Cuvant pentru atei

În prealabil postat de dobrin7m

De acord Simona.
Dar ei totusi spun: eu nu cred in Dumnezeu , sunt ateu, avand diverse teorii, uneori proprii si surprinzatoare prin imaginatie despre insasi existenta lui.
De remarcat ca resping toate trimiterile la Biblie considerandu-le povesti. Astfel m-am gandit ca trebuie sa incepem cu inceputul. Cu ceea ce exista faptic care arata clar ca exista Dumnezeu. Ceva ce ei nu pot contesta oricat ar vrea.

Era un citat pentru ei!
Mi se pare foarte buna abordarea ta. Nu de mult, povesteam cu cineva despre acest subiect.
Si asa cum bine stim cu toti, fiecare om, dar absolut fiecare om cand este pus in fata unei intamplari ce depaseste puterea omului spune invariabil:

DOAMNE AJUTA!

[sophia]

Nu vad scopul acestui fir.
Nu putem convinge pe cineva sa-si schimbe opinia, simtirea, ideile.
Asta se poate intampla in alt mod, mai mult sau mai putin neasteptat.
Poate chiar Dumnezeu sa li se arate la un momenta dat si sa-i faca sa inteleaga.
Problema lor este ca nu l-au gasit pe Dumnezeu, sau nu-l percep asa cum ziceti/vreti voi. Mai mult decat atat: poate ca ei chiar cred in El, dar nu in modul in care este totul scris si organizat de oameni, pe pamant: biserica institutie (asa cum este ea azi), preoti, reguli, scrieri etc.
Exista lucruri pe care ei si chiar multi credinciosi nu le inteleg, sau le vad/simt altfel.
Nu stiu cum l-a descoprit fiecare din voi pe Dumnezeu, cat de devreme, sau usor, sau dimpotriva.
Dar de ce trebuie sa fortati si sa impuneti idei si sentimente ale voastre.
Mai sus da cineva o lectie tare asupra creatiei omului Dumnezeu vs. Natura.
Ce rost are asta?
Ce rost are sa distrugeti scoala, stiinta si etc. sa puneti in antagonism doua lucruri care sunt de fapt impreuna?
Fara Dumnezeu nimic nu este, asa cum il percepe fiecare. Dar voi nu pricepeti asta.
Vorbiti de liberul arbitru, cand voi insiva va subordonati unor reguli in credinta si nu acceptati alte variante.
Am inteles ca pentru voi liberul arbitru, si inca ziceti ca este de la Dumnezeu: ori credinta extrema, ori nici un fel de credinta si mai ales ca noi putem, avem puterea sa alegem. Ori nu este asa. Noi nu putem alege. Totul este de la Dumnezeu, dar depinde cum percepem noi.
Nu mai continui. Nu sunt nici eu mai grozava, dar desi crestina, ortodoxa, ma simt si eu aici adeseori chinuita de ideile voastre.
Mai zilele trecute, pe un alt fir, m-a facut praf (la figurat) o postare cum ca toate greutatile noastre, munca, familie, etc. sunt doar aparente si ni le facem noi, ca sa nu ne dedicam total credintei.
Cand eu explicam cat este de greu sa te imparti intre ele, sa dai fiecaruia partea cuvenita si sa si rezisti tu insusti trupeste si sufleteste.

Credinta este grea, este chiar o povara, pe care insa ti-o asumi si o duci pentru ca asa vrei / simti. Nu este un parfum de tei. Implica eforturi, retineri, abstinente, chiar a fi ne-om, sa te desparti de familie, de prieteni, de pasiunile tale, sa dai din timpul tau, sa nu mananci, sa nu aia, sa nu aia. Cine poate mult este f. bine pentru el, cine poate mai putin sa ne bucuram si pentru el si sa-l ajutam, dar mai ales sa-l respectam.

În prealabil postat de sophia

Nu vad scopul acestui fir.
Nu putem convinge pe cineva sa-si schimbe opinia, simtirea, ideile.
Asta se poate intampla in alt mod, mai mult sau mai putin neasteptat.
Poate chiar Dumnezeu sa li se arate la un momenta dat si sa-i faca sa inteleaga.

