Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Tangun

Ca sa te apropii de ceea ce inseamna mantuire [...]

Nu înţeleg ce spui. Poate dacă ai rezuma pe scurt ideile pe care vrei să le transmiţi aş pricepe mai uşor.

Oricum, din cîte-mi dau seama sensul mîntuirii în filosofia prezentată mai sus nu are nimic în comun cu creştinismul, d-apoi cu ortodoxia. La noi e simplu: mîntuirea e atunci cînd te detaşezi de cel rău, care este enitate personală. E o izbăvire, o salvare, o scăpare din mrejele lui, ajungînd într-o comuniune personală cu Dumnezeu. Subliniez personală, pentru că altfel alunecăm către panteismul oriental, unde după cum spuneai eul omului se contopeşte în Brahman cel impersonal.

Deci sincretism între hinduism şi creştinism nu poate să existe, oricît ar încerca cineva să demonstreze asta.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Oare Dumnezeu pedepseste cu nedreptate ? El este drept. Cum o sa ma judece si o sa ma pedepseasca, daca eu nici nu am auzit de Evanghelia lui Hristos ?
"Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu."

Cu adevărat orice om din orice moment istoric şi din orice loc geografic trebuie să aibă acces la mîntuire, indiferent de condiţiile lui de existenţă. Indiferent de cum şi cît a trăit, cît a reuşit să înveţe, indiferent dacă ortodoxia a ajuns sau nu prin părţile lui. Altfel, Dumnezeu l-ar predestina la Iad, ceea ce e un fals absolut.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cu adevărat orice om din orice moment istoric şi din orice loc geografic trebuie să aibă acces la mîntuire, indiferent de condiţiile lui de existenţă. Indiferent de cum şi cît a trăit, cît a reuşit să înveţe, indiferent dacă ortodoxia a ajuns sau nu prin părţile lui. Altfel, Dumnezeu l-ar predestina la Iad, ceea ce e un fals absolut.

Exact la intrebarea aceasta raspunde parintele Cleopa in acea prezentare. Iar anna a dat link-ul catre spusele Sf. Ignatie Briancianinov (un sfant din secolul XIX, ale carui sfinte moaste se afla la Manastirea Tolga, langa Iaroslavl) care explica si de ce se intampla asta, unii credinciosi creind o imagine a divinitatii dupa parerea lor, adica "Dumnezeu trebuie sa fie asa pentru ca asa gandesc eu ca ar fi corect."

Asadar, din cauza caderii lui Adam toti oamenii merg in Iad. Domnul a creat o mica posibilitate, ca unii sa poata ajunge totusi alaturi de El (calea cea stramta). Iisus a trimis harul pe pamant pentru ca cei ce beneficiaza de Sfintele Taine sa aiba o sansa la mantuire. Doar cu faptele si credinta nu are nimeni nicio sansa, la fel era si inainte de venirea Mantuitorului.
Dar in timpul lui Noe de ce a fost salvat doar el si familia sa, iar toti ceilalti inecati? Au fost predestinati? Nu, pentru ca din cauza alegerilor parintilor si stramosilor si urmasii dobandesc urmarile alegerilor.

Iata ce spune sf. Ignatie, raspunzand unei femei care il intrebase de ce doar ortodocsii au parte de mantuire.
"Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: creştini care nu stiu in ce consta propriu-zis creştinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc creştini, unul care e creştin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei creştini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Creştinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos - singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in reştituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Creştini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din neştiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" - zice Sfantul Apostol Pavel - "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus".

Restul scrisorii e la acel link, continuand si cu ereticii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, din cauza caderii lui Adam toti oamenii merg in Iad. Domnul a creat o mica posibilitate, ca unii sa poata ajunge totusi alaturi de El (calea cea stramta).

Cătălin, niciodată nu aş putea să cred că mîntuirea este accesibilă doar unora mai norocoşi, la care a ajuns Adevărul ortodoxiei. Cu ceilalţi ce se întîmplă, se duc automat la adînc?

