Voi ce teorie credeti?

[MariS_]

În prealabil postat de sinxsinx

Buna ziua tuturor. Intamplator am ajuns pe acest forum si dupa ce am citit cateva zeci de pagini m-am hotarat sa postez si eu. Scriu aici cu speranta ca nu voi intra in nici o disputa cu alti useri. Nu imi doresc asta.

Incep prin a spune ca am 25 de ani. Momentan ma gasesc intr-o perioada a vietii in care mi-am pierdut incet-incet ''credinta'' in Dumnezeu. De ce spun asta? Pentru ca mama m-a invatat ca Dumnezeu exista si m-a invatat cum sa fiu un bun crestin... La scoala am facut ore de religie si am aflat si de acolo noi informatii. La varsta de 7-10 ani, in momentul in care faceam ceva, imi era frica de Dumnezeu... si cand zic frica, ma refer teama intensa... spaima... pentru ca asa mi s-a spus... ca Dumnezeu ii pedepeste pe pacatosi. Daca minteam sau facem vreo boroboanta seara inainte sa adorm stateam 1-2-3 ore cu teama ca poate voi fi pedepsit. Daca mama m-a invatat doar ca exista Doamne-Doamne si ca e bine sa fac o rugaciune inainte de somn, profesorul de religie a avut grija sa ma indoctrineze si sa bage spaima in mine. In sinea mea credeam in Dumnezeu si ma duceam la biserica zi de zi dupa ore cu inca 3-4 colegi. Ma simteam bine cand intram in biserica, aprindeam o lumanare si spuneam o rugaciune. Insa privind acum lucrurile ma intreb daca oara a meritat sa traiesc cativa ani sub teroarea impusa indirect de profesorul de religie. Ma intreb daca usurarea pe care o simteam cand intram in biserica nu era nimic altceva decat faptul ca in subconstient stiam ca am facut ceva pe placul lui Dumnezeu... In clasa a doua preotul m-a intrebat la spovedanie daca ma masturbez si a folosit cuvantul uzual nicidecum ''masturbare''. La nunta unchiului meu preotul s-a urcat imbracat in sutana pe masa si a inceput sa danseze si sa isi toarne vin in cap! La propriu!

Dupa toate astea a urmat o perioada in viata mea... cam in timpul liceului in care nu am mai dat asa mare importanta religiei si existantei lui Dumnezeu... si sincer mi-a fost asa de bine... aveam alte griji pe cap, eram indragostit, aveam la ce ma gandi inainte de somn. Sa spunem ca asta a fost perioada mea de tranzitie...

Incepand de acum 3-4 ani am inceput sa cred ca nu exista Dumnezeu, am inceput sa cred ca totul este doar o nascocire a unora putin mai destepti decat majoritatea. Cred ca religia este cel mai bun mod de a manipula o populatie. De-a lungul timpului oamenii Bisericii au facut nenumarat greseli, au purtat cruciade, au ars femei pe rug pentru ca erau vrajitoare,etc. Cum de am ajuns eu la concluzia ca nu exista Dumnezeu? Simplu... De ce Dumnezeu lasa sa moara copii de 3-4 ani din cauza bolilor? Cu ce au gresit ei? De ce Dumnezeu lasa oamenii sa moara de foame? De ce Dumnezeu nu este acolo unde trebuie cand vin inundatiile? O sa spuneti ca ne primim pedepsele pentru ca suntem pacatosi. Sunt convins ca intre cei care mor de boli, de calamitati, etc. sunt si oameni credinciosi, oameni care nu merita sa moara. In cazul asta oare Dumnezeu nu incalca insusi una din poruncile sale? Sa nu ucizi... ?! Bun, fiecare are pacate, sunt total de acord, insa unii nu au atat de mult pacate incat sa merite sa fie calcati de masina, sa fie mancati de urs in padure, sa fie injunghiat seara la colt de strada. Atunci unde este Dumnezeu? Cand Hitler a omorat milioane de oameni, de ce nu a fost pedepsit? De ce a reusit sa scape de zeci de ori din fata mortii? De ce Dumnezeu lasa violatorii sa umble liberi pe strada si sa profite de copile de 10-12 ani? De ce Dumnezeu lasa milioane de oameni sa moara de foame si alte milioane sa traiasca in lux? De ce Dumnezeu nu pune capat virusului HIV? De ce Dumnezeu nu poate vindeca un bolnav de inima dar in schimb doctorii pot face un transplant? Cam astea ar fi o parte din sutele de intrebari pe care le am... intrebari la al caror raspuns nu se leaga de nici un fel de Dumnezeu.

