Cum nu intelege BC Sfanta Scriptura si zice ca exista purgatoriu

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Părerea mea personală este că aceste rugăciuni sunt lipsite de urmări în lumea cealaltă. Noi ne rugăm, totuşi, pentru toţi, fiindcă nu ştim dacă sufletul cuiva este în rai, în purgatoriu sau în iad. Dacă este în rai sau în iad, rugăciunea nu are urmări.

Este relativ răspândită şi această concepţie şi se pot aduce unele argumente. De aceea, atunci când facem o devoţiune (un Acatist, de exemplu) pentru cineva plecat dintre noi, unii au obiceiul unei alternative la cererea lor. De exemplu: "Sf Fecioară, te rog să ajuţi sufletul Persoanei A, iar dacă nu se poate, atunci persoanei B sau oricărei persoane crezi că ar avea nevoie, dintre cele din purgatoriu".

Pai daca asta nu e conceptie de tip juridic, sau chiar de tip mercantil.. Adica 'Doamne, eu iti trimit o rugaciune in euro, convertibila in dolari' sau 'iti trimit niste euro, da-mi pe ei ori mantuirea lui cutare, ori a lui cutare, cat iese la cantar'.
A spune ca o rugaciune facuta cu dragoste sa nu aiba nici un fel de urmari, sa fie imposibil sa aiba urmari, mi se pare ca nu se potriveste cu ceea ce stim despre dragostea si milostenia lui Dumnezeu.
Da, stiu, se poate ca rugaciunile noastre sa nu aiba urmari daca voia lui Dumnezeu este alta, spre binele nostru si al persoanei pentru care ne rugam. Eu de ex ma rog ca Dumnezeu sa vindece pe cineva foarte drag, dar poate Dumnezeu stie ca este mai bine pentru acea persoana (adica, pentru mantuirea ei, singurul lucru care conteaza pana la urma) sa nu se vindece, ci ori sa moara de acea boala ori sa o suporte cu credinta. Dar cand e vorba tocmai de mantuirea cuiva - caci ce altceva inseamna sa ajunga in rai acea persoana? - atunci mi se pare ca ar exista un singur motiv pentru care Dumnezeu nu ne-ar indeplini rugaciunile perseverente si venite din inima: daca persoana pentru care ne rugam nu vrea sa se mantuie, refuza mantuirea, chiar in iad fiind., cu toate incercarile lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezue respecta libertatea omului, chiar mana la moarte si neant. Da, asta se poate. Insa nu inseamna ca rugaciunea noastra nu opoate folosi in a-i misca inima chiar si acelei persoana, cine stie?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, Biserica Ortodoxă crede că rugăciunile pentru damnaţii din Talpa Iadului (sau Fundul Iadului, sau Iadul Iadului ori cum vreţi să numiţi ceea ce noi numim "iad") duc la absolvirea acelora ? Sunteţi sigură că asta crede Biserica dv şi că nu e vorba de "wishful thinking" ?

Nu, BO nu crede ca ele duc automat la mantuirea cuiva, ci ca pot ajuta. Cum exact, este o taina, pana la urma. Si da, chiar si pentru cei din talpa iadului. Nu s-a rugat Biserica si pentru Stalin cand a murit? Un apostat care a omorat milioane de oameni, si a torturat sute de mii?
Existsta multe marturii in acest sens. Exista chiar un text in care se spune ca sf. Iisac Sirul s-a rugat atat de fierbinte pentru mantuirea unui diavol incat acesta s-a retransformat in inger.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Până nu veţi defini un pic mai clar ce este aceea o concepţie juridică, nu putem dezbate mai departe pe această direcţie.

Pai, am mai spus si eu, si Costel, ca ideea mertitelor, a satisfactiei, a indulgentelor sunt de tip juridic; ba chiar mercantil.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Presupunere sau teorie legitimă, dacă preferaţi. Cu certitudine dogmatică ştim doar că rugăciunile noastre folosesc celor din purgatoriu. Atât.

Pai, la noi tot cam asa e: noi credem cu certitudine dogmatica ca rugaciunile noastre folosesc tuturor celor adormiti, in orice stare s-ar afla ei.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Citiţi răspunsurile la întrebarea 91 sqq din Catehismul Ortodox, publicat chiar pe situl asociat acestui forum, mai exact aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...cat-80578.html Observaţi că surse ortodoxe pe care e rezonabil să le presupunem autorizate vorbesc despre păcate uşoare şi păcate de moarte.

Da, exista si in ortodoxie aceasta distinctie, insa ea joaca un rol mult mai putin important decat in BC. Ea are mai mult un rol pedagogic. Este bineinteles folositor sa iti dai seama ca nu este chiar acelasi lucru a te supara pe cineva sau a ii infige un cutit in spate. Dar pe de alta parte, in BO se vorbeste mai ales despre starea de pacat in general, care este comparabila cu o boala. In ea se masoara departarea noastra de Dumnezeu. Nu se masoara cu masuri omenesti aceasta stare, ci numai Dumnezeu stie, si ne poate ajuta sa ne dam seama, de cat de grave sunt lucrurile pe care le facem pentru mantuirea noastra proprie. Deci, chiar spoibvedindu-ne, ramanem pacatosi, numai ca prin milostivirea lui Dumnezeu si puterea sfintelor taine, ne curatam incetul cu incetul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi atunci, de ce să ridicăm deosebiri de doctrină acolo unde nu sunt ? Exact în acea cale, mai lungă sau mai scurtă de purificare şi care duce în rai credem şi noi. Atâta doar, că o numim "purgatoriu". Aţi dezvoltat, sub influenţă anticatolică, alergie la acest cuvânt ? Nu-i nimic, putem ca în loc de "purgatoriu" să o numim aşa cum aţi spus: "cale de purificare până în rai".

Nu, eu personal nu sunt anticatolica din start, sunt gata sa accept oricand ca anumite lucruri care ne despart sunt in mare parte construite. Am mai spus asta. Insa cred ca ceea ce ne desparte este o anumita conceptie asupra lucrurilor, un mod de a le privi - am inteles totusi ca si in BC exista alte feluri de a privi lucrurile, la sfinti si mistici.
Desi, daca ma uit la anumiti ortodocsi, pot spune ca sunt ortodoxii si ortodoxii, si a patruns si in ortodoxie destula conceptie juridica. Numai ca macar nu este dogmatizata, deci te poti strecura pe langa ea. Daca parintele Cleopa are in scrierile lui despre viata de apoi parti absolut neacceptabile (pentru ce am inteles eu din ortodoxie), putem spune ca isi exprima parerea proprie sau foloseste imagini bune pentru un anumit auditoriu, si nu trebuie luat in mod absolut. La fel si parintele Arsenie Boca cand spune ca 'Dumnezeu iarta dar nimic nepedepsit nu lasa' - mi se pare de influenta juridica, este parca direct coborata din doctrina satisfactiei.