În prealabil postat de catalin2

Creştinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos - singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Creştini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din neştiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" - zice Sfantul Apostol Pavel - "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus".

De aici înţeleg că mîntuirea nu este posibilă fără Hristos - aşa cred şi eu. El are grijă de fiecare om care se naşte, fie că trăieşte într-un spaţiu ortodox, fie că nu a avut şansa asta. Cei care nu au auzit de Hristos, care nu au acces la botez şi la Biserica Ortodoxă nu pot fi clasificaţi în categoria ereticilor. Eretici sînt cei care se leapădă de Hristos şi de dreapta credinţă după ce le-a fost adusă la cunoştinţă.

E clar că nu putem noi judeca lumea, de aceea ni se cere să ne abţinem, pentru că nu cunoaştem toate detaliile fiecărui om de pe pămînt. Singur Dumnezeu îi ştie inima şi îi va crea condiţiile necesare să aleagă apropierea de El sau depărtarea de El. Deci înţelept ar fi să avem mare grijă ce afirmaţii facem, mai ales în mod public, deoarece cuvintele vor rămîne scrise şi ni se vor aminti la Judecata de Apoi.

Doamne ajută!

[floricica]

În prealabil postat de glykys

Oameni buni, ajunge atata vorbire in contradictoriu pe ziua de azi!
Prea va pierdeti timpul si nervii, incapatanandu-va sa va contrati la fiecare cuvintel.

Sambata am ascultat o predica a parintelui Serafim, staretul manastirii Balaciu despre dragoste si iubire de aproapele.
Si spunea dansul cam asa:sfarsitul va fi atunci cand pe cararea dintre doua case va creste iarba, asta insemnand ca nu mai exista iubire intre semeni. Prin atitudinea noastra de zi cu zi, grabim sau nu acest sfarsit.Si mai spunea parintele asa: oricata dreptate ai avea, din dragoste pentru aproapele lasa de la tine iar Dumnezeu iti va rasplati tie pentru aceasta iar pe aproapele tau il va milui aratandu-i adevarul.
Adica daca eu tin in mana o carte iar cel de langa mine sustine sus si tare ca tin un pahar si nu o carte, eu trebuie sa raspund: da frate, ai dreptate, tin un pahar.
Acum, eu observ pe acest forum ca aproape nu exista subiect care sa nu genereze in cearta si ma intreb: cu cat participam noi la grabirea sfarsitului de care vorbea parintele?
Putem noi rabda nedrepatea? Pai noi nu putem rabda nici un cuvant mai aspru darmite o nedrepate! Si cred ca exista un fel de duh al fatarniciei: daca esti de acord cu ce spun eu, suntem prieteni si vorbim frumos. Daca nu, schimbam foaia si atunci sa te tii. Asteptam ca cel de langa noi sa se schimbe, la el este problema, el este incultul, el greseste, nu gandeste bine, e asa si pe dincolo, el sa se schimbe.Pana atunci, noi avem dreptate! Cand se va schimba,atunci vom mai sta de vorba, pana atunci insa sa lasam iarba sa creasca pe carare.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cătălin, niciodată nu aş putea să cred că mîntuirea este accesibilă doar unora mai norocoşi, la care a ajuns Adevărul ortodoxiei. Cu ceilalţi ce se întîmplă, se duc automat la adînc?