O alta intamplare oarecum haioasa a avut loc cand a venit preotul cu botezul. A sunat la usa si am deschis... a zis ca a venit cu botezul si a dat sa intre. I-am zis ca il primesc cu mare placere in casa daca totul este gratis... s-a uitat la mine bulversat si in loc de dea un exemplu de omenie s-a intors si a plecat... Pai ce preot este ala daca la el totul se rezuma la bani? Si de fapt daca stau bine si ma gandesc, tot ce tine de biserica, se rezuma la bani... daca faci un botez trebuie bani, daca faci o nunta trebuie bani, daca faci o inmormantare trebuie bani, etc. Sunt curios cati preoti ar face astea gratis... probabil 0.1% Sa nu mai zic de spagile primite de BOR pentru a da cuiva o parohie ( cred ca asta e termenul)

In alta ordine de idei, si cu asta inchei, eu cred in teoria lui Darwin si cu cat inaintez in varsta devin din ce in ce mai ateu, imi pun din ce in ce mai multe intrebari la care nimeni nu poate da un raspuns. Cred ca Dumnezeu nu este nimic mai mult decat o simpla nascocire. Egiptenii au crezut in zeii lor, incasii la fel, si nenumarate alte civilizatii... civilizatii care s-au stins si in acelasi timp cu ele au fost uitati si zeii lor. Asa o sa fie si cu crestinismul, o sa dispara la fel de repede cum a aparut si o sa fie dat uitarii. Este doar o chestiune de timp...


Sper ca nu am suparat cu nimeni cu postul meu.
O zi buna va doresc tuturor.

Nu, n-ai suparat cu nimic, draga sinxsinx (apropo, asta face sin patrat de x?), doar ti-ai expus pe scurt traiectul vietii. Mai ai mult inca de parcurs si daca vei cauta cu sinceritate raspunsuri, le vei gasi. Vreau sa te rog ceva, sa faci un exercitiu de imaginatie si sa raspunzi la o intrebare. Imagineaza-ti sfarsitul tau, probabil esti constient ca nu vei trai vesnic, undeva, sa zicem, la 100 de ani, si imagineaza-ti clipa imediat urmatoare. Acum intrebarea: lumea va mai exista in clipa urmatoare disparitiei tale? Gandeste-te bine, nu te grabi cu raspunsul, ca nu e asa de simplu cum pare la prima vedere. Adanceste un pic problema inainte de-a raspunde si vei vedea ...abisul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Vreau sa te rog ceva, sa faci un exercitiu de imaginatie ...............

....Imagineaza-ti sfarsitul tau, ..................

.... si imagineaza-ti clipa imediat urmatoare................. Acum intrebarea: lumea va mai exista in clipa urmatoare disparitiei tale?

.

sigur nu doresti sa-si mai imagineze ceva?:))

Oare in crestinismul tau mai exista si altceva decit IMAGINATIE???
Ma intreb si eu asa.
Nu-i nevoie sa-mi raspunzi.
Banuiesc ca tot ceva din domeniul imaginatiei va urma :)))

cheers!

[sinxsinx]

În prealabil postat de MariS_

Imagineaza-ti sfarsitul tau, probabil esti constient ca nu vei trai vesnic, undeva, sa zicem, la 100 de ani, si imagineaza-ti clipa imediat urmatoare. Acum intrebarea: lumea va mai exista in clipa urmatoare disparitiei tale? Gandeste-te bine, nu te grabi cu raspunsul, ca nu e asa de simplu cum pare la prima vedere. Adanceste un pic problema inainte de-a raspunde si vei vedea ...abisul.

Sunt convins ca nu voi trai vesnic, nici macar 80 de ani... dar trecand peste, exercitiul de imaginatie pe care mi l-ai propus are mai multe planuri pe care as vrea sa le aduc in discutie.
Lumea va mai exista si dupa moartea mea exact asa cum a existat miliarde de ani inainte sa ma nasc eu... Persoana mea nu reprezinta decat o picatura de apa intr-un ocean. Singura contributie pe care o voi avea, va fi, probabil, perpetuarea speciei, asta daca nu inventez ceva intre timp care sa revolutioneze lumea. Cum talent de inventator nu am, cel mai probabil voi muri in anonimat si voi ramane in memoria celor apropiati.

Daca te-ai referit la ''lumea mea'' as putea spune ca este impartita in doua.


Prima parte este strict legata de mine si de faptul ca in momentul in care o sa mor totul se va termina. Nu cred in suflet si in parasirea trupului, nu cred in rai si iad, etc. Iei ultima gura de aer si organismul cedeaza. Totul se face negru si nici macar nu ai cum sa constientizezi ce se intampla pentru ca deja nu mai existi. Tot ce va ramane va trupul meu, o amestecatura de elemente chimice care in cele din urma se vor descompune si isi vor urma ciclul normal. Este exact ca la o masina... fara benzina in rezervor nu este nimic altceva decat un morman de fiare, chiar daca masina este noua.

