Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

Pentru Adriana3

In privinta articolului la care te referi:
„Femeia de astăzi, fata de astăzi, pleacă cu un mare handicap” scris de Maica Siluana si publicat in Lumea Monahilor, anul II, nr. 11 (17) Noiembrie 2008, ai omis cel mai important lucru, atunci cand ai facut postarea:

Extrtas din articol
„Părinţii nu-şi iubesc copiii. Le împlinesc toate dorinţele, îi răsfaţă sau nu – sunt copii bătuţi, copii abuzaţi – dar ei nu sunt iubiţi.
Nu sunt iubiţi în sensul de a comunica şi de a li se arăta valorile, părţile bune.
Majoritatea copiilor au dus o viaţă de tortură (nu exagerez!) din cauza notelor: părinţii au ţinut sus şi tare ca ei să ia numai 10 – un lucru greu de obţinut, nu? Şi ce e uimitor, e că o strâmbătură a tatălui, că n-a luat 10 sau că a luat 8, sau un cuvânt spus aşa: „Ei, dacă era băiat…”, a lăsat răni adânci.


„DECI ACEST DISPREŢ, ACEASTĂ LIPSĂ DE CONSIDERAŢIE A TAŢILOR PENTRU FETE LE MARCHEAZĂ PE FETE (PE CELE CARE PĂŢESC ASTA), LE MARCHEAZĂ, LE AŞEAZĂ ÎNTR-O STARE DE INFERIORITATE ŞI ÎNTR-O SETE DE IUBIRE INCONŞTIENTĂ, DAR FOARTE AGRESIVĂ.”

Deci, Maica Siluana nu vorbeste despre toate femeile din Romania??!, sau despre femeile din Romania, in general; vorbeste doar despre acele cazuri – multe sau putine – care sunt in situatia respectiva. (cele care păţesc asta)

Daca vreti sa cititi tot articolul il gasiti pe : www.calauzaortodoxa.ro
8 decembrie 2008 sau chiar pe site-ul revistei „Lumea Monahilor”.

... si pentru Adriana3

In noiembrie 2007, am fost internata in spital pentru operatia de cancer la san. Mi s-a extirpat complet sanul drept (mastectomie radicala modificata tip Pattey). Trecusem printr-o chimioterapie extrem, extrem de grea (de la jumatatea lui august, pana la sfarsitul lui octombrie). Chimioterapia este una dintre cele mai distrugatoare interventii asupra corpului omului. Cu ajutorul lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor carora m-am rugat, am reusit sa trec prima parte grea a drumului propriei mele cruci, crucea bolii. Crucea (oricare ar fi ea: boala, saracie, mandrie, invidie, desfranare, betie, lacomie, clevetire etc.) se duce usor daca esti in rugaciune cu Dumnezeu. Parintele Sofronie Saharov, (ucenicul Sfantului Siluan Athonitul si duhovnicul printelui Rafail Noica cand era la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex), spune undeva despre cancer: „ Cancerul se sperie cel mai tare de rugaciune.” Asa este.
La spitalul la care am fost operata, am cunoscut niste doamne (un grup de 6-7 femei, toate in acelasi salon; fusesera diagnosticate cu cancer de col uterin). Toate erau mai tinere decat mine. (Eu am 63 de ani. Dumnezeu m-a mai ingaduit 3 ani dupa ce m-am operat. Mila lui Dumnezeu este mare; noi nu reusim sa-I multumim lui Dumnezeu indeajuns). Aceste femei asteptau sa plece la Institutul Oncologic de la Fundeni, pentru radioterapie. Alta terapie extrem de greu de suportat. Cand au aflat ca trecusem deja prin chimioterapie, au vrut sa vorbeasca cu mine, sa le spun ce se intampla, daca doare, daca le cade parul, daca... daca... cum... M-au impresionat foarte tare. Erau putin speriate, dar erau senine. Se rugau tot timpul la Dumnezeu. Mi-au vorbit despre Dumnezeu. Citeau mai mereu Biblia. Eu le-am vorbit despre Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Maicuta Paraschieva, Sfantul Nicolae. Ele erau adventiste. Eu sunt crestin ortodoxa. Ne-am apropiat prin cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu stiau mare lucru despre crestinii ortodocsi; nu stiau ca si noi citim Biblia. Ne-am respectat reciproc si cred ca ne-am si inteles recirpoc. Ne unea teama de boala, iubirea de Dumnezeu. Le-am incurajat cat am putut si le-am iubit cat am putut. Si ele m-au iubit.

