Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Him... O afirmatie care ma pune serios de tot pe ganduri... Si, recunosc, ma sperie...
Am crezut, mereu, ca Dumnezeu vrea sa cercetez (sunt fiinta umana), sa Il cunosc cu toata fiinta mea (mintea, inima, trupul). Am crezut ca vrea sa ma bucur de fiecare descoperire personala (inclusiv citind unul sau altul din textele Sfintilor Parinti - pe care ii pretuiesc mult, iar pe unii cred ca ii iubesc pur si simplu).
SA DAU RASPUNSURILE MELE la viata pe care El mi-o daruieste, sa dau raspunsurile MELE, unice si irepetabile in toata clipa vietii, la raspunsurile pe care Sfintii Parinti le dau viind Taina Vietii si a Mortii.
Nici un alt om, am crezut, nu poate da raspunsul unei persoane la propriile ei date de viata, la moartea ei, la Judecata ei.

Un om nou, oare?: are ochi si minte pentru a citi "raspunsuri la toate" in scrierile unor bieti oameni (Sfintii Parinti) dar are si gura, maini, picioare pentru ca "trebuie doar sa punem in aplicare".

Oh, nu..., oh nu... FEREASCA BUNUL DUMNEZEU!
Asa, intrezaresc la orizont o noua categorie de idoli: Sfintii Parinti... Vai! Si un nou tip de robot (cale deschisa cipurilor).

Macar ca avem Biblia - si iata "raspunsuri la toate", desi nici asta nu e decat praf si pulbere (la Biblie ma refer) DACA OMUL E IMPIETRIT IN INIMA LUI.
Ce folos ca avem Biblie daca omorim cu ea in mina sau cu ea pe masa?
Ce folos ca avem Sfintele Scripturi in memorie daca ne lepadam de Cuvant in virtutea psihologiei noastre lumesti (caci asta facem de obicei!)?

Nu omul e pentru Biblie CI BIBLIA PENTRU OM!+
Doar in sufletul viu al unui om luminat de Duhul (in Biserica Sa), Biblia prinde viata. Altminteri e un obiect mut sau un prilej de sminteala.

Biblia e data omului, prin pogoramint, de Bunul Dumnezeu, ca sa nu ratacim de tot si definitiv, ca sa ne readucem aminte (prin Duhul Sfant, prin Biserica Domnului) de toate cele uitate SI ASTFEL SA REINCEPEM DRUMUL SPRE DUMNEZEU, drum uitat in rataciri.

HRISTOS NE ADUCE PUTEREA, PACEA SI LUMINA DE A TRAI CUVANTUL LUI DUMNEZEU IN INIMILE NOASTRE VII. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU, IUBIREA. Asta e miezul, aici e focul, adevarul, viata.

Rugaciunea, Sfintele Taine, Sfanta Liturghie, talcuirea Scripturii in Duhul Sfant (de mult folos ne sunt Sfintii Parinti, ca marturii, ca repere, ca sprijin, ca pilde vii - dar nu mai mult) -toate prin har, prin darul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant.
Daca nu sunt acestea, nimic nu este. Ortodox.

Subscriu cu multa bucurie la cele de mai sus, tocmai pentru ca vin din sufletul unui om si nu din memoria unui computer. Caci, dragii mei, nu va suparati pe mosu' da', uneori, am impresia ca vorbeste (sau scrie) computeru' si nu omu' care il butoneaza. Nu transpare nicio emotie, nicio urma de indoiala, nici o amprenta personala, totul pare rece, impersonal si clar ca o formula matematica sau ca o lumina de neon in locul luminii calde si vii a unei lumanari. Sa poate sa gresesc, nu zic nu, asa ca imi cer dinainte iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[glykys]

Cezar, sunt in asentimentul tau si, in mare parte, sunt de acord cu ce ai scris. Probabil ca mesajul meu foarte scurt a fost derutant si imi cer iertare daca ai inteles ca suntem roboti. Ideea mea era ca e inutil sa tot aruncam cuvinte goale incolo si incoace, in loc sa "punem in aplicare", in sensul sa traim viata duhovniceasca - cu tot ce presupune ea si cu ce ai enumerat si tu - nu sa ne marginim la intrebari si raspunsuri. Iar teoria (activitatea contemplativa, rugaciunea, meditatia etc, tot ce tine de sfera interioara) trebuie sa se vada si in afara, sa fie materializata cumva. Spre exemplu, traim si petru altii, ne jertfim pentru familie si petru altii, ne facem datoria la locul de munca, fiecare dupa masura, nu stam numai in gaoacea noastra sa meditam, ca irosim talantii care zac in noi.

