deznadejde si disperare

În prealabil postat de ilinca20

singurul lucru care ma motiveaza e gandul la familia mea, sa-i fac mandri de mine.

Draga Ilinca, iti voi spune la modul direct si fara menajamente ceea ce cred eu, in baza multor experiente personale asemanatoare cu a ta si in baza multor discutii pe aceasta tema cu oameni la fel de greu incercati. Spun direct pentru ca am convingerea ca te vei folosi asa, iar nu altfel.
Ma tem ca tocmai aici, unde pare ca se afla reazemul, se ascunde golul. Sub pavaza gandului aparent bun sta ascunsa uneori adevarata viclenie. Minimalizam mereu lucrarea din umbra, de-a dreptul o consideram fantezie, cel putin uneori. Si gresim tare.
MULTI COPII SE NENOROCESC SUB SOARE DIN DORINTA DE A-I FACE MANDRI, CU ORICE PRET, PE PARINTII LOR.
Iata alternativa:
1) de ce mandri? Oare chiar mandri?... Opreste-te o clipa si priveste in fata acest cuvant: "mandri de mine". Indrazneste, draga Ilinca si reflecteaza la asta o clipa, pur si simplu. Te multumeste cu adevarat ca e cineva MANDRU de tine? De ce nu mai degraba bucuros, sau iubitor, sau intelegator sau bland sau cald sau suportiv sau ingaduitor sau ... De ce tocmai mandru? Mandru, adica asa ca un bat? ca o beldie, ca o bidinea uscata? ATENTIE! ATENTIE EXACT LA ASTA! Nu simti uritenia plutind in dosul acestui cuvant? te rog, ai curaj si da-o afara din casa sufletului tau!
2) este familia ta atat de dependenta de succesul tau? Oare?... Oare chiar asa vitala e prezenta ta DE SUCCES pentru ei? Sunt oare dependenti ca de heroina de succesul tau? Oare parintii tai iubesc succesul tau mai mult decat pe tine? Oare PERSOANA TA vie, reala, concreta, nu o iubesc ei ci iubesc doar succesul???... mediteaza te rog, o clipa doar... Ti-au reprosat ei asta? Te-au obligat sa ai succes cu orice pret? Ti-au facut reprosuri inadmisibile? Te-au santajat oare emotional? Oare pun ei PRESIUNE? sau ... pui tu insati? Si pentru ce ai face asta? Chiar ar merita? pentru ce?...
3) cine iti interzice sa reconsideri una sau mai multe decizii? O poti lua de la capat, undeva intr-un loc anume, sau in mai multe. Totul poate fi retras o clipa si abordat un pic in alta maniera. Un asa/zis pas inapoi poate fi absolut necesar (in fata gropii preferam sa mergem inainte cu dirzenie?) si e adevarata luciditate sa dai inapoi un pas, daca vrei sa sari un obstacol care nu poate fi trecut din saritura de pe loc. (Exceptind cazul in care esti un tanc. dar nu esti.) Nu inaintam acolo unde mai avem nevoie de putina pregatire, uneori de foarte putin, putintel si usor ca gandul...
4) singurul gand CARE TE MOTIVEAZA e acesta? Pai... tocmai acesta?... E foarte rau in acest caz. E (auto)subminare pe fata. Pai cum sa nu dezvolti o tulburare depresiva, daca te sprijini pe un nonsens? Daca ar avea sens si seva vie, gandul (de sprijin autentic) te-ar revigora, te-ar reimprospata. Ti-ar da sentimentul linistii, certitudine, pace adanca, launtrica. Dar gandul asta e un gropar nenorocit si te trage in fundatura lui pe nesimtite.
Da-l afara! Da-i un sut tare in dos! Ai nevoie de energie vie, de soare, de verde crud! Iar nu de coji ofilite de banane rupte de maimute.
Un gand bun se recunoaste dupa efectul lui stenic in fiinta, dupa impulsul dat spre fapte bune, spre bucurie si seninatate. Cauta astfel de ganduri! Le ai in tine, le auzi intre oameni, le citesti in carti, le resimti la slujbele din biserica. Liturghia noastra este cu mult mai SOLARA decat orice alta sursa de lumina. Gandurile bune lasa-le (sa staruie) in minte, macina cu mintea ganduri bune iar nu ideatii negative bazate pe ce nu merge, ce nu pot, ce nu stiu, ce e rau si alte asemenea otravuri. Afara cu ele!
In fine, rezumind: sta in puterea ta sa cultivi florile gandurilor bune iar nu buruienile otravite ale gandurilor negative; dava vrei iti poti acorda chiar acum permisiunea sa iti traiesti experienta ta cu bucurie ca Domnul stie de ea, si nu cu incrancenarea ca raneste presupusa mandrie a parintilor sau altele asemenea.
Cand Biserica nu ne mai spune nimic, e semn clar ca ne va spune mult si bun in curind! (un strop de smerenie sa punem si noi, nitica acceptare a unor lucruri - si se revarsa harul de nu ne vine sa credem! Nesfarsita si necuprinsa e Dragostea Domnului pentru noi.)
Fa putintica rabdare, elibereaza pe cel intemnitat inlauntrul tau (ma refer la copilul liber si iubitor, si nu la cel obedient si fricos). Roaga-te frumos, ca un copilas ... si sa vezi bucuria!
Dumnezeu este cu noi, cu tine, mereu!

