Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Un alt aspect al durerii emoţionale, care este o parte intrinsecă a minţii conduse de sinele fals, îl reprezintă un profund sentiment de lipsă sau de neîmplinire, de a nu fi întreg. La unii oameni, acesta este conştient, la alţii este inconştient. Dacă este conştient, forma sa de manifestare o reprezintă sentimentul neliniştitor şi constant al lipsei de valoare proprie sau acela că nu eşti suficient de bun. Dacă este inconştient, va fi resimţit numai indirect, ca o dorinţă, o nevoie, o cerinţă intensă, în orice caz, oamenii se înscriu deseori în graniţele unei nevoi compulsive de gratificare a sinelui fals şi caută lucruri cu care să se identifice pentru a putea umple acest gol pe care îl simt în ei înşişi. Aşa că se luptă să acumuleze posesiuni, bani, succes, putere, recunoaştere sau o relaţie specială, în primul rând pentru a se putea simţi mai bine cu ei înşişi, pentru a se simţi mai compleţi. Dar, chiar şi atunci când obţin toate aceste lucruri, ei constată curând că golul continuă să existe şi este fără margini. Atunci se simt într-adevăr în pericol, pentru că nu se mai pot minţi. Sau pot şi chiar continuă să se mintă, dar le este mult mai greu.

Atâta timp cât mintea dominată de sinele fals vă conduce viaţa, nu vă puteţi simţi cu adevărat bine; nu vă puteţi simţi împăcat sau împlinit, cu excepţia unor intervale foarte scurte, în care obţineţi ceea ce v-aţi dorit, când o dorinţă tocmai a fost împlinită. Deoarece sinele fals este un sentiment derivat al identităţii, el are nevoie să se identifice cu lucruri externe. Are nevoie să fie atât apărat, cât şi alimentat constant. Sinele fals se identifică cel mai des cu posesiunile, cu ocupaţia, cu statutul şi recunoaşterea socială, cu educaţia şi cunoştinţele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu relaţiile, cu istoria de viaţă personală sau a familiei, cu sisteme de credinţe şi apelează deseori la identificări politice, naţionaliste, rasiste, religioase şi alte identificări colective. Niciuna dintre acestea nu sunteţi voi.

Găsiţi că este înspăimântător? Sau este o eliberare să ştiţi acest lucru? Mai devreme sau mai târziu, va trebui să renunţaţi la toate aceste lucruri. Poate că acum vă vine greu să credeţi şi, bineînţeles, nu vă cer să credeţi că nu vă puteţi regăsi identitatea în nimic din toate acestea. Veţi afla singur adevărul, îl veţi afla cel mai târziu în momentul în care veţi simţi că se apropie moartea. Moartea ia tot ceea ce nu sunteţi voi. Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri” — şi să descoperi că nu există moarte. Nu vă căutaţi sinele în minte.

[cocorel]

În prealabil postat de Tangun

Atâta timp cât mintea dominată de sinele fals vă conduce viaţa, nu vă puteţi simţi cu adevărat bine; nu vă puteţi simţi împăcat sau împlinit, cu excepţia unor intervale foarte scurte, în care obţineţi ceea ce v-aţi dorit, când o dorinţă tocmai a fost împlinită. Deoarece sinele fals este un sentiment derivat al identităţii, el are nevoie să se identifice cu lucruri externe. Are nevoie să fie atât apărat, cât şi alimentat constant. Sinele fals se identifică cel mai des cu posesiunile, cu ocupaţia, cu statutul şi recunoaşterea socială, cu educaţia şi cunoştinţele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu relaţiile, cu istoria de viaţă personală sau a familiei, cu sisteme de credinţe şi apelează deseori la identificări politice, naţionaliste, rasiste, religioase şi alte identificări colective. Niciuna dintre acestea nu sunteţi voi.

Găsiţi că este înspăimântător? Sau este o eliberare să ştiţi acest lucru? Mai devreme sau mai târziu, va trebui să renunţaţi la toate aceste lucruri. Poate că acum vă vine greu să credeţi şi, bineînţeles, nu vă cer să credeţi că nu vă puteţi regăsi identitatea în nimic din toate acestea. Veţi afla singur adevărul, îl veţi afla cel mai târziu în momentul în care veţi simţi că se apropie moartea. Moartea ia tot ceea ce nu sunteţi voi. Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri” — şi să descoperi că nu există moarte. Nu vă căutaţi sinele în minte.

