Legionarii din "Fratia de Cruce" (FDC)

Astazi am vazut un film documentar despre deportarile din Polonia in Siberia. Era vorba in primul rand de familiile ofiterilor polonezi ucisi la Catin, dar nu numai, care dupa venirea armatei sovietice "eliberatoare", au fost stransi cu totii, in special femei si copii, si dusi in vagoane de marfa, claie peste gramada in Uniunea Sovietica.
Si ca sa ne facem o imagine privind numaqrul celor deportati, au povestit, ca in vagon era o gaura in podea, pentru necesitati.... iar terasamentul dintre linii si de-a lungul caii ferate era plin de fecale pana aproape de gaura din podea.
Aceleasi batai pana la sange, aceeasi infometare si aceeasi insetare, aceleasi violuri, aceeasi munca istovitoare...
Dar de fapt nu cauza pentru care erau acolo conta pentru rusi, ci numarul acestora: trebuiau sa fie in numar cat mai mare. Au aratat si fotografii: pe cosul pieptului se puteau numara coastele.
Supravietuitorii deplangeau faptul ca nimeni nu se preocupa si de aceste deportari, ca pe nimeni nu intereseaza ce au de povestit. Visul lor era sa li se fi spus celor, care i-au maltratat, care au omorat oameni si copii nevinovati, ca sunt criminali; nimic altceva.