Sunt convinsa ca intr-o zi, va razbi cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa vina o zi cand toti oamenii vor avea o singura credinta. „Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand...”

[Adriana3]

În prealabil postat de volga

... si pentru Adriana3

In noiembrie 2007, am fost internata in spital pentru operatia de cancer la san. Mi s-a extirpat complet sanul drept (mastectomie radicala modificata tip Pattey). Trecusem printr-o chimioterapie extrem, extrem de grea (de la jumatatea lui august, pana la sfarsitul lui octombrie). Chimioterapia este una dintre cele mai distrugatoare interventii asupra corpului omului. Cu ajutorul lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor carora m-am rugat, am reusit sa trec prima parte grea a drumului propriei mele cruci, crucea bolii. Crucea (oricare ar fi ea: boala, saracie, mandrie, invidie, desfranare, betie, lacomie, clevetire etc.) se duce usor daca esti in rugaciune cu Dumnezeu. Parintele Sofronie Saharov, (ucenicul Sfantului Siluan Athonitul si duhovnicul printelui Rafail Noica cand era la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex), spune undeva despre cancer: „ Cancerul se sperie cel mai tare de rugaciune.” Asa este.
La spitalul la care am fost operata, am cunoscut niste doamne (un grup de 6-7 femei, toate in acelasi salon; fusesera diagnosticate cu cancer de col uterin). Toate erau mai tinere decat mine. (Eu am 63 de ani. Dumnezeu m-a mai ingaduit 3 ani dupa ce m-am operat. Mila lui Dumnezeu este mare; noi nu reusim sa-I multumim lui Dumnezeu indeajuns). Aceste femei asteptau sa plece la Institutul Oncologic de la Fundeni, pentru radioterapie. Alta terapie extrem de greu de suportat. Cand au aflat ca trecusem deja prin chimioterapie, au vrut sa vorbeasca cu mine, sa le spun ce se intampla, daca doare, daca le cade parul, daca... daca... cum... M-au impresionat foarte tare. Erau putin speriate, dar erau senine. Se rugau tot timpul la Dumnezeu. Mi-au vorbit despre Dumnezeu. Citeau mai mereu Biblia. Eu le-am vorbit despre Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Maicuta Paraschieva, Sfantul Nicolae. Ele erau adventiste. Eu sunt crestin ortodoxa. Ne-am apropiat prin cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu stiau mare lucru despre crestinii ortodocsi; nu stiau ca si noi citim Biblia. Ne-am respectat reciproc si cred ca ne-am si inteles recirpoc. Ne unea teama de boala, iubirea de Dumnezeu. Le-am incurajat cat am putut si le-am iubit cat am putut. Si ele m-au iubit.

Sunt convinsa ca intr-o zi, va razbi cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa vina o zi cand toti oamenii vor avea o singura credinta. „Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand...”