Intr-adevar nu putem schimba nici opinii, nici simtirea si nici ideile
Doar Dumnezeu o poate face!
Dar te intreb eu, nu crezi ca poate si prin acest thread Dumnezeu lucreaza?
Foarte nedumerita sunt de atitudinea aceasta, nu ma refer doar la a ta, cand este vorba de a pune degetul pe rana - nu exista sa nu fie intodeauna un alt mod si nu asta mai bun!
Sincer ma depaseste complect!!!
Pai daca ortodocsii nu iau atitudine, atunci cine?
Si daca nu pe forum, atunci unde?
Ma refer la atitudinea civica colectiva - asta ca sa nu generez discuti...

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Nu vad scopul acestui fir.
Nu putem convinge pe cineva sa-si schimbe opinia, simtirea, ideile.
Asta se poate intampla in alt mod, mai mult sau mai putin neasteptat.
Poate chiar Dumnezeu sa li se arate la un momenta dat si sa-i faca sa inteleaga.
Problema lor este ca nu l-au gasit pe Dumnezeu, sau nu-l percep asa cum ziceti/vreti voi. Mai mult decat atat: poate ca ei chiar cred in El, dar nu in modul in care este totul scris si organizat de oameni, pe pamant: biserica institutie (asa cum este ea azi), preoti, reguli, scrieri etc.
Exista lucruri pe care ei si chiar multi credinciosi nu le inteleg, sau le vad/simt altfel.
Nu stiu cum l-a descoprit fiecare din voi pe Dumnezeu, cat de devreme, sau usor, sau dimpotriva.
Dar de ce trebuie sa fortati si sa impuneti idei si sentimente ale voastre.
Mai sus da cineva o lectie tare asupra creatiei omului Dumnezeu vs. Natura.
Ce rost are asta?
Ce rost are sa distrugeti scoala, stiinta si etc. sa puneti in antagonism doua lucruri care sunt de fapt impreuna?
Fara Dumnezeu nimic nu este, asa cum il percepe fiecare. Dar voi nu pricepeti asta.
Vorbiti de liberul arbitru, cand voi insiva va subordonati unor reguli in credinta si nu acceptati alte variante.
Am inteles ca pentru voi liberul arbitru, si inca ziceti ca este de la Dumnezeu: ori credinta extrema, ori nici un fel de credinta si mai ales ca noi putem, avem puterea sa alegem. Ori nu este asa. Noi nu putem alege. Totul este de la Dumnezeu, dar depinde cum percepem noi.
Nu mai continui. Nu sunt nici eu mai grozava, dar desi crestina, ortodoxa, ma simt si eu aici adeseori chinuita de ideile voastre.
Mai zilele trecute, pe un alt fir, m-a facut praf (la figurat) o postare cum ca toate greutatile noastre, munca, familie, etc. sunt doar aparente si ni le facem noi, ca sa nu ne dedicam total credintei.
Cand eu explicam cat este de greu sa te imparti intre ele, sa dai fiecaruia partea cuvenita si sa si rezisti tu insusti trupeste si sufleteste.

Credinta este grea, este chiar o povara, pe care insa ti-o asumi si o duci pentru ca asa vrei / simti. Nu este un parfum de tei. Implica eforturi, retineri, abstinente, chiar a fi ne-om, sa te desparti de familie, de prieteni, de pasiunile tale, sa dai din timpul tau, sa nu mananci, sa nu aia, sa nu aia. Cine poate mult este f. bine pentru el, cine poate mai putin sa ne bucuram si pentru el si sa-l ajutam, dar mai ales sa-l respectam.