Tu ai ajuns la aceasta stare de "mort inainte de a muri"/ Te simti eliberat,plin definitiv si fara nici un gol si identificat total cu sinele adevarat? Daca da la ce anume a trebuit sa renunti ca zici aici despre poisesiuni,cariera,familie...ce anume ai lasat in urma din toate astea?

[Tangun]

@cocorel
Inainte de toate, trebuie sa intelegi legea la care este supus totul; tot ceea ce exista in acest univers. Tu esti inginer, te va ajuta sa intelegi. In univers actioneaza doua forte egale, dar opuse. La baza creatiei acestui univers sta dualitatea. Energia pozitiva si energia negativa, sunt cele doua forte egale si de semn opus. Niciuna nu e mai puternica decat cealalta, niciuna dintre ele nu reprezinta atingerea scopului spiritual. In tot acest camp de forte, orice e prins la mijloc este supus unei transformari care in final va ajunge in starea de pace. A fi atras mai mult intr-o parte decat in cealalta inseamna un dezechilibru.Desavarsirea spirituala are loc atunci cand intre cele doua forte intervine pacea.
Mai mult decat atat, orice corp atras mai puternic spre una din parti, in detrimentul celeilalte, va genera o contraforta (si o cadere implicit) in partea opusa, si cu cat va fi mai departe de centru - care este starea de echilibru - cu atat forta inspre partea opusa va fi mai mare (experimentul unui pendul care cu cat il tragi mai mult intr-o directie, cu atat mai mult el se va duce in directia opusa).
Din acest principiu universal simplu, intelegem mai bine ce inseamna fericire, nefericire, bine si rau etc.
Ce inseamna a avea dorinte; omul care isi doreste fericire, va trai in mod obligat si nefericirea. Fericirea este inseparabila de nefericire. In acelasi mod, orice placere este inseparabila de durere. Iubirea falsa a oamenilor este tot o forma de satisfacere a placerii, de aceea in majoritatea relatiilor, ei traiesc simultan si iubirea si ura. Iubirea adevarata este contopirea cu Fiinta. Totusi iubirea aceasta pamanteana ajuta in evolutia sufletului. Orice stare de bine este de asemenea urmata de o stare de rau, pentru ca in modul asta te afli in dezechilibru universal. Starea maxima a evolutiei spirituale este pacea; lipsa de dorinte de: fericire, nefericire, placere, durere, satisfactii si asa mai departe. Pacea absoluta intre cele doua forte care transforma fiinta si aduce lumina constiintei la viata, acesta este sinele adevarat si cea mai mare bucurie care nu este nici dorinta, nici placere ci Viata insasi. Principiul universal este dual la fel ca tot ceea ce este forma, spatiu, iar desavarsirea spirituala este unitatea, iesirea din forma, spatiu si iluzia timpului. Viata nu este supusa timpului, ea este Clipa de acum, prezenta ta.

Ce anume am lasat in urma din tot ce am spus mai sus? Identificarea si iluzia ca ma voi implini vreodata prin ele, ca fiinta. Oamenii, inconstienti fiind din punct de vedere spiritual, au senzatia ca se implinesc prin toate acele posesiuni, cariera, familie, chiar sisteme religioase. Nu ajung la desavarsire spirituala nici prin sisteme religioase pentru ca prin asta se lasa purtati de inertie, in speranta ca cineva va veni si ii va salva. Astfel ei nu fac altceva decat sa isi amane transformarea interioara din stadiul de identificare cu forma la stadiul fara de forma. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la tot ce e pamantesc si sa negi existenta ta aici, e cu totul altceva. Numai ca prin dezidentificarea de toate, renuntarea la iluzia ca te vei implini prin ceva exterior tie, se trezeste constiinta, limpezimea, pacea, bucuria de a trai Clipa prezenta, eliberarea de suferinta si durere, acceptarea a tot ceea ce exista in prezent, realitatea asa cum este ea. Sunt multi oameni care au avut parte de aceasta trezire, cand nu au mai stiut cine sunt ei, pentru ce sunt ei, ce sunt ei si incotro se indreapta ei. Cu cat vei continua sa te minti singur, traind momente scurte de falsa satisfactie, cu atat vei trai apoi si durerea. Durerea amagirii si a iluziei.

