Citat:
În prealabil postat de Lucemferre
Si eu ma intreb adesea cum se poate ca Dumnezeu sa fie dragoste, dar in acelasi timp sa urasca, sa "zdrobeasca dintii pacatosilor", sa se razbune, sa promita ca orice vom cere in numele Sau vom primi, si cu toate astea nu primim intotdeauna ce ne dorim. Se spune sa nu-L ispitesti pe Dumnezeu, sa nu ii ceri semne, dar pana la urma care ar fi problema daca ti-ar da unul? Adica diavolul lucreaza, manipuleaza, instiga la ura, la mandrie, dar lui Dumnezeu iti este interzis sa-i ceri un semn cat de mic.
Daca eu creez un copil inseamna ca am dreptul sa-l omor pentru ca eu l-am facut? Ma indoiesc. Unde mai e dragostea atunci?
|
Dupa cum bine observam, Dumnezeul din Vechiul Testament nu se deosebeste cu mult de zeitatile altor mitologii: este razbunator, gelos, partinitor, cere sa i se aduca sacrificiu animal etc. Tot in Vechiul Testament, Dumnezeu se implica aproape direct in viata oamenilor(le apare prin vis, sub forma de nor etc.) si are- cum am vazut mai sus- defecte umane.
Vechiul Testament este prin urmare o mitologie; cititi Vechiul Testament prin prisma unui filolog si nu a unui fanatic religios.