Florin, asta e si problema, nu e dupa cum crede fiecare, credinta noastra e revelata, nu e o suma de pareri. Ne-a fost dat ceea ce trebuie sa stim, nu suntem agnostici. Exact la intrebarile acestea raspunde si parintele Celopa si sf. Ignatie. De ce unii se nasteau in poporul ales is credeau in Dumnezeu, iar altii in popoare idolatre? De ce unii se nasteau intre cei ce au pierit la potop, iar altii s-au nascut in familia lui Noe?
Uite, evreii au fost acolo, au vazut minunile facute de Iisus si nu au crezut. Rusii nu au stiut de crestinism pana la sfarsitul primului mileniu. Bizantinii erau de aproape 1000 de ani crestini, ca si Roma. Rusii acum sunt credinciosi, in timp ce fostii crestini din Turcia sunt musulmani.
De asta trebuie sa ne gandim, ce facem are urmari si pentru urmasii nostrii, nu doar pentru noi. Nu se spune ca mostenim niste urmari ale pacatului stramosilor? Daca cineva alege acum sa devina catolic, vor "beneficia" de alegerea aceasta si urmasii, doar pentru ca s-au nascut in acea familie.
Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa caute fiecare adevarul. Daca cineva se naste hindus trebuie sa caute adevarul. Si Domnul il va spre ortodoxie daca e cazul. Alexandru a dat si o carte cu neoprotestanti (sau protestanti) din SUA care au inceput sa caute adevarul si au gasit ortodoxia.
Mantuirea e ceva cu totul special, nu se primeste fara sa faci nimic.

Sfantul Igantie spune: "In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… "
Apoi: "Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti creştini trebuie sa aveti notiuni creştine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!"
"Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. "
"Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?"
"Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El - asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu."

În prealabil postat de Florin-Ionut

De aici înţeleg că mîntuirea nu este posibilă fără Hristos - aşa cred şi eu. El are grijă de fiecare om care se naşte, fie că trăieşte într-un spaţiu ortodox, fie că nu a avut şansa asta. Cei care nu au auzit de Hristos, care nu au acces la botez şi la Biserica Ortodoxă nu pot fi clasificaţi în categoria ereticilor. Eretici sînt cei care se leapădă de Hristos şi de dreapta credinţă după ce le-a fost adusă la cunoştinţă.

E clar că nu putem noi judeca lumea, de aceea ni se cere să ne abţinem, pentru că nu cunoaştem toate detaliile fiecărui om de pe pămînt. Singur Dumnezeu îi ştie inima şi îi va crea condiţiile necesare să aleagă apropierea de El sau depărtarea de El. Deci înţelept ar fi să avem mare grijă ce afirmaţii facem, mai ales în mod public, deoarece cuvintele vor rămîne scrise şi ni se vor aminti la Judecata de Apoi.

Desigur ca cei ce n-au auzit de Iisus nu sunt eretici, pentru ca eretici sunt doar cei ce au auzit de Iisus dar au o invatatura deformata.
Chiar sfantul Igantie spune ca trebuie sa avem grija, ca daca spunem ca si ereticii sunt la fel ca noi insemna ca suntem de acord cu ereziile si cadem in pacatul impotriva Duhului Sfant.
"Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omeneşti. "
""ereticii sunt aceiasi creştini ca si noi". De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste creştin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de creştin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta creştina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu."
"Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire."

[HoratiuM]

În prealabil postat de catalin2

Exact la intrebarea aceasta raspunde parintele Cleopa in acea prezentare. Iar anna a dat link-ul catre spusele Sf. Ignatie Briancianinov (un sfant din secolul XIX, ale carui sfinte moaste se afla la Manastirea Tolga, langa Iaroslavl) care explica si de ce se intampla asta, unii credinciosi creind o imagine a divinitatii dupa parerea lor, adica "Dumnezeu trebuie sa fie asa pentru ca asa gandesc eu ca ar fi corect."

Asadar, din cauza caderii lui Adam toti oamenii merg in Iad. Domnul a creat o mica posibilitate, ca unii sa poata ajunge totusi alaturi de El (calea cea stramta). Iisus a trimis harul pe pamant pentru ca cei ce beneficiaza de Sfintele Taine sa aiba o sansa la mantuire. Doar cu faptele si credinta nu are nimeni nicio sansa, la fel era si inainte de venirea Mantuitorului.
Dar in timpul lui Noe de ce a fost salvat doar el si familia sa, iar toti ceilalti inecati? Au fost predestinati? Nu, pentru ca din cauza alegerilor parintilor si stramosilor si urmasii dobandesc urmarile alegerilor.