Insa recunosc ca eu vad lucrurile asa, pentru ca am primit / mostenit de acasa, de mic copil, niste valori, m-am nascuta inconjurata de credinta si de dragostea lui Dumnezeu, am crescut sub fusta bunicii, care mi-a transmis comori de jertfa, izvorate din experienta ei personala, caci ea s-a cladit in timp, in suferinte si incercari. Imi aduc aminte ca odata, o persoana i-a reprosat de ce ma invata atatea lucruri (ce sa fac, de ce sa ma feresc, cum sa procedez in anumite situatii), ca e bine ca fiecare sa isi gaseasca singur drumul lui in viata si sa invete singur ce e bine si rau. Bunica sustinea ca nu e asa, ca si ea ar fi preferat sa stie anumite lucruri dinainte, nu sa le invete pe propria piele.

Raman in continuare la ideea ca Dumnezeu il gaseste pe om si nu invers si ca, daca ai gasit o lumina, trebuie sa o faci cunoscuta si celorlalti.

În prealabil postat de glykys

Raman in continuare la ideea ca Dumnezeu il gaseste pe om si nu invers si ca, daca ai gasit o lumina, trebuie sa o faci cunoscuta si celorlalti.

Da, Ana Maria, asa cred si eu, iti multumesc pentru raspuns. Eu am prins din zbor un sens anume si am alergat sa exprim rezonanta lui in mine. Tu ai primit frumos cuvintele mele si ai imbogatit mesajul.
Iti multumesc, m-am temut ca poate am scris un text prea din topor. La nivelul meu de credinta in Dumnezeu Cel slavit in Treime si pe masura dezvoltarii mele umane sunt, adesea, brutal si necioplit.
Iata ca tu ai trecut elegant peste ce merita sa treci si ai scris cu buna, frumoasa masura.
Slava lui Dumnezeu, pentru toate!

[Norina]

In Biblie sint doua pasaje diferite care vorbesc de moartea celui care l-a vindut pe Mintuitorul.
Matei 27:5
Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spinzurat.
Faptele Apostolilor 1:16-18
16. “Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17. El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
Daca cineva dintre dumneavoastra a gasit o legatura intre cele doua versete va rog sa-mi explicati

[Eugen7]

În prealabil postat de sophia

c. proorocire - este ceva biblic. Exact nu cunosc explicatia.

In limbaj teologic (crestin ortodox) prooroc este o persoana care:
1. interpreteaza corect Sfanta Scriptura.
2. este mesagerul lui Dumnezeu pentru oameni.
3. vesteste viitorul pe care il vede intru Duhul Sfant.

Har si pace. Hristos a inviat!

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar că nu este permis să gândim că Dumnezeu ar predestina pe cineva... să facă răul, ştiţi ?

Crestinii ortodocsi stiu si inteleg (iar daca nu au facut asta pana acum, macar acum sa ia aminte) ca acesta este pacat impotriva Duhului Sfant (impotriva Adevarului, impotriva lui Dumnezeu).

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Him... O afirmatie care ma pune serios de tot pe ganduri... Si, recunosc, ma sperie...

Nu prea inteleg ce v-a speriat, probabil e doar faptul ca s-ar putea sa nu fi inteles exact sensul a ceea ce spunea glykys. Ea spunea in primul rand de invatatura de credinta si exemplul personal al sfintilor, nu sa traim viata lor in loc de a noastra. Iar invatatura de credinta e cea revelata in Sfanta Scriptura, revelata de Duhul sfant, Duhul Adevarului. Iar sfintii nu au facut decat sa o evidentieze. De asemenea, sunt si un model pentru un crestin, fiind cei ce si prin fapta s-au apropiat si asemanat de Iisus. Cum dadeati un citat foarte frumos din Parintele Paisie Aghioritul, harul vine in urma curatirii de patimi. Cine poate avea mai mult har decat sfintii care capatasera si harisme, dovada prezentei harului.
Asadar presupun ca a fost aceasta neintelegere.

Daca nu a fost asa, ci o interpretare de alta natura, de genul bietii oameni sfinti in comparatie cu marele om Eu, am mai scris un mesaj despre ecumenism.

În prealabil postat de catalin2

Nu prea inteleg ce v-a speriat, probabil e doar faptul ca s-ar putea sa nu fi inteles exact sensul a ceea ce spunea glykys. Ea spunea in primul rand de invatatura de credinta si exemplul personal al sfintilor, nu sa traim viata lor in loc de a noastra. Iar invatatura de credinta e cea revelata in Sfanta Scriptura, revelata de Duhul sfant, Duhul Adevarului. Iar sfintii nu au facut decat sa o evidentieze. De asemenea, sunt si un model pentru un crestin, fiind cei ce si prin fapta s-au apropiat si asemanat de Iisus. Cum dadeati un citat foarte frumos din Parintele Paisie Aghioritul, harul vine in urma curatirii de patimi. Cine poate avea mai mult har decat sfintii care capatasera si harisme, dovada prezentei harului.
Asadar presupun ca a fost aceasta neintelegere.

Daca nu a fost asa, ci o interpretare de alta natura, de genul bietii oameni sfinti in comparatie cu marele om Eu, am mai scris un mesaj despre ecumenism.

