![]() |
![]() |
|
#31
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Alte exemple: Gigel are un 8 și trei de 9 la matematică, un 9 și doi de 10 la franceză, trei de 10 la engleză, însă la română are doar note de 2, 3 și 4 .... |
#32
|
||||
|
||||
![]()
Ar fi incorect în cazul în care cineva ar fi tentat să scrie sau chiar ar scrie astfel. Asta era ideea.
|
#33
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Mi s-a recomandat să evit folosirea infinitivului pe post de C.D. pentru că e o exprimare arhaică, învechită ![]() ![]() |
#34
|
|||
|
|||
![]()
Tot ciudat este și pluralul de la "giacă" care e "giace", nu "g[i]eci".
![]() |
#35
|
|||
|
|||
![]()
No gata no! Imi amintiti de profesoara de romana care incerca in van sa ne convinga sa nu mai spunem "se suna" :)
|
#36
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"a suna" este un verb personal, nu reflexiv. Suna! 'imperativ) Clopotelul (soneria) suna. (indicativ) |
#37
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
#38
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Stiu si stiam ( cu totii) dar face parte din "farmecul" anilor de liceu :) |
#39
|
||||
|
||||
![]() Citat:
* În exemplul acesta nu era necesar un cuvînt de legătură între numeral și substantiv, spre deosebire de cazul lui doi de "i", în care "de" este necesar pentru a evita orice confuzie, mai ales în vorbire; la fel și în cazul notelor (doi de 5, 6, 10 etc.). A nu se confunda limba cu matematica ! Nu e cazul să facem analogii forțate, nici reguli de fier, ci să folosim limba pentru a ne face înțeleși, să acceptăm excepțiile de la anumite reguli, atunci când anumite situații cer o anumită formulare care se abate de la reguli, tocmai pentru a evita unele confuzii. De multe ori, simplificările forțate nu fac decât să complice lucrurile. Să nu uităm că unul din obiectivele limbii este de a formula și comunica cât mai clar posibil gânduri, sentimente, informații și că rostul regulilor nu este acela de a-i impune limbii un anumit tip de rationament, deci de a o încorseta, pentru că nu regulile au făcut limba, ci limba este cea care ni le descoperă cu timpul, excepțiile având și ele locul lor. Cât despre logică, ar fi de reținut un lucru: nu tot ce există încape în sicriul strîmt al logicii umane. Citat:
Conjunctivul nu poate substitui în orice situație infinitivul, între cele două moduri verbale existând diferențe de nuanțe, de stil etc. În anumite contexte, folosirea conjunctivului chiar deranjează, devenind prea personal. Adeseori, construcțiile cu modul conjunctiv îmi par forțate, sugerând stângăcie în exprimare. În orice caz, renunțarea la construcțiile infinitivale a dus/duce/va duce la sărăcirea limbii. Constat cu îngrijorare că, în ultimele decenii, s-a lucrat și se lucrează din greu și la modificarea limbii române, adoptându-se tot felul de reguli provenite din alte limbi. Probabil că nu toată lumea este conștientă de acest lucru, având desigur alte griji mai mari ... Limba nu este doar un simplu instrument de comunicare, nu este (sau nu ar trebui să fie) ceva artificial, care să poată fi supus unor șabloane, așa cum se încearcă astăzi (și nu doar în română), ci limba este un tezaur pe care avem datoria de a-l transmite în stare nealterată generațiilor viitoare, altfel se rup punțile de comunicare între generații. Nu avem dreptul nici s-o mutilăm (cu tot felul de barbarisme), nici să recurgem la mutații semantice, nici să scoatem din uz anumite structuri care acum sunt trecute la "forme învechite" de către unii "pedagogi de școală nouă", care recomandă suprimarea unui stil de exprimare, doar pentru că ei nu prea au avut ocazia să citească literatură română, fiind probabil crescuți cu desene animate în alte limbi, cu benzi desenate etc. Păcat, mare păcat! Fiindcă unii ca aceștia ar fi în stare (în ignoranța lor) să corecteze chiar și modul de exprimare al unor clasici ai literaturii sau pe cel al unor autori de scrieri bisericești. |
#40
|
|||
|
|||
![]()
Chiar și-așa. Nu scrieți "cu două de feluri" , ci "două feluri". "Culori" a devenit irelevant pentru că și-a schimbat partea de propoziție și nu mai are nicio legătură cu numeralul. Ideea e că între un adjectiv și substantiv nu se pune prepoziție. În cazul nostru numeralul are valoare adjectivală. Prepoziția "de" se folosește între numeralele de la 20 în sus și substantivul pe care-l determină. Nimic matematic, ci e o normă a limbii. Între numeralele până la nouăsprezece (inclusiv) cu valoare adjectivală și substantiv nu se folosește "de".
|
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cum scriu corect? Cum se scrie corect ...? | antiecumenism | Generalitati | 41 | 20.09.2017 12:11:14 |
Si noi putem sa scriem istoria | dobrin7m | Istoria bisericii | 10 | 18.03.2014 12:15:53 |
Cum sa fac corect? | Dreamm | Generalitati | 7 | 05.10.2011 21:25:22 |
Cum este corect? | cristiboss56 | Rugaciuni | 46 | 23.06.2011 10:41:40 |
Este corect? | alinn | Eutanasia | 14 | 22.02.2007 18:47:20 |
|