@karine
Durerea ca si placerea sunt dezechilibru spiritual. Acum, paradoxul este ca inconstienta spirituala naste durerea, dar durerea arde si transforma sufletul inaltandu-l spre constiinta.
Eu nu am facut niciodata referire la fuga de durere, ci la calea spre eliberare. Durerea se naste dintr-o rezistenta interioara fata de ceea ce exista sau are loc in prezent. A trai durerea sau placerea inseamna a fi condus de minte, iar eliberarea este atunci cand te eliberezi de minte, te lasi abandonat durerii, purtat de Fiinta. Totusi durerea este necesara omului inconstient, pentru ca altfel nu are loc transformarea interioara. Dar cand omul este constient spiritual, isi da seama ca cea mai mare parte a durerilor omenesti sunt inutile. Ele sunt create de el insusi, atata timp cat viata ii este condusa de o minte care nu este supusa observarii. Durerea pe care o creezi acum este intotdeauna o forma de neacceptare a ceea ce ti se intampla, a ceea ce exista. La nivelul gandului, rezistenta este o forma de a judeca. La nivel emotional, este o forma de negativism. Forta negativa a pus stapanire pe tine si te va seca de energie vitala. Placerea este de semn opus si se afla tot in dezechilibru. Omul coplesit de durere este dependent si de placere, inconstient fiind de acest lucru. Omul fericit este si nefericit totodata. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenta la momentul prezent, care la randul sau depinde de gradul in care te identifici cu mintea. Mintea incearca mereu sa nege Clipa de acum si sa scape de ea. Ea spera la viitor, si traieste trecutul. Uita prezentul.
Cu alte cuvinte, cu cat va identificati mai mult cu mintea, cu atat veti suferi mai mult. Sau putem spune si asa: cu cat sunteti mai capabili sa respectati si sa acceptati Clipa de acum, cu atat veti fi mai liber de suferinta si durere. Renuntati la personalitate si va veti elibera de suferinta. Personalitatea este opusul vietii. Este egoul care se separa de viata. Personalitatea completa este sinuciderea. Sinuciderea este egoul maxim ce poate exista.
Personalitatea este o boala. Multi admira animalele de ce? Pentru ca prin ele circula viata. Te plimbi pe malul unui lac si privesti o rata. Esti o personalitate, esti destept dar o particica din tine si-ar dori sa fie o rata, de ce? Pentru ca tu in comparatie cu acea rata esti lipsit de viata. Lipsit fiind de viata nu iti ramne decat sa te intregesti prin posesiuni, relatii intime, cariera, lucruri, amintiri, iluzii si sperante.
Eu nu am ajuns inca in stadiul complet , fiind inca la inceputul transformarii, dar am constientizat de unde vine durerea si cum pot sa ma eliberez atunci cand o traiesc. Nu trebuie sa depui rezistenta interioara, pur si simplu te lasi purtat de Fiinta. E greu sa pot explica...e asemenea situatiilor din metrou sa zic asa, sau cand te afli intr-un mijloc de transport in comun unde, daca rezistenta ta interioara fata de fortele la care esti supus e mare, atunci vei trai o oribila stare de durere. Daca te afli in fata mai multor oameni, esti supus unei energi uriase a intregului. Cu cat te consideri mai mult o individualitate, separat de toti ceilalti, vei trai o profunda durere de cap. In metrou mai ales, multi oameni incearca sa se distraga de la acest lucru citind o carte. Sau aidoma celulei canceroase. Cu cat celula va lucra mai mult pentru sine, uitand de intreg care este corpul, nu va realiza ca se indreapta catre moarte.

[cocorel]

În prealabil postat de Tangun

La baza creatiei acestui univers sta dualitatea. Energia pozitiva si energia negativa, sunt cele doua forte egale si de semn opus.

