Dorinta unei vieti duhovnicesti

[Mihailc]

Noi habar n-avem care-i viaţa reală de mănăstire, şi dacă ştim câte ceva ştim din auzite. Pelerinajele sunt scurte şi tot ce ne apare în faţa ochilor e roz cu buline portocalii, pentru că noi vrem să vedem lucrurile aşa (poate e mai bine să le vedem aşa). În realitate, mănăstirea e luptă crâncenă, uneori atât de confuză că nu şti cu cine lupţi, care-ţi sunt aliaţii şi care vrăşmaşii. De îndată ce intri în cinul monahal eşti ca un soldat trimis în linia întâi, unde poţi pieri în orice ceas fie şi numai că te crezi prea viteaz, sau pentru că lupţi fără strategie. Până în eshaton nu ştim care pe care biruie.