Draga Sophia
Nici nu este indicat sa incercam sa convingem. Ar fi total gresit. Trebuie sa ii acceptam si sa discutam cu ei. Acesta este adevartul respect aratat lor. A respecta liberul arbitru nu inseamna a nu vorbi cu ei despre liberul arbitru. Din contra. Ei tin in mana dreapta stiinta. Dar noi ortodocsii tinem in mana dreapta credinta si in mana stanga stiinta. Si asa mi se pare si normal.
Credinta este Dumnezeu care a creat omul si stiinta este cea creata de om. Este o legatura extraordinara aceasta si cineva a dorit cu tot dinadinsul sa o intrerupa. Motivele se subanteleg.
Draga Sophia
Nici nu trebuie sa impunem ateilor nimic. trebuie sa le aratam prin stiinta ce este credinta. Problema preceptelor, legilor, organizarii trebuie mult mai tarziu discutata. Nu impusa ci discutata. dar mai tarziu cand probleme importante sunt lamurite: existenta lui Dumnezeu, omul creat de Dumnezeu, omul profund religios dintru inceput si cu continuitate in credinta. Dupa ce lamurim impreuna prin discutii aceste probleme putem sa discutam credinta. Cum este ea impartita? de ce este impartita? care este drumul credintei adevarate? si cum sa il parcurgem. Si asta gandindu-ne la tot spectrul religios de pe pamant. Gandindu-ne la toti oamenii care au trait , care traiesc si care vor mai trai in orice colt al pamantului. Pentru ca astea sunt multe intrebari, am vazut la atei, la care ei nu au raspuns.
Si noi oamenii credinciosi trebuie sa le dam raspunsuri. Si asta cu voia lui Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu ne doreste stiutori in credinta, mergatori spre credinta, spre mantuire. Si prin tacere nu facem nimic. Prin tacere si ignorare nu ajutam omul de langa noi care este de multe ori deprimat, debusolat si fara credinta.
Draga Sophia
Nu erau cuvintele mele lectie tare. Insasi stiinta, istoria ne da lectii. Noi doar sa invatam.
Vezi tu de pilda noi descoperim intr-un santier arheologic multe. Si presupunem multe. Dar un singur lucru nu vrem sa presupunem. Ca omul acela care a trait acolo, atunci ,a avut ritualuri, credinte care demonstreaza ca a crezut in Dumnezeu. Un mormant presupune un ritual, o credinta. Un vas presupune un ritual o credinta. Vasul poate fi folosit la baut apa dar mai poate fi folosit la un ritual religios. Totul este sa acordam intreg spectrul de presupuneri daca vrem sa fim corecti.
Draga Sophia in legatura cu alegerea proprie
Da, avem credinta, invataturile, inaintasii si ne avem pe noi cu liberul arbitru. Singuri decidem sa fim credinciosi si sa traim in sanul Bisericii sau sa nu fim credinciosi si sa traim in afara ei. Aici este alegerea. Toate sunt date de la Dumnezeu inclusiv libertatea de a alege.
Draga Sophia
Credinta poate fi o povara?
Crestinul adevarat este cheia in sanul familiei sale. El stie cel mai bine familia sa si stie sa modeleze si sa aduca totul la credinta. Si atunci credinta nu mai este o povara. Iar ideea de infranare si renuntari tine de constiinta si propria gandire.
Exemplu: Atunci cand realizezi ca in stomac painea se descompune in elementele de baza, glucide, lipide, zaharuri si sunt absorbite de organism la fel ca si prajitura si ca in interior corpul uman nu distinge prajitura de paine decat in cantitatea de zaharuri de pilda vei intelege ca totul se rezuma la gusturi si simturi , deci la pofte trupesti.
Astfel realizezi ca nu are nici o importanta ca mananci paine sau mananci prajituri ca in organism la fel sunt descompuse in aceleasi elemente de baza. Totul este sa mananci rational. Iata postul un mijloc rational de existenta si nu un chin si o infranare dureroasa.
Putem vorbi astfel de pasiuni, de dorinte, de multe. Totul sta in mintea noastra.
Da, diavolul lucreaza la nivelul mintii si al gandurilor.
Exista trei feluri de ganduri: de la tine insuti, de la Dumnezeu si de la diavol. Trebuie sa invatam sa le discernem. Si asta cu ajutorul duhovnicului si cu pastrarea unei minti limpezi.
Acest post al meu este pentru tine Sophia nu pentru atei ca ei inca nu cred in multe

[dobrin7m]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Era un citat pentru ei!
Mi se pare foarte buna abordarea ta. Nu de mult, povesteam cu cineva despre acest subiect.
Si asa cum bine stim cu toti, fiecare om, dar absolut fiecare om cand este pus in fata unei intamplari ce depaseste puterea omului spune invariabil:

DOAMNE AJUTA!