Iata ce spune sf. Ignatie, raspunzand unei femei care il intrebase de ce doar ortodocsii au parte de mantuire.
Etc.

Aşaaaa!... Dacă mai era loc de nedumeriri, acum, prin unele precum cele de mai sus, putem vedea pe deplin ce înţeleg unii prin cuvântul „creştinism”: o sectă. Şi putem să ne facem o idee despre „dumnezeul” lor: un biet măcelar sadic care a creat lumea ca s-o transforme într-un abator sordid şi să se amuze pe seama oiţelor predestinate să fie gâtuite cu sistemă după ce au fost teleportate acolo fără preaviz de sacrificiu. Cei care se cred „mântuiţi” au, astfel, ocazia să-şi cumpere bilet la lojă şi să se bucure în tihnă de nenorocul fraierilor.

De ce ar fi Creatorul responsabil de propria Lui creaţie? De ce ar trebui să Se gândească să Îşi mântuiască toată făptura pentru alcătuirea căreia S-a anulat pe Sine? Chit că ştia din Eternitate că făptura, cel mai probabil, va face o alegere proastă în Eden...

Nu-i loc de multă voroavă: are destulă iubire pentru nenorociţii de păcătoşi ca să-L trimită pe Fiul (adică să Se trimită pe Sine) ca să fie crucificat pe pământ — deci Se autoanulează a doua oară, de la Geneză încoace — pentru a-i mântui pe păcătoşi.

Dar, bietul „dumnezău ortodox” nu poate avea chiar atâta iubire, totuşi, încât să caute o modalitate să îşi salveze toată făptura; aşa că, sărăcuţ fiind cu Duhul, nu-l interesează să prevadă din eternitate mizilicuri d’astea şi mai bine trimite la abatorul veşnic vr’o câteva miliarde bune. Că, doară, săracii, chiar dacă n-au auzit de aşa volnic „dumnezău” şi chiar dacă, auzind de el, poate nu l-au înţeles bine sau n-au fost vrednici „agenţii publicitari”, merită abatoru’, călca-i-aş cu tractoru’. N’est-ce pas?

*

Ştiţi, s-a tot vânturat pe aici cuvântul erezie. Venit de la hairesis, care a însemnat mai multe lucruri: de la şcoală de gândire, până la facţiune sau sectă; şi de la haireisthai care, în principiu, înseamnă „a alege”. Sensul de azi al termenului poartă către o doctrină care este diferită sau opusă învăţăturii recepte sau consacrate într-un domeniu dat, fie el religios sau ştiinţific (în cel din urmă nu are decât o rezonanţă mai degrabă metaforică). Însă ideea de bază a sensului de azi s-ar putea traduce prin „bun plac”, prin „arbitrariu”: adică „fac o alegere pentru că aşa mi se pare mie”.

Cine cunoaşte dogmatică, mai ştie, însă, un lucru: ereziile întotdeauna au luat chipul unor raţionamente logice scrupuloase din punct de vedere formal. Ele aveau întotdeauna silogisme bune pentru că respectau principiile logicii în mod univoc, deci formal: cel al identităţii şi cel al non-contradicţiei. Cu alte cuvinte, ereziile conveneau întotdeauna de minune raţiunii umane. Dimpotrivă, enunţurile dogmatice întotdeauna au încălcat univocitatea legilor logicii şi s-au exprimat prin antinomie, adică prin formulări care, din punctul de vedere al logicii formale, sunt absurdităţi, imposibilităţi (Dumnezeu e Unu şi Trei în acelaşi timp şi sub acelaşi raport; Hristos este O Persoană divină cu două naturi, una divină, cealaltă umană; etc.). Dar nu e destul să spunem atât despre dogmatică. Pentru că ea nu este pur şi simplu un corp de afirmaţii contradictorii. Ci, arată Blaga în „Eonul dogmatic”, dogma transcende contradicţia nudă prin aceea că realizează o scindare între concepte care, în mod normal, în logica noastră umană, naturală, sunt solidare, dacă nu chiar identice. Cu alte cuvinte, dogmatica schimbă ordinea lucrurilor în gândire, metanoizează conceptele şi le smulge naturii lor finite. Apoi, le transfigurează prin infinitizarea semnificaţiei lor care devine inaccesibilă şi chiar insuportabilă pentru logica formală, netransfigurată.