Ziua aceea va veni cand Domnul va reveni pentru Judecata. Insa si in acea zi, oamenii nu o sa vada toti acelasi lucru ci fiecare il va vedea pe Domnul in functie de inima Lui. Daca doi oameni asculta un cuvant, sau se uita la un film, sau sunt martorii unui accident, nu o sa gasesti nici macar doi oameni care sa fi inteles in acelasi mod cele vazute dar iti vor putea spune ca era acelasi cuvant, acelasi film, acelasi accident. Asa si cu credinta, este acelasi Iisus pentru toata lumea insa nu exista nici macar doua persoane care sa il inteleaga in acelasi mod din cap pana in coada. Nici macar apostolii nu l-au inteles in acelasi mod, intelegerea depinde de istoria, cultura si tot ceea ce a trait fiecare in viata lui, de aceea este diferita de la om la om. Si nu este o intelegere mai buna ca alta, ci este o intelegere mai potrivita pentru un suflet si o alta pentru un altul, desi in fond inteleg acelasi lucru dar sub forme diferite. Ca si cum tu ai spune ca Impartasania Ta a fost buna si a vecinului nu pentru ca ai avut o bucata de paine mai mare si mai patrata inmuiata in vin in timp ce vecinul una mai rotunda si mai mica. Si de aici cei doi incepeti polemica despre care bucata a fost cea adevarata. Am dat un exemplu la extrema pentru a intelege ceea ce am vrut sa zic.

Cat despre cancer, sunt medic si cunosc multe in domeniu, inclusiv fazele prin care trece bolnavul de cancer de la negare si pana la acceptare.

[Adriana3]

În prealabil postat de volga

Pentru Adriana3

In privinta articolului la care te referi:
„Femeia de astăzi, fata de astăzi, pleacă cu un mare handicap” scris de Maica Siluana si publicat in Lumea Monahilor, anul II, nr. 11 (17) Noiembrie 2008, ai omis cel mai important lucru, atunci cand ai facut postarea:

Extrtas din articol
„Părinţii nu-şi iubesc copiii. Le împlinesc toate dorinţele, îi răsfaţă sau nu – sunt copii bătuţi, copii abuzaţi – dar ei nu sunt iubiţi.
Nu sunt iubiţi în sensul de a comunica şi de a li se arăta valorile, părţile bune.
Majoritatea copiilor au dus o viaţă de tortură (nu exagerez!) din cauza notelor: părinţii au ţinut sus şi tare ca ei să ia numai 10 – un lucru greu de obţinut, nu? Şi ce e uimitor, e că o strâmbătură a tatălui, că n-a luat 10 sau că a luat 8, sau un cuvânt spus aşa: „Ei, dacă era băiat…”, a lăsat răni adânci.


„DECI ACEST DISPREŢ, ACEASTĂ LIPSĂ DE CONSIDERAŢIE A TAŢILOR PENTRU FETE LE MARCHEAZĂ PE FETE (PE CELE CARE PĂŢESC ASTA), LE MARCHEAZĂ, LE AŞEAZĂ ÎNTR-O STARE DE INFERIORITATE ŞI ÎNTR-O SETE DE IUBIRE INCONŞTIENTĂ, DAR FOARTE AGRESIVĂ.”

Deci, Maica Siluana nu vorbeste despre toate femeile din Romania??!, sau despre femeile din Romania, in general; vorbeste doar despre acele cazuri – multe sau putine – care sunt in situatia respectiva. (cele care păţesc asta)

Daca vreti sa cititi tot articolul il gasiti pe : www.calauzaortodoxa.ro
8 decembrie 2008 sau chiar pe site-ul revistei „Lumea Monahilor”.

Intr-adevar vorbeste despre femeile care nu sunt iubite din familie. Se intelege foarte bine si din fragmentele citate de mine.
Celelalte fete care au avut parte de tati iubitori care sa le aprecieze si sa nu le zica ca ar avea mai putina valoare doar pentru ca sunt fete, asa cum se intampla in socieatile religioase patriarhale la ultra-ortodocsi, indiferent de religia de care apartin acesti ultra-ortodocsi(!!), pai acelea nu se lasa abuzate cu una cu doua si nu cauta din floare in floare ceva ce nu le-a lipsit niciodata. Daca tu nu ai inteles, este strict problema ta. Si nici fetele care au avut-o macar pe mama de partea lor, care sa le arate cat de valoroase sunt chiar daca tata nu a facut-o, nici acelea nu intra in discutie. Si apoi, gradul de "fata usoara" bine-nteles ca este proportional si cu gravitatea abuzurilor suferite, este clar ca o fata batuta constant de parinti va ajunge mai rau decat una care traieste doar o lipsa de vorbe frumoase din partea parintilor fara a se ajunge la bataie.