Pai aici faci exact ceea ce ne sfatuiai sa nu facem: iti folosesti mintea cu toate presupunerile si calculele astea.Pentru mine la baza creatiei sta Dumnezeu si in afara de el nu exista decat Lipsa LUI iar cele doua "forte" nu par sa fie egale.

În prealabil postat de Tangun

Iubirea falsa a oamenilor este tot o forma de satisfacere a placerii, de aceea in majoritatea relatiilor, ei traiesc simultan si iubirea si ura.

In majoritatea,dar nu in toate relatiile.De exemplu intre parinte-copil nu incape ura.Nu cred sa existe prea multi parinti care sa ajunga sa-si urasca copii vreodata.

În prealabil postat de Tangun

Starea maxima a evolutiei spirituale este pacea; lipsa de dorinte de: fericire, nefericire, placere, durere, satisfactii si asa mai departe. Pacea absoluta intre cele doua forte care transforma fiinta si aduce lumina constiintei la viata, acesta este sinele adevarat si cea mai mare bucurie care nu este nici dorinta, nici placere ci Viata insasi. Viata nu este supusa timpului, ea este Clipa de acum, prezenta ta.

Pacea asa cum o vezi tu e extrem de egoista.Lipsa oricarei emotii presupune lipsa dragostei,a compasiunii si ne trimite intr-un fel de izolare fata de ceilalti.Nu ne pot perturba nicicum asadar e ca si cum n-ar exista pentru noi.Sa-mi imaginez acum ca sunt singur pe planeta si traiesc Clipa e o traire trista si de fapt e mai mult decat moarte.Omul are nevoie de ceilalti ca sa traiasca cu adevarat.Si chiar si formularea asta cu Clipa e ciudata,nici nu apuci s-o constientizezi de fapt.Daca aceste Clipe nu ar fi oranduite intr-o succesiune oarecum logica (continua) si ar fi -sa zicem-clipe din file diferite-cum sa ajungi sa le simti,sa le traiesti,cand zboara inainte de-a te dumiri in ce film te afli?

În prealabil postat de Tangun

Ce anume am lasat in urma din tot ce am spus mai sus? Identificarea si iluzia ca ma voi implini vreodata prin ele, ca fiinta. Oamenii, inconstienti fiind din punct de vedere spiritual, au senzatia ca se implinesc prin toate acele posesiuni, cariera, familie, chiar sisteme religioase. Nu ajung la desavarsire spirituala nici prin sisteme religioase pentru ca prin asta se lasa purtati de inertie, in speranta ca cineva va veni si ii va salva. Astfel ei nu fac altceva decat sa isi amane transformarea interioara din stadiul de identificare cu forma la stadiul fara de forma.

Nici crestinii practicanti nu au parerea ca "se implinesc" prin cariera,familie,posesiuni si nici macar credinta-pentru ca cei adevarati cu cat sunt mai credinciosi se cred fara de merite si deci nu asteapta impliniri.Intr-un fel e oarecum similar cu ce spui tu: spera doar sa se transforme interior catre mai bine.Marea diferenta pe care o vad eu intre aceste doua moduri de viata este daruirea crestinului pentru ceilalti.Va suferi cu el,il va iubi si sa stii ca sunt unii-cei mai imbunatatiti-care au ajuns sa transforme ura,durerea si toate celelalte din "partea intunecata a fortei" direct in iubire,fara ca "pendulul" sa-i arunce inapoi...

[Tangun]

În prealabil postat de cocorel

Pai aici faci exact ceea ce ne sfatuiai sa nu facem: iti folosesti mintea cu toate presupunerile si calculele astea. Pentru mine la baza creatiei sta Dumnezeu si in afara de el nu exista decat Lipsa LUI iar cele doua "forte" nu par sa fie egale.

Ceva nu e in regula cu ceea ce spui.. trebuie sa fii capabil sa faci diferenta intre ce inseamna a folosi mintea si ce inseamna sa te identifica cu ea, sau sa fii folosit de ea.

În prealabil postat de cocorel

In majoritatea,dar nu in toate relatiile. De exemplu intre parinte-copil nu incape ura.Nu cred sa existe prea multi parinti care sa ajunga sa-si urasca copii vreodata.