Aceasta înseamnă că o gândire formală care se mai crede îndreptăţită, deci care nu şi-a văzut lipsa de întemeiere în ea însăşi pentru că este întemeiată din afara ei, va continua să judece dogmele de pe spezele conceptelor naturale şi univoce. Genul acesta de atitudine duce la două rezultate, care par opuse, dar care, în esenţa lor constitutivă, coincid:

α) La ateism — care nu acceptă transfigurarea pentru că îi lipseşte onestitatea de a înţelege că finitudinea nu-şi ajunge sieşi.

β) La fanatism religios sau la fariseism — care acceptă transfigurarea... doar formal, „din buze”, cum se spune (depăşirea formalismului ar trebui să însemne acceptarea reală, nu formală a transfigurării, cea din urmă fiind contradictorie). Proclamă sus şi tare adevărul transcendent, dar nu-l înţelege fie pentru că se simte mulţumit cu ce are, fie pentru că nu dă doi bani pe el şi nici nu-l crede cu adevărat, fie pentru că se atinge un anumit nivel de orbire.

[HoratiuM]

Acum, să vedem care sunt ipotezele dacă luăm serios în discuţie consecinţele şi alternativele pseudo-doctrinei expuse în fragmentul citat mai sus. Dacă (parafrazez) „numai unii, adică cei pentru care s-au dat tainele, se mântuiesc” atunci:

A. (Consecinţă) Dumnezeu nu e Dumnezeu pentru că:

(a.) Este omniscient şi cunoaşte viitoarea cădere a creaturii sale, dar nu are nici un plan pentru salvarea ei reală. Aceasta pentru că:

i.) Fie consideră că o creatură este destinată torturii veşnice, rupturii de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu:

1. Fie nu are ca esenţă iubirea, deci unitatea Identităţii cu Diferenţa. Ci are ca definiţie o logică determinată univocă (umană, în speţă) în care se dau etichete definitive şi irevocabile, deci oarbe, pentru oricine, în spiritul „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
2. Fie Dumnezeu nu are dreaptă socotinţă pentru că îşi ignoră propria esenţă şi contrazice implicit scopul Genezei: unitatea lui cu creatura.

ii.) Fie nu este în stare să creeze creatura în mod perfect din început, deci nu are o Idee absolută cu privire la ea şi, atunci, creaţia divină e un fel de „trial and error” — un fel de „evoluţie” ameliorativă prin eşecuri... veşnice. Ceea ce e o contradicţie în termeni (nedogmatizabilă).
iii.) Este pur şi simplu rău, pervers, deci îi lipseşte bunătatea şi iubirea, pentru că Se simte bine în postura de păpuşar care îşi regizează propriile scenarii libertine în care oiţele sunt măcelărite, torturate fizic şi psihic pe parcursul vieţii temporar, apoi, în veşnicie, etern. Atunci Îi lipseşte definiţia ca Identitate a Identităţii cu Diferenţa — deci nu mai poate fi numit ca Treime, ca Tată, ca Fiu, ca Duh Sfânt. Îi lipseşte, de altfel, în acest caz, însăşi sfinţenia.
iv.) Nu poate să o salveze pentru că există o altă lege, mai presus de Dumnezeu însuşi. Deci, Dumnezeu nu e Dumnezeu.


(b.) Nu este omniscient şi nu cunoaşte viitoarea cădere. Deci, nu e Dumnezeu.