A doua parte este legata de cum cred eu ca o sa vada cei apropiati moartea mea... Familia care o am acum nu o sa mai fie... vor fi morti toti cei cu o generatie mai mare decat mine... In cazul asta ramane sora mea, sotia, copiii, prietenii si probabil cine o sa mai apara nou in familie. Tot ce vreau, este ca inainte sa mor, sa fiu impacat cu mine insumi, ca mi-am ajutat copiii, familia, prietenii si ca nu las pe nimeni cu greutati, ca nu las pe nimeni sa faca ceea ce as fi putut face eu. Vreau sa ii stiu sanatosi, fericiti, apropiati si in cele din urma cu o situatie financiara buna.

In concluzie, lumea va exista si dupa ce voi muri eu. Singura problema pe care o identific acum este faptul ca va continua sa existe fara mine. Din moment ce o sa am bun simt toata viata, din moment ce constiinta nu ma lasa sa fac rau cuiva, din moment ce nu o sa fur, din moment ce nu o sa jignesc, nu mai este asa de important daca sunt ateu sau nu. Pot fi un om exemplar si fara a crede in Dumnezeu si invataturile lui, pot si un om exemplar si fara a astepta judecata de apoi in speranta ca voi ajunge in rai. Am ajutat de nenumarate ori oamenii saraci, am ajutat case de copii si inca o mai fac fara a astepta de la ei absolut nimic, nici macar multumirea... sunt convins ca sunt milioane de credinciosi care nu au plans ca mine cand au vazut ce s-a intamplat in Japonia. Sunt convins ca nu multi au incercat sa ajute oamenii din Haiti, etc. Ma refer strict la cei care au posibilitati financiare. Poti fi bun si in numele tau, propriu si personal, fara a avea nici cea mai mica credinta in Dumnezeu.




O zi buna va doresc!
Repet, nu vreau sa supar pe nimeni cu convingerile mele, tinand cont ca sigur citesc si oameni credinciosi ceea ce scriu.

[MariS_]

În prealabil postat de sinxsinx

Sunt convins ca nu voi trai vesnic, nici macar 80 de ani... dar trecand peste, exercitiul de imaginatie pe care mi l-ai propus are mai multe planuri pe care as vrea sa le aduc in discutie.
Lumea va mai exista si dupa moartea mea exact asa cum a existat miliarde de ani inainte sa ma nasc eu... Persoana mea nu reprezinta decat o picatura de apa intr-un ocean. Singura contributie pe care o voi avea, va fi, probabil, perpetuarea speciei, asta daca nu inventez ceva intre timp care sa revolutioneze lumea. Cum talent de inventator nu am, cel mai probabil voi muri in anonimat si voi ramane in memoria celor apropiati.

Daca te-ai referit la ''lumea mea'' as putea spune ca este impartita in doua.


Prima parte este strict legata de mine si de faptul ca in momentul in care o sa mor totul se va termina. Nu cred in suflet si in parasirea trupului, nu cred in rai si iad, etc. Iei ultima gura de aer si organismul cedeaza. Totul se face negru si nici macar nu ai cum sa constientizezi ce se intampla pentru ca deja nu mai existi. Tot ce va ramane va trupul meu, o amestecatura de elemente chimice care in cele din urma se vor descompune si isi vor urma ciclul normal. Este exact ca la o masina... fara benzina in rezervor nu este nimic altceva decat un morman de fiare, chiar daca masina este noua.

A doua parte este legata de cum cred eu ca o sa vada cei apropiati moartea mea... Familia care o am acum nu o sa mai fie... vor fi morti toti cei cu o generatie mai mare decat mine... In cazul asta ramane sora mea, sotia, copiii, prietenii si probabil cine o sa mai apara nou in familie. Tot ce vreau, este ca inainte sa mor, sa fiu impacat cu mine insumi, ca mi-am ajutat copiii, familia, prietenii si ca nu las pe nimeni cu greutati, ca nu las pe nimeni sa faca ceea ce as fi putut face eu. Vreau sa ii stiu sanatosi, fericiti, apropiati si in cele din urma cu o situatie financiara buna.

In concluzie, lumea va exista si dupa ce voi muri eu. Singura problema pe care o identific acum este faptul ca va continua sa existe fara mine. Din moment ce o sa am bun simt toata viata, din moment ce constiinta nu ma lasa sa fac rau cuiva, din moment ce nu o sa fur, din moment ce nu o sa jignesc, nu mai este asa de important daca sunt ateu sau nu. Pot fi un om exemplar si fara a crede in Dumnezeu si invataturile lui, pot si un om exemplar si fara a astepta judecata de apoi in speranta ca voi ajunge in rai. Am ajutat de nenumarate ori oamenii saraci, am ajutat case de copii si inca o mai fac fara a astepta de la ei absolut nimic, nici macar multumirea... sunt convins ca sunt milioane de credinciosi care nu au plans ca mine cand au vazut ce s-a intamplat in Japonia. Sunt convins ca nu multi au incercat sa ajute oamenii din Haiti, etc. Ma refer strict la cei care au posibilitati financiare. Poti fi bun si in numele tau, propriu si personal, fara a avea nici cea mai mica credinta in Dumnezeu.