Da, mesajul pe care il contine textul lui glykys face posibile interpretari variate, am revazut si am reflectat la alternative. De fapt, Ana Maria a si intarit printr-o postare ulterioara sensul principal pe care a dorit sa il evidentieze.
Dar in momentul acela cand am raspuns, eu am mers pe linia unui inteles anume si l-am dezvoltat asa cum am crezut. Dialogul a curs frumos apoi si deocamdata cred ca povestea s-a lamurit.
Imi pare ca avem aceleasi fundamente ortodoxe, slava Domnului, si ca sunt momente cand accentuam fiecare din noi o dimensiune aparte. De aici temporara aparitie a unor neintelegeri.
Dar sunt, doar, preferinte subiective de a evidentia o anumita nuanta pe un fundal comun: al sfintei noastre Ortodoxii. Slava tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Doamne, iti multumesc pentru toate!

În prealabil postat de Norina

In Biblie sint doua pasaje diferite care vorbesc de moartea celui care l-a vindut pe Mintuitorul.Daca cineva dintre dumneavoastra a gasit o legatura intre cele doua versete va rog sa-mi explicati

O sa va spun si eu o opinie dar trebuie sa tineti cont de cateva aspecte.In primul rand este o opinie laica,critica,bazata pe analiza.Nu-i acordati o semnificatie mai mare decat are,cu siguranta nu contine adevarul absolut dar este interesanta ca abordare.O voi posta pe episoade pentru ca acopera mai multe aspecte si este suficient de lunga.Nu va contine referiri cu privire la predestinare intrucat,citind acest topic de cand a fost lansat, am constatat ca notiunea de predestinare este complet diferit inteleasa in ortodoxism si protestantismul calvinist.Prin urmare o pledoarie pe acesta tema ar solicita timp si resurse semnificative.Resurse pe acest subiect am dar nu am si luxul numit timp astfel incat ma voi rezuma la o analiza laica.

Sper sa va postez in acesta seara primul episod,sper sa fie interesanta analiza iar toti cei ce vor citi vor putea judeca singuri cu privire la validitatea ei.La final va fi indicata sursa/sursele si date despre autor/autori.Toate cele bune.

[luciand]

În prealabil postat de glykys

Cezar, sunt in asentimentul tau si, in mare parte, sunt de acord cu ce ai scris. Probabil ca mesajul meu foarte scurt a fost derutant si imi cer iertare daca ai inteles ca suntem roboti. Ideea mea era ca e inutil sa tot aruncam cuvinte goale incolo si incoace, in loc sa "punem in aplicare", in sensul sa traim viata duhovniceasca - cu tot ce presupune ea si cu ce ai enumerat si tu - nu sa ne marginim la intrebari si raspunsuri. Iar teoria (activitatea contemplativa, rugaciunea, meditatia etc, tot ce tine de sfera interioara) trebuie sa se vada si in afara, sa fie materializata cumva. Spre exemplu, traim si petru altii, ne jertfim pentru familie si petru altii, ne facem datoria la locul de munca, fiecare dupa masura, nu stam numai in gaoacea noastra sa meditam, ca irosim talantii care zac in noi.

Insa recunosc ca eu vad lucrurile asa, pentru ca am primit / mostenit de acasa, de mic copil, niste valori, m-am nascuta inconjurata de credinta si de dragostea lui Dumnezeu, am crescut sub fusta bunicii, care mi-a transmis comori de jertfa, izvorate din experienta ei personala, caci ea s-a cladit in timp, in suferinte si incercari. Imi aduc aminte ca odata, o persoana i-a reprosat de ce ma invata atatea lucruri (ce sa fac, de ce sa ma feresc, cum sa procedez in anumite situatii), ca e bine ca fiecare sa isi gaseasca singur drumul lui in viata si sa invete singur ce e bine si rau. Bunica sustinea ca nu e asa, ca si ea ar fi preferat sa stie anumite lucruri dinainte, nu sa le invete pe propria piele.

Raman in continuare la ideea ca Dumnezeu il gaseste pe om si nu invers si ca, daca ai gasit o lumina, trebuie sa o faci cunoscuta si celorlalti.

Ai spus frumos tot ceea ce ai spus, ca dealtfel şi Cezar.
Ar fi o singură mică precizare de făcut, în ceea ce priveşte ultima idee formulată.
Nu Dumnezeu îl găseşte pe om - Dumnezeu îl aşteaptă pe om ca acesta să Îl găsească. După ce omul face primul pas, unul cât de mic şi firav, Dumnezeu face şi El un pas, infinit mai mare spre om. Iar alăturarea acestor doi paşi atât de inegali ca mărime,reprezintă împreună lucrarea lui Dumnezeu şi a omului - Sinergia - care răzbate din toată spiritualitatea ortodoxă. Este lucrarea care ne face fii lui Dumnezeu, este dovada vie a celui mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu după ce ne-a creat: libertatea.