Si apropos de tati, eu sunt fata si am un frate si doua surori si niciodata tata nu a facut discriminare fata de vreunul din noi, sa zica de exemplu ca fratele ar avea mai multe drepturi decat mine din cauza ca este baiat. Dimpotriva, se purta drept cu noi toti in functie de faptele noastre si nu de sex. Slava Domnului ca tata a fost ateu la varsta copilariei mele, ca altfel, daca ar fi gandit ca multi de pe aici, mi-ar fi zis ca fetele au mai putine drepturi in Biserica decat baietii pentru sexul lor, si proabil as fi ajuns si eu apoi fluture din floare in floare in cautarea unuia care sa iubeasca si femeia...

[Adriana3]

În prealabil postat de Adriana3

Intr-adevar vorbeste despre femeile care nu sunt iubite din familie. Se intelege foarte bine si din fragmentele citate de mine.
Celelalte fete care au avut parte de tati iubitori care sa le aprecieze si sa nu le zica ca ar avea mai putina valoare doar pentru ca sunt fete, asa cum se intampla in socieatile religioase patriarhale la ultra-ortodocsi, indiferent de religia de care apartin acesti ultra-ortodocsi(!!), pai acelea nu se lasa abuzate cu una cu doua si nu cauta din floare in floare ceva ce nu le-a lipsit niciodata. Daca tu nu ai inteles, este strict problema ta. Si nici fetele care au avut-o macar pe mama de partea lor, care sa le arate cat de valoroase sunt chiar daca tata nu a facut-o, nici acelea nu intra in discutie. Si apoi, gradul de "fata usoara" bine-nteles ca este proportional si cu gravitatea abuzurilor suferite, este clar ca o fata batuta constant de parinti va ajunge mai rau decat una care traieste doar o lipsa de vorbe frumoase din partea parintilor fara a se ajunge la bataie.

Si apropos de tati, eu sunt fata si am un frate si doua surori si niciodata tata nu a facut discriminare fata de vreunul din noi, sa zica de exemplu ca fratele ar avea mai multe drepturi decat mine din cauza ca este baiat. Dimpotriva, se purta drept cu noi toti in functie de faptele noastre si nu de sex. Slava Domnului ca tata a fost ateu la varsta copilariei mele, ca altfel, daca ar fi gandit ca multi de pe aici, mi-ar fi zis ca fetele au mai putine drepturi in Biserica decat baietii pentru sexul lor, si proabil as fi ajuns si eu apoi fluture din floare in floare in cautarea unuia care sa iubeasca si femeia...

Vroiam sa mai adaug ceva legat de bataia fetelor/femeilor: nu toate ajung rau din cauza asta, ci unele ajung sfinte daca au inteles intre timp ca exista cineva care le iubeste si le apreciaza: Dumnezeu. Si sunt atatea exemple. De aceea ziceam ca in directia asta trebuie educate femeile, sa stie ca Dumnezeu le iubeste si le apreciaza la fel de mult ca si pe barbati, si ca discriminarea si desconsiderarea lor pe pamant care apare si in acel "daca era baiat..." apartine oamenilor si nu lui Dumnezeu.

Si apropos de bataie: nu s-a auzit pana acum de nici un barbat care s-a sfintit pentru ca il batea femeia, ci cei care au ajuns sfinti din cauza ca au fost batuti pentru credinta lor, indiferent daca femei sau barbati, au fost batuti pana la moarte de barbati.

[Adriana3]

O neuropsihiatra, Louann Brizendine, care si-a facut rezidentiatul la Harvard, a studiat si mai apoi a scris o carte despre cum functioneaza creierul feminin.

Cartea incepe cu faptul ca, desi cutia craniana a barbatilor este cu 9% mai mare decat cea a femeii, numarul de neuroni este acelasi la ambele sexe, doar ca in creierul femeii ei stau mai inghesuiti fata de creierul barbatilor.