Aici esti total subiectiv, de aceea spui ca nu sunt parinti care sa isi urasca copiii. Inconstienti fiind din punct de vedere spiritual, majoritatea celor care se considera parinti, tanjesc dupa implinirea sinelui lor fals prin copiii lor. Manipularea la nivel fin asupra copiilor, vine de la faptul ca eul lor fals (egoul neimplinit al parintilor), isi doreste ca ceea ce nu au realizat ei in viata sa li se realizeze prin copii. Echilibrul universal intervine atunci cand proprii lor copii nu le indeplinesc dorintele egoiste. Majoritatea copiilor simt in ziua de azi aversiune, daca nu ura fata de parintii lor pentru ca fiinta lor simte relatia ca fiind neautentica. Astfel parintele egoist, sufera din cauza ca nici prin prorpiul copil nu si-a intregit sinele fals, nestiind ca aceasta e purificarea lui.


[quote=cocorel;353831]Pacea asa cum o vezi tu e extrem de egoista.Lipsa oricarei emotii presupune lipsa dragostei,a compasiunii si ne trimite intr-un fel de izolare fata de ceilalti.Nu ne pot perturba nicicum asadar e ca si cum n-ar exista pentru noi.Sa-mi imaginez acum ca sunt singur pe planeta si traiesc Clipa e o traire trista si de fapt e mai mult decat moarte.Omul are nevoie de ceilalti ca sa traiasca cu adevarat.Si chiar si formularea asta cu Clipa e ciudata,nici nu apuci s-o constientizezi de fapt.Daca aceste Clipe nu ar fi oranduite intr-o succesiune oarecum logica (continua) si ar fi -sa zicem-clipe din file diferite-cum sa ajungi sa le simti,sa le traiesti,cand zboara inainte de-a te dumiri in ce film te afli?[quote]

Prin traire vei constientiza despre care pace vorbesc, si ca e iubirea insasi, si nu e nicio separare de ceilalti. Atat iti pot spune deocamdata pentru ca tu esti inca de parere ca indragostirea/dragostea este sinonima cu iubirea. Spun asta pentru ca inca folosesti cuvintele "ciudata, plictiseala, etc". Inca mai traiesti aceste stari.

În prealabil postat de cocorel

Nici crestinii practicanti nu au parerea ca "se implinesc" prin cariera,familie,posesiuni si nici macar credinta-pentru ca cei adevarati cu cat sunt mai credinciosi se cred fara de merite si deci nu asteapta impliniri.Intr-un fel e oarecum similar cu ce spui tu: spera doar sa se transforme interior catre mai bine.Marea diferenta pe care o vad eu intre aceste doua moduri de viata este daruirea crestinului pentru ceilalti.Va suferi cu el,il va iubi si sa stii ca sunt unii-cei mai imbunatatiti-care au ajuns sa transforme ura,durerea si toate celelalte din "partea intunecata a fortei" direct in iubire,fara ca "pendulul" sa-i arunce inapoi...

Aici iar mintea care incearca sa te foloseasca te duce in eroare. Daca spera sa se transforme in interior nu vor realiza nimic. Transformarea are loc si atat, odata intervenita speranta te lasi purtat de inertie si nu e altceva decat inconstienta. 99% dintre cei identificati cu sisteme religioase asteapta implinirea din nimic. Egoismul lor a ajuns foarte departe, de ce? Egoismul in starea de inceput se considera superior fata de toti ceilalti dar odata inaintat si amplificat egosimul capata o forma si mai profunda; sentimentul de inferioritate fata de ceilalti. In spatele sentimentului de superioritate se afla teama de inferioritate valabila pentru forma de inceput a egoului. In spatele sentimentului de inferioritate se afla dorinta de a fi superior fata de ceilalti, stare cu care se identifica religiosul. Trebuie sa ai constiinta treaza ca sa poti observa aceasta forma egoista la religiosi. Este atat de profund inchistata in ei incat nici ei insisi nu se pot observa. Ei spun ca nu isi doresc merite si ca se daruiesc aproapelui dar in adancul lor asteapta recompense de la Dumnezeu, si de la aproapele. Trebuie sa ai constiinta treaza ca sa ajungi sa simti toate minciunile existente din adancul oamenilor.

