Mantuirea si Indumnezeirea

[anna21]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Noi trebuie sa speram la mantuire, speranta e o virtute teologica. A-ti spune ca "ceilalti se vor mantui, iar nu eu" nu prea suna a smerenie, ci mai degraba a deznadejde. Zic si eu... :)

Asta este pilda, aceasta este smerenia care o intrecuse pe a Sfantului Antonie, de l-a trimis Dumnezeu sa vada si sa invete.

Nu era un om care muncea cinstit intr-un sat si .. ce sa spun, de-aia se mantuia.
Omul traia in Alexandria, vedea probabil pacatul la tot pasul.
Dar din cauza ca-si vedea clar propriile pacate, ceilalti oameni ii pareau mult mai buni.
Cel putin asa inteleg eu.. ca nu am ajuns la asa masura sa fac aprecieri ca aia e deznadejde deci omul ar fi in pacat.

Sf. Siluan Athonitul ne invata si despre linia fina dintre dejnadejde si smerenie.

PS: ii dau dreptate lui Daniel: prea ne grabim sa ne socotim buni, drepti, smeriti etc..