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.
Ceea ce este paradoxal este faptul ca niste oameni zicese culti si inteligenti, resping trecutul care vorbeste despre om si accepta idei supranaturale si de-a dreptul frivole. A crede ca personalitatea unui om este influentata de pozitia astrilor pe cer in loc sa vada si sa inteleaga ca personalitatea omului este expresia caracteristicilor genetice de la stramosii sai precum si raspunsurile la conditionarile exterioare, cum altceva poate fi decat gandire firvola si chiar imatura?

Deci ei nu pot crede ca dobandesc la nastere o fire umana , asa decazuta, de la Adam dupa caderea in pacat, respingand astfel insasi transmiterea ereditara, dar cred, ca daca soarele, luna sau astrii se plimba pe cer pot sa ii influenteze pe ei si atitudinea lor. Oricat ar vrea cineva sa respinga ideea lantului neintrerupt de la Adam si pana la el insusi nu o poate face. pentru ca omul are o origine. Si originea omului este Adam. Adam omul creat de Dumnezeu.

Omul este influentat de factori exteriori in modelarea personalitatii dobandite de la parintii sai. Daca factorii exteriori sunt rai, atunci si personalitatea sa devine rea.
Familia crestina isi modeleaza copilul in spirit crestin, familia necrestina in spirit necrestin. Suntem responsabili de ateii nostri. Eu asa inclin sa cred.

În prealabil postat de dobrin7m

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.
Ceea ce este paradoxal este faptul ca niste oameni zicese culti si inteligenti, resping trecutul care vorbeste despre om si accepta idei supranaturale si de-a dreptul frivole. A crede ca personalitatea unui om este influentata de pozitia astrilor pe cer in loc sa vada si sa inteleaga ca personalitatea omului este expresia caracteristicilor genetice de la stramosii sai precum si raspunsurile la conditionarile exterioare, cum altceva poate fi decat gandire firvola si chiar imatura?

Deci ei nu pot crede ca dobandesc la nastere o fire umana , asa decazuta, de la Adam dupa caderea in pacat, respingand astfel insasi transmiterea ereditara, dar cred, ca daca soarele, luna sau astrii se plimba pe cer pot sa ii influenteze pe ei si atitudinea lor. Oricat ar vrea cineva sa respinga ideea lantului neintrerupt de la Adam si pana la el insusi nu o poate face. pentru ca omul are o origine. Si originea omului este Adam. Adam omul creat de Dumnezeu.

Omul este influentat de factori exteriori in modelarea personalitatii dobandite de la parintii sai. Daca factorii exteriori sunt rai, atunci si personalitatea sa devine rea.
Familia crestina isi modeleaza copilul in spirit crestin, familia necrestina in spirit necrestin. Suntem responsabili de ateii nostri. Eu asa inclin sa cred.

Ai dreptate! Crede-ma zilnic ma lovesc de asta!
Da, suntem responsabili de ,,atei" nostri si de toti semeni cu care venim in contact.
Dumnezeu sa le lumineze mintile, asa cum mi-a luminat si mie!
Keep going...
Doamne ajuta!

Bineinteles ca omul primitiv,precum cei care au trait la Lascaux,se raportau la divinitate,dar in felul lor.Noi ii consideram primitivi din perspectiva actualei situatii de fapt,la fel cum si noi vom fi considerati la fel de cei care vor trai cu mult dupa noi.Prin urmare primitivismul lor este relativ,intrucat ei nu erau considerati asa conform standardelor aplicabile in vremea lor dar sunt considerati asa,logic,din perspectiva unei societati avansate.Problema ar fi:cat de primitivi erau conform epocii lor,stiut fiind faptul ca un aspect isi poate pierde din relevanta daca il analizezi complet izolat de matricea in care s-a dezvoltat.