B. Dumnezeu este Dumnezeu, dar:

(a.) (Consecinţă) Unele creaturi sunt făcute ca să fie cu El, altele, nu. Aceasta pentru că:

i.) Aşa „bine”voieşte El. De fapt, nu putem indica aici decât purul arbitrariu. Dar ştim că arbitrarietatea contravine Esenţei divine şi nici nu putem construi aici o antinomie dogmatică din această cauză.
ii.) Unele creaturi aleg să nu se mântuiască prin liberul lor arbitru. Dar, atunci:

1. Există o limită a omnipotenţei divine — ceea ce contravine definiţiei Sale.
2. În Eschaton Totalitatea va trebui să coaguleze două stări absolut incompatibile, contradictorii, fără a le putea dogmatiza din cauza remanenţei naturale a conceptelor ce intră în joc: o Eternitate de fericire cu o Eternitate de chinuri. Dar aceasta în situaţia în care Eternitatea nu e decât Una şi în care sciziunea dintre planuri este univocă şi nimic din cei damnaţi nu poate intra în Împărăţie.


(b.) (Alternativă) Toate creaturile sunt făcute să fie mântuite, să se unească lui Dumnezeu, dar, simultan, fără ca în Împărăţie să intre păcatul sau consecinţele sale („Nimic întinat nu va intra în ea” [Împărăţia Cerurilor], cf. Apoc. 21:27, 22:3, 22:14-15). Dar aici, pe de o parte, va fi judecată aspră, iar pe de alta, paradoxal, mântuire universală. Apoi, Dumnezeu, pe de o parte, va accepta liberul arbitru al fiecăruia; pe de alta, va reuşi, totuşi, să mântuiască într-un fel tainic până şi pe cei care pur şi simplu refuză asta: adică refuzul lor la adresa lui Dumnezeu va trebui să însemne, paradoxal, unitatea lor cu El, fără ca voinţa lor să fie încălcată şi fără ca Dumnezeu să primească în comuniune răul. Pentru cei care au dreaptă socotinţă se vede cu ochiul liber că abia aici, la această alternativă, putem să concepem condiţiile vreunui enunţ de tip dogmatic (sau ale mai multora).

Acum, vă las pe voi să comparaţi spusele convivului nostru de mai sus cu doctrina creştină autentică, dar şi cu toate consecinţele ce rezultă din asemenea consideraţii hazardate privitoare la mântuire: unde este erezia? Unde este arbitrariul şi blasfemia? Cât de clară e doctrina creştină, cât de complicată şi cât de limpede putem spune noi că înţelegem ce ni s-a revelat când prin simpla angajare în astfel de judecăţi cădem în asemenea cumplite aporii?

Eu de acum înainte cred că nu voi mai spune, ca răspuns la idei precum cele pe care le-am putut citi, decât no comment.

Doar încă o idee. Am mai spus-o: dacă ortodoxia devine o sectă, aşa cum îi trasează calea oameni precum Brancianinov şi alţii, ea şi-a pierdut Duhul. Atunci să nu ne mirăm că o vedem tot mai atacată, că ateismul este în creştere şi că religiozitatea e privită cu tot mai multă suspiciune de laici. Să nu ne mai mirăm dacă apar contestatari tot mai violenţi, mai neruşinaţi, mai lipsiţi de raţiune, mai înverşunaţi şi mai tembeli ai adevăratei credinţe. Adevărat vă spun că avem ateii pe care-i merităm.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

niciodată nu aş putea să cred că mîntuirea este accesibilă doar unora mai norocoşi, la care a ajuns Adevărul ortodoxiei.

Evidnet. Mantuirea nu este ceva ce tine de conjunctuira ci este urmare a credintei intru Hristos Iisus care se vede numai in fapte.

Mantuirea prin definitie inseamna strict eliberarea de robia patimilor si a pacatelor pe care o poate realiza doar Fiul lui Dumnezeu si este un proces continuu pe toata durata vietii omului.

Hristos Iisus insa, in Sfanta Sa Biserica ofera atat mantuirea cat si desavarisrea si indumnezeirea prin Sfintele Taine. De aceea cunoastrea si trairea in comuniune cu Logosul, Fiul lui Dumnezeu este deplina doar intru Hristos Iisus.

