Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

[heaven]

Parerea mea este ca nimeni,dar absolut nimeni in afara de duhovnic nu ar trebui sa puna intrebari unui om despre practica crestina.Este ceva personal,intim,o relatie intre el si Dumnezeu,insa,din pacate,cunosc tot felul de crestini "infocati",care atunci cand prind momentul incep sa iscodeasca,unii mai grosolan,altii mai subtil, omul cu intrebari,unele stas,pe care nu stiu cine ii invata sa le puna asa,fara noima:despre cat de des merge persoana la Sf Liturghie,cand s-a spovedit si impartasit ultima data,ba aia,ba cealalta...acesta mi se pare cu adevarat fariseism si falsa smerenie,ca sa nu mai spun ca nici pe partea cealalta,a educatiei elementare nu ar trebui sa intri asa cu bocancii in viata unui om.
Din pacate,insa,sunt multi,foarte multi care procedeaza astfel si sa te fereasca sfantul sa fi sarit vreo Sf Liturghie sau vreun post,ca te trezesti imediat cu o privire dispretuitoare venita din niste inaltimi serafice si o eticheta pusa.
Mi se pare...penibil si cand intalnesc astfel de oameni,unii poate mi-ar putea fi parinti,judecand dupa varsta pe care o au,imi este mie de multe ori jena de acest penibil al situatiei.
Iar in ce il priveste pe cel care tine postul,merge la Liturghie,spovedanie,impartasanie,cred ca bine ar fi sa tina pentru el mai mult,insa daca simte sa impartaseasca o traire,o bucurie din astfel de momente,nu cred ca e ceva rau sa o faca.Important este ca aceste destainuiri sa nu vina din trufie,fie ea mai mult sau mai putin mascata.
Eu stiu ca atunci cand m-am impartasit dupa mai mult timp de cand fusesem oprita,eram atat de fericita si bucuroasa,incat am impartasit asta cu cateva persoane apropiate,printre care si mama mea.

[ana ana]

Multumesc tuturor pentru raspunsuri! Intr-adevar, e foarte important sa stii cum sa duci o viata crestina, fara ca cadea in pacat(pe cat este cu putinta). Dar eu am avut parte de intrebari de la prieteni apropiati la care mergeam in vizita si ne serveau cu cate ceva de mancare(in postul Sfintelor Pasti, sau in zile de miercuri si vineri)..
Bineinteles ca eram nevoita sa zic: " stii, nu servesc pentru ca...tin post:D"! mi s-ar fi parut deplasat sa invoc o problema de sanatate sau sa pun persoana respectiva intr-o situatie penibila spunandu-i de fiecare data ca nu imi place si nu consum mancarea respectiva! Postul fiind lung, ne-am intalnit mereu si de fiecare data ma intreba: "mai tii post?...vai, da cum poti?... l-ai tinut pe tot?".. Ma straduiam in masura in care puteam sa evit discutiile pe aceasta tema,dar...se pare ca era aproape imposibil..!

Sunt multe persoane indiscrete, care intra in intimitatea fiecaruia punand intrebari gen:"daca te-ai spovedit,de ce nu te-a impartasit?...aaa..inseamna ca ai pacate grele...

Astept in continuare parerile dumneavoastra, si va multumesc!

În prealabil postat de heaven

Parerea mea este ca nimeni,dar absolut nimeni in afara de duhovnic nu ar trebui sa puna intrebari unui om despre practica crestina.Este ceva personal,intim,o relatie intre el si Dumnezeu,insa,din pacate,cunosc tot felul de crestini "infocati",care atunci cand prind momentul incep sa iscodeasca,unii mai grosolan,altii mai subtil, omul cu intrebari,unele stas,pe care nu stiu cine ii invata sa le puna asa,fara noima:despre cat de des merge persoana la Sf Liturghie,cand s-a spovedit si impartasit ultima data,ba aia,ba cealalta...acesta mi se pare cu adevarat fariseism si falsa smerenie,ca sa nu mai spun ca nici pe partea cealalta,a educatiei elementare nu ar trebui sa intri asa cu bocancii in viata unui om.
Din pacate,insa,sunt multi,foarte multi care procedeaza astfel si sa te fereasca sfantul sa fi sarit vreo Sf Liturghie sau vreun post,ca te trezesti imediat cu o privire dispretuitoare venita din niste inaltimi serafice si o eticheta pusa.
Mi se pare...penibil si cand intalnesc astfel de oameni,unii poate mi-ar putea fi parinti,judecand dupa varsta pe care o au,imi este mie de multe ori jena de acest penibil al situatiei.
Iar in ce il priveste pe cel care tine postul,merge la Liturghie,spovedanie,impartasanie,cred ca bine ar fi sa tina pentru el mai mult,insa daca simte sa impartaseasca o traire,o bucurie din astfel de momente,nu cred ca e ceva rau sa o faca.Important este ca aceste destainuiri sa nu vina din trufie,fie ea mai mult sau mai putin mascata.
Eu stiu ca atunci cand m-am impartasit dupa mai mult timp de cand fusesem oprita,eram atat de fericita si bucuroasa,incat am impartasit asta cu cateva persoane apropiate,printre care si mama mea.

Subscriu. Mai ales ca sunt, din fericire, momente cand se intampla ceva atat de delicat in suflet (la rugaciune, in biserica, in timpul unor lecturi din cartile ziditoare duhovniceste) incat parca si gandul propriu e aspru, grosolan, brutal. Ce urat suna atunci o intrebare genul "tii post"? Birrrr....
Ce poate fi mai intim decat relatia unui crestin cu Hristos, cu Preasfanta Nascatoare, cu sfantul la care tii cel mai mult...
Daca am fost intrebat in legatura cu postul sau frecventa participarii la slujbe, in ultimul timp am dat un raspuns laconic, moderat, simplu: ma straduiesc. Nimic altceva. (Desigur, exceptind marturisirea la duhovnic unde e firesc sa detaliem aceste aspecte, cred eu, datorita importantei lor.)

[ana ana]

Interesant raspuns, CEZAR IOAN si foarte frumos! e de retinut!