[cocorel]

Cred ca inca mai traiesc stari de tot felul chiar si ciudate dar plictiseala nu,cred ca nu m-am plictisit niciodata pentru ca sunt prea multe de facut intr-o singura viata.Acuma tu negi cu desavarsire sacrificul unui parinte pentru copiul lui sau zici ca toti copii sunt porniti pe parinti.Si ii scoti pe credinciosi ca fiind cei mincinosi.Crezand treaba aia cu pendulul nu te gandesti ca se poate sa se ntoarca cu aceeasi masura?(amplitudine) Dar sa vedem ce se mai intampla ca pe undeva am inteles eu ce vrei sa zici cu pierderea asta a noastra printre propriile degete.Noi suntem si Bau-bau si Fat Frumos.

[Tangun]

Nu exista "intoarcerea pendulului" atunci cand te afli in starea de echilibru.
Sa vorbim putin despre sacrificiul pentru celalalt. De fapt, in ce consta acest sacrificiu ? De la bun inceput trebuie sa intelegem ca orice ajutor, dar, cadou, daca este de natura materiala, este un sacrificiu inutil din punct de vedere spiritual. Orice ajutor material este o piedica in calea evolutiei spirituale atat a celui ce daruieste, cat si a celui ce primeste acel ajutor. E bine de stiut faptul ca majoritatea oamenilor se pierd toata viata daruind ajutoare materiale, bunuri sau bani, inconstienti ca oricat ar da, daca e de natura materiala este in zadar. Cand o persoana primeste ajutor, egoul ei se consolideaza si se blocheaza evolutia spirituala. De asemenea, persoana care ofera ajutor material isi potenteaza propriul ego si in ea se vor naste asteptarile si amagirea ca va primi ceva in schimb. Evitati sa primiti , indiferent ce anume, daca este de natura materiala (bunuri, lucruri, mancare, haine, daruri, etc.), pentru ca nu stiti ce va ia inapoi persoana care vi le daruieste. Va ia ceva mult mai de pret. Oricine are impresia ca va primi inapoi, dupa ce va da altora, daca este din partea materiei, se amageste. El nu face altceva decat sa satisfaca dorinti, si cu ajutorul lor sa potenteze egourile.Tot amagire va fi si daca va crede ca evolueaza spiritual pentru ca nu va fi asa. Singurul ajutor spiritual adevarat valabil este hrana spirituala. Daruiti hrana spirituala celorlalti si asa va veti inalta. Indrumati cu sfaturi doar daca sunteti constienti si cu adevarat Prezenti intr-o situatie, altminteri veti provoca mai mult rau decat ajutor. Cu altfel de ajutor, in afara de ajutorul spiritual, nu veti reusi decat sa agravati situatia celui pe care credeti ca il ajutati.

Sacrificiul parintilor pentru copii;
Daca aveti copii mici, oferiti-le ajutor, indrumare si protectie atat ca va sta in puteri, si atat cat au ei nevoie, dar mai important este sa le oferiti spatiu - spatiu ca ei sa existe. Ei vin in aceasta lume prin intermediul vostru, dar ei nu sunt niciodata "ai vostri". Credinta ca "eu stiu ce e cel mai bine pentru tine" poate fi adevarata in cazul copiilor foarte mici, dar pe masura ce cresc, devine din ce in ce mai putin adevarata.
Cu cat aveti mai multe asteptari de la modul cum ar trebui sa decurga viata lor, cu atat va situati mai mult in mintea voastra in loc sa fiti prezenti pentru ei. Pana la urma vor face greseli si vor cunoaste suferinta, asa cum se intampla cu toti oamenii. De fapt, acestea ar putea fi greseli doar din punctul vostru de vedere. Ceea ce este pentru voi o greseala poate fi exact experienta necesara copiilor vostri.
N-ar fi minunat sa va puteti cruta copiii de orice suferinta? Nu, n-ar fi. Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinte umane si ar ramane superficiale, identificate cu forma exterioara a lucrurilor. Suferinta ii impinge spre profunzimile fiintei. Suferinta este provocata de identificarea cu forma si tot ea erodeaza identificarea cu forma. Mare parte din ea este provocata de ego, dar in final suferinta distruge egoul - numai ca acest lucru nu se intampla pana cand nu suferiti in mod constient.