Desigur ca prin cadera in pacat, omul a piredut doar nemurirea si comuniunea cu Dumnezeu insa in firea umana, asemanarea cu Dumnezeu nu s-a distrus complet ci doar s-a intunecat, chiar si dupa cadere omul pastrand "chipul si asemanarea" cu Dumnezeu adica ratiunea (gandirea ce ne ajuta prin legea firii sa deosebim binele si raul) si libertatea si asemanarea in virtuti.

Astfel toti oamenii sunt creatura lui Dumnezeu si prin legea firii ei pot savarsi binele, tot cu ajutorul Logosului (Fiul lui Dumnezeu) evindet, chiar daca nu il cunosc deplin pe Fiul lui Dumnezeu in Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica (Ortodoxa).

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cu ceilalţi ce se întîmplă, se duc automat la adînc?

NU. Bineinteles ca NU caci Dumnezeu nu este partinitor ci DREPT JUDECATOR si va judeca pe fiecare dupa faptele sale.
Doar in faptele omului se vede credinta sa. Astfel ortodocsii crestini vor fi judecati dupa legea ortodoxa crestina iar paganii vor fi juecati dupa legea firii. ("ce voiti sa va faca voia oamenii faceti vor lor" spune Domnul.)
Desigur ca un ortodox crestin are sanse mai mari la mantuire caci este ajutat de Hristos, dar asta nu implica ca toti crestinii ortodocsi se vor mantui. Intru Hristos Iisus insa omul nu este doar mantuit ci si desavarsit si indumnezeit. De aceea valoarea lui Hristos Iisus si a Sfintei Sale Biserici este inestimabila.

Comuniunea deplina cu Dumnezeu este numai in Taina Sfintei Euharistii cand ne impartasim cu adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos si astfel "ne facem partasi intregii firi dumnezeiesti "(II Petru 1,4) caci "intru Hristos locuieste trupeste toata plinatatea dumenzeireii" (Coloseni 2,9)

Si Sfantul Pavel spune clar ca paganii (cei care sunt de alte credinte) care din fire fac faptele credintei (repet cu ajutorul lui Dumnezeu) vor trai.
". Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7. Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.
9. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11. [u]Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.[u]
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. " Romani cap 2

Asadar sa luam aminte.Doamne ajuta. Har si pace.

[Eugen7]

În prealabil postat de HoratiuM

Doar încă o idee. Am mai spus-o: dacă ortodoxia devine o sectă, aşa cum îi trasează calea oameni precum Brancianinov şi alţii, ea şi-a pierdut Duhul. Atunci să nu ne mirăm că o vedem tot mai atacată, că ateismul este în creştere şi că religiozitatea e privită cu tot mai multă suspiciune de laici. Să nu ne mai mirăm dacă apar contestatari tot mai violenţi, mai neruşinaţi, mai lipsiţi de raţiune, mai înverşunaţi şi mai tembeli ai adevăratei credinţe. Adevărat vă spun că avem ateii pe care-i merităm.

Din fericire Brancianinov nu este de "referinta".
Teologii ortodocsi studiaza corespunzator. De referinta in acest sens este "Sfantul Iustim Martirul si Filosoful", Sfantul Ciprian al Cartaginei etc.

Se disting două modele de ateism: ateismul pozitiv (sau „tare”) și ateismul negativ (sau „slab”). În timp ce un ateu pozitiv afirmă inexistența divinității, un ateu negativ nu face decât să nu afirme existența sa. Cele două modele sunt cel mai ușor de distins cu ajutorul următoarelor enunțuri: „Consider că nu există zei.” (ateu pozitiv); „Nu consider că există zei.” (ateu negativ).

Hristos cel inviat este in Sfanta Sa Biserica. "vremea este sa lucreze Domnul ca oamenii au stricat legea TA" (Psalmul 118). Sfanta Biserica a lui Hristos nu va putea fi biruita nici de "portile iadului". Duhul Sfant este garantul Adevarului in Biserica lui Hristos.