Crede si nu cerceta

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Se mai poate deduce faptul ca Spiritul Omului, fiind inteligent, se perfectioneaza pe el insusi. Sfantul Duh, prin definitie, fiind Dumnezeu, ar trebui sa fie perfect. Deci se poate intelege ca Spiritul Omului are libertate de alegere (inteligenta) necesara pentru a tinde singur spre perfectiune (spre perfectiunea Duhului Sfant), omul tinzand astfel spre perfectiunea lui Dumnezeu. Celelalte Duhuri, sunt inchise in ele insele, fara posibilitate de perfectionare din proprie vointa (fara libertate de alegere - fara liber arbitru), ci doar perfectionare prin interventie externa (interventie divina, sau interventia omului (care avand inteligenta, poate opta spre a ajuta la perfectionarea altor Duhuri - pietre, plante, animale sau alti oameni)).

Cred ca am inceput sa ma mai luminez putin, privind lucrurile din perspectiva asta :) Si dealtfel devine totul si mai logic, mai detaliat.

Deci, oricum, Duhul pare sa fie o structura informationala (nemanifestatul) mai mult sau mai putin complexa.

Starea contemplativa il ridica pe om la cunoasterea lui Dumnezeu prin acea triada
- duh (rost, logoi, ratiune de-a fi), duh al omului (suflare a lui Dumnezeu, dar nu
de aceeasi natura cu Fiinta lui Dumnezeu) si Duh Sfant.
Omul in starea contemplativa va intelege rostul si ratiunea fiecarui lucru creat de
Dumnezeu, va intelege asemanarea dintre duhul sau si Duhul si va putea experia
(experiere = experimentare la nivel personal) cunoasterea lui Dumnezeu prin
legatura ce se stabileste intre duhul sau si harul Duhului Sfant.
Har, smerenie si jertfa de sine.