Scuze, iarta-ma, nu pot

În prealabil postat de Yasmina

Ma gandeam daca nu cumva ar trebui sa ne indreptam atentia asupra noastra?Nu cred ca aceasta solutie de a ne ruga pentru cei pacatosi este valabila pentru toti...Daca si eu sunt o pacatoasa ,pot oare sa ma socot vrednica de a ma ruga pentru un alt pacatos?Adica eu ma consider o pacatoasa mai buna?
Eu ma ingrijesc de soarta altora,dar oare eu am terminat lucrul cu mine?Imi doresc ca X sa se mantuiasca,dar eu am lucrat la asta?Un student care nu numai ca nu-i pregatit,dar mai are si aroganta ca vrea sa-l ajute pe altul...
Nu stim ce ne rezerva aparentele,noi ne putem crede mai buni ca altii pe care ii vedem beti sau drogati,dar daca unii dintre ei se trezesc intr-o zi si devin mai credinciosi ca noi?
Desigur,eu vb in numele meu...

Din cate-mi amintesc, cred ca ma refeream la cei pe care-i trecem in pomelnic. Dar avand in vedere atat invataturile Mantuitorului cat si a sfintilor parinti, cred ca a ne ruga unii pentru altii e mult mai important decat a ne ruga pentru noi insine. Pentru ca ne desavarsim puterea de a ierta si de a solidariza cu cel de langa noi. In plus, avand in vedere ca la ceilalti vedem mult mai repede greseala si suntem mult mai neingaduitori decat cu propriile noastre pacate, se presupune ca in timp, tot spunand altora sa faca ceea ce noi insine nu suntem in stare, reusim in timp, cu rabdare si staruinta, sa mai lasam din mandrie si orgoliu, daca se intampla sa mai si intelegem ceva din toate acele invataturi. Daca insa printre doua sfinte invataturi mai umilim pe cate unul si ne construim aureole care ne dau dreptul la arogante si titluri, e mai greu de crezut ca rugaciunea noastra pentru altii ajunge mai departe de sfanta candela.