Apoi spune ca este fals ceea ce s-a crezut multa vreme despre femei si anume ca ele nu ar fi capabile la fel ca si barbatii in domeniile exacte (gen matematica) ci dimpotriva, ele sunt la fel de capabile intelectual, dar un alt fenomen se intampla care face apoi sa apara diferente nete pe sexe in ceea ce priveste meseriile alese si anume: dupa pubertate, creierul omului este inundat de hormoni. Daca este fata, vor fi hormonii estro-progestativi, iar daca este baiat, vor fi cei androgeni, si anume testosteronul.

Influenta pe care estrogenii o vor avea asupra creierului femeii se va manifesta mai ales dupa varsta de 30 de ani, cand creierul este bine imbibat de hormoni, si ca atare, femeile care au ales meserii de tip inginer, informatician sau altele care presupun munca in fata unei masini, in fata unui calculator, in fata unei planse etc, incep sa nu mai isi suporte munca pe care au iubit-o pana atunci si nu din cauza ca inteligenta lor ar diminua in vreun fel, ci din cauza ca estrogenii care le imbiba creierul le face sa isi doreasca tot mai mult contactul cu oamenii, sa isi doreasca o meserie in care sa fie in relatie cu oamenii, incep sa fie mai emotive si cu mai multa compasiune decat in tinerete, toate acestea din cauza ca hormonii o pregatesc sa poata sa ii accepte pe copiii in viata lor si sa poata interactiona cu ei.

Si acum adaug ceea ce am observat eu legat de subiect: mai ales aceste femei, private prin natura muncii lor de contactul cu oamenii, vor ajunge sa zica ca o femeie este mai implinita acasa cu copiii decat la servici. Cele insa care au un servici care implica contactul cu oamenii, acelea dimpotriva, nu vor putea accepta ideea sa stea doar cu copiii.


Dupa care aceeasi neuropsihiatra a scris o alta carte despre creierul masculin, carte pe care inca nu am citit-o, dar desprecare am gasit pe net ca incepe prin a zice ca gluma in care se arata ca la barbati nu exista mare lucru de studiat, in timp ce femeile sunt foarte complexe, ramane o gluma, pentru ca este de studiat si la barbati.

Testosteronul care imbiba creierul barbatului il face sa fie o masina de rezolvat probleme tocmai ca sa evite emotiile, il face sa aiba o anumita agresivitate competitionala, sa stabileasca ranguri si ierarhii, sa perceapa privirea aproapelui mai agresiva decat este ea in realitate, si sa aiba aria cerebrala legata de sexualitate de 2.5 ori mai mare decat la femeie, de unde si numeroasele lui fantezii legate de trupul femeii.

Dupa care, stand eu si comparand cele doua profile asa cum le-a descris acest medic, si punand in fata lor modelul lui Iisus care a zis sa ne iubim semenii, caruia ii era mila de oameni si nu evita emotiile prin vreo lege sau regula ci isi folosea emotiile ca sa ii ajute pe oameni, care a zis sa nu facem competitii intre noi si nici ierarhii ba dimpotriva, sa ne facem mici si sa slujim aproapelui, care nu numai ca nu s-a batut cu vreun baiat pe strada si nici nu a luat sabia ca sa porneasca la razboi impotriva dusmanului ci dimpotriva, a zis sa intoarcem si celalalt obraz si sa ne iubim vrajmasii lasandu-se El Insusi calcat in picioare, scuipat si omorat fara sa zica nici pas in apararea Sa, daramite sa dea vreun pumn sau sa puna mana pe vreo pusca, deci punand totul fata in fata, cine este mai aproape de modelul cerut de Iisus: femeia sau barbatul? Aceasta poate fi si explicatia pentru care s-a adresat mult mai mult barbatilor, pur si simplu ei au nevoie mai mare pentru ca, prin natura lor hormonala, sunt predispusi la a face contrariul, in timp ce femeile, prin natura lor, sunt mai asemanatoare Domnului...