Cuvant pentru atei

[konijiro]

inteleg opinia ateilor,dar exista o intrebare:sunt legi ale fizicii,chimiei,matematicii;cine a dat aceste legi?uman:o lege este data de un superior,exista un astfel de superior?universul este alandala sau are legi?daca are legi,cine le-a promulgat?are universul ratiune?

OK, sa admitem ca Universul a fost pus in miscare, cu legile fizicii cu tot, de un Creator. Ala al deistilor, care nu prea poate fi disputat, si pana la urma, e prea putin important daca a existat sau nu.

Ce legatura are Creatorul ala cu zeul antropomorf si implicat in viata de zi cu zi a fiecarui crestin in care crezi tu? Si daca acceptam ca (poate) el a creat Universul (pentru ca nu avem suficiente date incat sa respingem asta 100%), crezi ca s-ar dovedi automat si restul de pretentii ridicole pe care ori le are de la oameni, ori pe care oamenii le fac in numele lui? Pentru ca in legatura cu alea sunt destule date pentru a le respinge ca imorale, nedrepte sau total neadaptate la lumea de azi. Disponibile chiar din cartile voastre sfinte, nu inventate de noi. Ca sa nu mai mentionez ca sunt si in contradictie cu mai tot ce a descoperit stiinta in ultimii 200 de ani.

Mai exact, ce castig (din punct de vedere a dovezilor) se gaseste in a accepta ca poate, Universul a fost creat?

Aici vorbim de credinta, nu de dovezi experimentale.

Asta am inteles, si de aceea nici nu pot sa ma bazez e credinta cand vine vorba de asemenea subiecte. As prefera sa spun un onest "nu stiu", decat sa ader la o explicatie de dragul de a avea una.

Daca tot discutam de credinta (si deci in lipsa dovezilor), trebuie sa luam in considerare toate credintele, nu? Sau crezi ca simplul fapt ca te-ai nascut intr-o tara crestina e suficient argument pentru a considera religia majoritara drept cea corecta?

Mai e o problema cu credinta: e contrazisa de realitatea obiectiva. Caz in care nu vad ce ai avea de castigat daca te agati de credinta.

Pentru noi crestinii, daca o mama isi da viata incercand sa aduca o noua existenta in eternitate, pai aici avem de-a face cu sacrificiul suprem care mantuieste de orice rau. Ea si copilul merg la Domnul, indiferent ce-or crede unii.

Corect si normal ar fi sa aiba de ales, nu? Ei bine, femeile alea nu prea aveau de ales. Si spune-mi, ce virtute se gaseste intr-un sacrificiu in care sacrificiul este, de fapt, singura optiune?