Marele meu pacat: Mancarea

[windorin]

"Nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu.
Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte." (I Corinteni 8, 8)

Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne lipsim de bunatatile pamantului, ci ca noi sa nu ne multumim numai cu acestea.

Postul se naste din ravna noastra spre cele sfinte.
Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de el.

Cel dintai rost al postului este dobandirea dragostei si statornicirea in aceasta. Sa nu uitam acest lucru.
Daca, postind, nu ne intarim in dragoste, inseamna ca ceva facem in mod gresit.
Pentru pricina dragostei, care izvoraste din post, diavolul uraste asa mult aceasta nevointa.

Mancarea este de neaparata trebuinta vietii (nu trebuie insa privita ca scop in sine, ci doar ca mijloc de supravietuire).
Numai prin post si rugaciune ajungem sa intelegem cu adevarat viata.
Numai prin post ne vom putea raporta cuviincios la mancare, ajungand sa o luam cu multumire si cu masura.