![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Lasa ca a venit si la mine diavolu de atatea ori. Doar ca nu a venit "mascat",ci in "hainele" lui! Deci cum sa credem noi ca suntem vrednici sa ni se arate Dumnezeu? De-asta ma doare naivitatea unora de aici.
|
#2
|
||||
|
||||
![]()
Asta ma intreb si eu...
__________________
AMIN! Intru Imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta! |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Ne-a batut la usa.....primavara........bucurati-va de ea...
http://www.youtube.com/watch?v=uppqF...eature=related |
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Din pacate crestinul ortodox este cel mai patimas si mai sarcastic dintre credinciosi. Si evreii sunt patimasi, dar nu sarcastici, fiindca ei nu-si permit atata libertate in gandirea filozofica. De ce nu spune crestinul: "Iata un om de rand, binecuvantat de Dumnezeu!", sau "Doamne, iarta-ma pe mine, nevrednicul, ca poate eu nu inteleg ceva in toata treaba asta!"? Nu! La noi toata lumea e "de specialitate" gata oricand la sfaturi, dar reticenta si chiar revoltata cand trebuie sa le primeasca. Daca Dumnezeu ne-ar da "semne" dupa cat de multa dragoste primim din partea aproapelui, sansele noastre de a ne mantui se reduc la zero. Or, nu asta este voia Lui, iar noi stim cu totii asta. Noi judecam (din pacate!!!) milostenia pe care-o facem doar prin prisma impresiei vizuale: "Astuia-i dau, ca-i schiop, iar aluia nu-i dau ca pare in regula, dar se preface!" Dumnezeu STIE cine mai merita o sansa, doua, zece, o suta, iar singura modalitate de a-I schimba bunatatea este rautatea din noi. Fiindca nu pe aproapele nostru il privim cu ironie si sarcasm, ci pe Dumnezeu, iar El ne trateaza dupa cat de mult intelegem sa oferim!... |
|