezida în versetul scripturistic de la Ioan 16:15 „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia și vă vestește vouă.” și în versetul de la Ioan 17:10 „Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei.” este Sfântul Chiril al Alexandriei prin comentariile pe care le face acestor versete în Comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan.
Citat:
Comentariul sfântului Chiril la Ioan 17:10 Citat:
|
#214
|
|||
|
|||
![]()
Am uitat să dau sursele citatelor: amândouă sunt din aceeași carte tradusă de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae "Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan" apărută la editura IBMBOR în anul 2000. Primul este de la pag. 992-994, iar al doilea este de la pag. 1030.
|
#215
|
|||
|
|||
![]()
De ce a fost nevoie de introducerea lui "Filoque" in Crez atata vreme cat Sfintii Parinti nu au considerat necesar la Niceea si Constantinopol. Altfel, catolicii in curand vor schimbat tot Crezul introducand acolo si dogma lor a Imaculatei Conceptii, Maria, Mama Bisericii, infailibilitatea papala...
|
#216
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
În ceea ce privește "Maria, Maica Bisericii", deocamdată nu este dogmă, deci nu va fi inclusă în Crez. Este, însă, tradiție liturgică apuseană. Sf Fecioară are multe nume, de exemplu: Turn de Fildeș, Scaun al Înțelepciunii, etc.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 28.12.2010 at 08:56:30. |
#217
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Argumentatia cu "numai" folosita de catolici mi se pare puerila, folosita doar in lipsa de orice altceva, pentru ca nu exista un alt argument. In Crez spunem "Facatorul Cerului si al Pamantului". Bineinteles ca aici nu subintelegem ca poate ar mai exista si un alt facator. Iar "din Tatal purcede" e la fel de clar. In acest fel la fiecare pasaj din Sfanta Scriptura putem adauga cate ceva care ni se pare mai potrivit. |
#218
|
|||
|
|||
![]() Citat:
la un anumit moment, a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede si de la Fiul dupa cum la un moment anterior a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede de la Tatal (Crezul de la Niceea nu mentiona decat credinta in Duhul, fara sa spuna altceva despre Duhul) cat despre anatemele pentru cei care ar fi scos sau adaugat ceva la cele stabilite de vreun Conciliu, acestea au fost inca de la primul Conciliu, dar conciliile urmatoare au mai venit cu unele clarificari...
__________________
catolica |
#219
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#220
|
|||
|
|||
![]()
Ortodocsii nu cunosc ca Duhul purcede si de la Fiul. Aici nu-i loc de filosofie, de vorbarie, de rationamente ieftine, de speculatie teologica.
Asa este experiat Duhul Sfant, ca purcezand de la Tatal, nu si de la Fiul. E o Taina mare asta, inaccesibila ratiunii noastre, cunoascuta in parte prin descoperire dumnezeiasca. Spunea Gheron Iosif: "Si cand, in ascultare si in liniste, se vor curati simturile tale si se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostintei. Vei deveni in intregime lumina, in intregime minte, in intregime straveziu. Si izvoraste din el asa o teologie, incat daca ar fi trei care sa scrie in acelasi timp, nu as putea sa cuprinda raurile care ies cu repeziciune si care raspandesc pace si deplina nemiscare a patimilor in tot trupul. Se aprinde inima de iubirea dumnezeiasca si striga : " Tine, Iisuse al meu, valurile harului Tau, ca ma topesc ca ceara ". Si intr-adevar se topeste, netinandu-l. Si mintea este rapita in contemplatie, in vederea cea dumnezeiasca. Si se savarseste unirea. Se transforma omul si devine una cu Dumnezeu, incat nu se mai cunoaste si nu se mai distinge sinele sau, precum fierul inrosit in foc, cand se aprinde si se face una cu focul." Gheron Iosif Isihastul si toti Sfintii Bisericii Ortodoxe, adica teologii, cei uniti cu Dumnezeu, indumnezeiti, deveniti in intregime lumina, asa au marturisit: ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal. Eu pe ei ii cred, intrucat Dumnezeu li S-a descoperit astfel; ei sunt teologi adevarati (nu de repetitie), graitori nemincinosi de Dumnezeu, calauzitori sinceri. |
|