O zi buna va doresc!
Repet, nu vreau sa supar pe nimeni cu convingerile mele, tinand cont ca sigur citesc si oameni credinciosi ceea ce scriu.

Domnul meu, draga sinxsinx, m-a bucurat raspunsul tau, pare paradoxal dar asa e. O sa explic de ce. Ai dat doua raspunsuri la exercitiul de imaginatie, unul asa-zis obiectiv si unul subiectiv. Cel asa-zis obiectiv nu ma interesa, il stiam si eu, ma interesa cel subiectiv. Ai fost suficient de perspicace ca sa sesizezi ca pe acela il asteptam. Asta m-a convins ca esti o persoana inteligenta. Modul cum ai formulat raspunsul m-a convins ca esti o persoana si cu mult bun simt. Faptul ca ai ajutat persoane in necaz si ca doresti sa faci bine si in continuare imi spune despre tine ca ai un suflet bun. De fapt, fara sa stii, asta vroiam, nu atat raspunsul, cat o radiografie a personalitatii tale. Si ceea ce vad ma bucura, chiar foarte mult. Unii or sa fie contrariati de aceste concluzii ale mele vizavi de persoana ta. Mi le mentin si chiar plusez, tu esti un bun crestin chiar fara sa vrei, chiar fara sa stii, chiar fara sa-ti doresti. A dori sa faci binele fara a fi recompensat pentru asta e cel mai inalt ideal crestin. Multi crestini nu se ridica la inaltimea acestui ideal. Tu spui ca esti ateu sau ca nu mai crezi in Dumnezeu, dar acest fapt se datoreaza unei dezamagiri provocata de o imagine deformata a crestinismului, imagine ce ti-a fost inoculata tocmai de acei oameni care ar fi trebuit sa-ti fie indrumatori spirituali. Greseala lor. Dar daca vei face ceea ce ti-ai propus sa faci, inseamna ca in inima ta ai ramas crestin. Odata si-odata vei constientiza si faptul ca aceasta dispozitie sufleteasca de a face binele fara a astepta rasplata e de fapt esenta crestinismului si e starea normala a sufletului. Esenta crestinismului nu e cunoasterea, nu e nici inchinarea, esenta crestinismului e sa fii in slujba aproapelui. Daca vei fi in slujba aproapelui atunci, chiar fara sa stii, esti in slujba lui Dumnezeu. Iar, la timpul potrivit, chiar Dumnezeu iti va spune aceasta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[sinxsinx]

În prealabil postat de MariS_

Modul cum ai formulat raspunsul m-a convins ca esti o persoana si cu mult bun simt.

Am scris si am sters ce am scris de vreo 2 ori... intrucat am avut mare grija sa nu jignesc pe nimeni... Daca eu am convingerile mele, asta nu inseamna ca nu ii respect pe cei care nu-mi impartasesc principiile. Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea, cum vrea, cand vrea, etc. Faptul ca persoana este ortodoxa, catolica, evreu, budist nu il dezavantajeaza cu absolut nimic in fata mea. Conteaza infinit mai mult calitatea omului care sta in fata mea decat religia lui, tara de origine, rasa, aspectul, etc. In general cand cunosc o persoana de alta o religie decat cele cunoscute pe scara larga la noi in tara sunt curios sa aflu principiile religiei lui si in general ma aventurez in discutii despre religia lui, interesat fiind, nu doar incercand sa fac conversatie.
O seara buna va doresc tuturor...

În prealabil postat de sinxsinx

Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea, cum vrea, cand vrea, etc. Faptul ca persoana este ortodoxa, catolica, evreu, budist nu il dezavantajeaza cu absolut nimic in fata mea. Conteaza infinit mai mult calitatea omului care sta in fata mea decat religia lui, tara de origine, rasa, aspectul, etc. In general cand cunosc o persoana de alta o religie decat cele cunoscute pe scara larga la noi in tara sunt curios sa aflu principiile religiei lui si in general ma aventurez in discutii despre religia lui, interesat fiind, nu doar incercand sa fac conversatie.
O seara buna va doresc tuturor...

Foarte frumos.Asa ar trebui sa gandeasca fiecare om de pe planeta asta.

O seara buna si tie!