Credintele lor religioase reflectau,in esenta,propria lor raportare la divinitate,conform propriei lor intelegeri.Din moment ce intelegerea umana aprofundeaza prin revelare treptata(toata istoria demonstreaza acest aspect)este de preferat ca acele credinte sa fie privite in contextul lor si in interdependenta cu ce a urmat.Nu trebuie analizate izolat.De exemplu,cine studiaza Biblia,fie si axat pe profeti,va observa ca exista o intelegere graduala si o aprofundare pe etape.Ideile si credintele religioase au propriul lor mecanism de intelegere a divinitatii care nu este static,ci sufera diferite modificari sau confirmari pe parcursul timpului,sub influenta diversilor factori,externi sau interni.

Pe scurt:Cro-Magnon avea o perceptie a divinitatii dintr-un anumit punct de vedere.Comparativ cu ce a urmat pare primitiv cu conditia sa-i eludam etapa de dezvoltare.Daca facem abstractie de logica analizei s-ar putea chiar sa gasim scrieri religioase de anvergura la Rahan :)

În prealabil postat de Scotsman

.Noi ii consideram primitivi din perspectiva actualei situatii de fapt,la fel cum si noi vom fi considerati la fel de cei care vor trai cu mult dupa noi.
Prin urmare primitivismul lor este relativ,intrucat ei nu erau considerati asa conform standardelor aplicabile in vremea lor dar sunt considerati asa,logic,din perspectiva unei societati avansate.
Problema ar fi:cat de primitivi erau conform epocii lor,stiut fiind faptul ca un aspect isi poate pierde din relevanta daca il analizezi complet izolat de matricea in care s-a dezvoltat.

Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...

[sophia]

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

Sophia intelegi gresit credinta
``Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.``

ori crezi ..... ori nu crezi
insasi asta este o alegere. ori... ori. Dumnezeu te lasa liber sa crezi sau sa nu crezi. Vorbim despre liberul arbitru in legatura cu credinta.
Ca in necredinta te-ai pozitionat deja pe o linie clara in care orice este posibil.

``Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.``
Eu vorbesc de cei care nu cred in Dumnezeu. de atei. cei care declara ca nu exista Dumnezeu.
Crestinismul nu te pune la infometare nici la privarea de substantele necesare vietii: vitamine, minerale. Du-te si intreaba preotul si vezi ce spune despre copii, bolnavi si batrani in legatura cu postul. Nu lua totul ad litteram . Fiecare om simte credinta sa, si modul de aplicare a credintei care i se potriveste siesi. Daca tu ai lipsa de calciu nu te privezi de calciul gasit in branza ca stie Dumnezeu de problema ta.
Iar credinta in familie este extraordinara daca o practici cum se cuvine. Nu aiurea si fara rost. Ai timp de toate. Chiar si de facut copii.
Credinta rotodoxa spune clar ca exista doua cai de mantuire a omului: cea din lume oin casatorie si binecuvantata cu copii si cea din manastire in casatoria cu Hristos. cel care sta necasatorit in lume mare pacat face. Iata ca famila este centrul si copiii sunt bucuria.

Alegeti prieteni asemeni tie. Daca tu esti alaturea de necredinciosi adevarat ca e greu sa pendulezi intre credinta si necredinta. nimeni nu te pune sa faci asta decat propria ta alegere.

Cine spune sa nu folosesti medicina? cati medici crestini nu sunt? si cate minuni nu face credinta impreuna cu medicina? esti revoltata de anticonceptie? spune tu cum se numeste cel care suprima viata?
daca esti ordonata si respecti regulile crestine atunci nu mai ai nevoie de contraceptie si poti sa fii si impreuna cu sotul tau.
Daca ai un of mare , mergi la duhovnic si gaseste rezolvare si astfel vei avea credinta curata si fara de povara.