Omenirea este menita sa transceada suferinta, dar nu in felul in care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele ganduri amagitoare este ca "n-ar trebui sa sufar". Uneori parintii egoisti transfera gandul asupra cuiva apropiat: "Copilul meu n-ar trebui sa sufere". Chiar gandul acesta este cel care se afla la radacina suferintei. Suferinta are un scop nobil: evolutia constiintei si arderea egoului. Omul de pe cruce reprezinta o imagine arhetipala. El reprezinta fiecare barbat si fiecare femeie. Cata vreme opuneti rezistenta suferintei, procesul va fi unul lent, caci rezistenta are drept rezultat si mai mult ego de depasit. Insa cand acceptati suferinta, se produce o accelerare a procesului, datorata faptului ca suferiti in mod constient. In miezul suferintei constiente se afla deja transmutarea. Focul suferintei devine lumina constiintei.
Egoul spune: N-ar trebui sa sufar", iar gandul va provoaca si mai multa suferinta. Este o deformare a adevarului, iar acesta este intotdeauna paradoxal. Adevarul este acela ca trebuie sa acceptati suferinta, tocmai pentru a o putea transcede.

Omul identificat in ultimul stadiu cu sistemele religioase nu isi poate transforma total interiorul;
Pentru o dezvoltare completa, spirituala, este necesar ca fiecare sa traiasca totul, pentru ca apoi sa piarda totul. Acesta este sensul mortii. Cu cat omul va trai mai identificat cu un lucru, o situatie, un concept, un ideal pe pamant, cu atat suferinta mortii va fi mai mare, si dezamagirea de dupa ea. Moartea vine si ia tot ceea ce nu a fost omul cu adevarat. Omul identificat cu bunurile materiale va avea agonie atunci cand va pierde toate bunurile, si va ramane inconstient dupa moarte. Omul care a crezut ca isi intregeste sentimentul de sine prin ceilalti (copii, familie, sot, sotie, etc), va suferi cand va afla ca toate au fost zadarnice pentru ceea ce era el cu adevarat, si va ramane de asemenea inconstient dupa moarte. Omul identificat cu conceptele religioase de asemenea va avea de suferit ,odata ce a trait identificat cu mintea lui, si va ramane si el adormit dupa ce va trece dincolo. EL a sperat la un viitor mai bun fara sa stie ca misiunea lui era sa invete sa traiasca prezentul, sa devina mai constient de ceea ce este el cu adevarat.
Dupa pragul mortii, cei identificati cu conceptele din minte, sisteme religioase, idealuri, dorinte, asteptari, vor ramane exact ceea ce au fost din punct de vedere spiritual: aproape total inconstienti. E bine de stiut ca ei isi repeta aceleasi ritualuri si dincolo de pragul mortii, avand aceleasi dorinte si aceleasi asteptari. Sufletele lor traiesc fara a putea comunica cu ceilalti mai constienti, din cauza ca acest lucru le lipseste cu desavarsire. Sunt prinsi in propriile lor concepte si asteptari, repetand ca o fantoma (priviti din exteriorul lor), aceleasi obiceiuri si ritualuri din timpul vietii de pe pamant. Practic ei isi intarzie evolutia catre ridicarea constiintei.
Daca omul reuseste sa atinga constiinta fiintei inainte de moartea trupeasca, dezidentificandu-se de tot ceea ce e forma, timp, spatiu, atunci el va ramane constient si dincolo de moarte, mergand mai departe pe calea evolutiei.
Bine de stiut este si faptul ca religiosul nu accepta inca "plictiseala" de a fi constient si fara de trup, de aceea el isi traieste inca, propriile concepte "bune sau rele", intr-un plan destul de jos al densitatii materiei.
Oamenii care inca mai au dorinte, asteptari si sperante sunt inconstienti spiritual. Aceasta este suferinta si durerea pe care si-o creeaza singuri, datorita mintii care analizeaza trecutul si asteapta cu teama viitorul care nu exista. Tot ceea ce exista din punct de vedere spiritual este Prezentul. Cu cat esti mai Prezent constiinta este treaza.