P.S. Subscriu opiniei postate anterior de a cultiva o relatie directa cu unul sau doi oameni care simti ca iti fac bine, impartasind cu ei tot felul de lucruri, nu doar ce te framanta in mod deosebit. Eventual, daca ai servicii de acest gen pe acolo, mergi si stai de vorba cu un consilier pe probleme de adaptare. Toata lumea are unele dificultati atunci cand incepe adaptarea la medii care solicita unele raspunsuri noi sau resimtite ca dificile. Tocmai de aceea e de folos un schimb de cuvinte cu o persoana disponibila si calificata pentru experiente de acest gen. Nu e nevoie sa petreci ani in cabinet, uneori e suficienta o intalnire (spun din experienta in ambele ipostaze - client si consilier, cel ce a solicitat ajutorul si cel ce l-a oferit).
Si toate revin in matca lor buna. Acum e doar un nor. Trece si asta.
Succes!

[ilinca20]

buna cezar, multumesc pt sfaturi. m-am exprimat intr-un mod, care poate a dat curs interpretarilor. parintii mei niciodata nu m-au presat, nu au fost tirani. ei saracii,mi-au zis sa ma gandesc bine inainte sa plec pt ca nu va fi usor deloc. si eu stiu ca posibilitati profesionale as avea multe, dar imi trebuie rabdare si bani sa duc totul la bun sfarsit. si trebuie sa lucrez sa am acesti bani ca sa pot termina acest parcurs. la asta se mai adauga si greutatile de aici, rasismul, singuratatea etc.

cel mai mult ma doare ca parintii mei, desi afectati de criza care e acum in romania, trebuie sa se mai gandeasca sa-mi trimita si mie bani. efectiv, pe plan personal si profesional, acum avut numai conjucturi nefaste.

În prealabil postat de ilinca20

m-am exprimat intr-un mod, care poate a dat curs interpretarilor.

Ne exprimam cum putem, fiecare si uneori ne dam seama ce impact au cuvintele noastre.
Prin ele mangaiem un om, prin ele il ranim.
Dar la fel e si inlauntrul nostru. Asa cum ne exprimam in afara si in ganduri, asa e si starea sufletului nostru. Uneori, cand am o dispozitie jucausa, ludica, imi imaginez ca inlauntrul meu e un copil care trage cu urechea la camera in care vorbesc "oamenii mari"... Multe aude ... Cand aude vorbe rele, aspre, dusmanoase - el e speriat si ranit. Cand aude vorbe blande se simte si el mangaiat. Cand aude intelepciunea, creste si el in intelepciune.
Asa e de important pentru adancul din noi cum si ce vorbim in afara si in minte.
De aceea, eu unul, ma straduiesc sa ii ofer "copilului care trage cu urechea la cei mari" ganduri si vorbe bune, lecturi folositoare, rugaciune, cantec ingeresc...
Spor in lucrarea ta, Ilinca, Domnul cu tine.

PS. Imi pare ca a zis foarte bine Guardian... Spune mai explicit, macar o parte din situatia concreta. Sunt multi care citesc aici si care te pot sprijini daca afla mai detaliat despre ce situatii de viata e vorba. Un exemplu mic, ceva concret din multe ale vietii tale pe acolo. Nu cred ca spionii te vor para la parinti... Sau incearca pe privat, unul sau altul dintre forumisti ar putea sa vorbeasca cu tine despre detalii pe care spui ca te temi sa le postezi, ca sa nu ii necajesti pe ai tai.

[AlinB]

Cred ca ce a spus este suficient pentru ca sa intelegem situatia prin care trece. Nu vad la ce ar ajuta detaliile, cu atat mai mult cu cat si-a expliat si retinerile pentru care nu se grabeste sa le ofere.

[ilinca20]

[quote=ioan cezar;366090]/QUOTE]

imi este si sila sa mai povestesc, pe langa chestiunile de privacy. incerc sa punctez aspectele care conteaza.

[ilinca20]

[quote=ilinca20;366153]

În prealabil postat de ioan cezar

/QUOTE]

imi este si sila sa mai povestesc, pe langa chestiunile de privacy. incerc sa punctez aspectele care conteaza.

pe langa astea, avansuri primesc la tot pasul, dar nu am facut niciodata un compromis.

[Yasmina]

***chestiuni de privacy=chestiuni de intimitate,securitate personala

[Yasmina]

Daca ne-am intalni la niste povesti si i-as aduce si pe alti prieteni tineri,romani ai observa ca am avea de povestit multe istorii,drame,nedreptati si zile cand am plans,am fost dezamagiti.Cu toate acestea,avem de povestit si aspecte atractive,oameni si situatii pozitive care s-au ivit in calea noastra,lectii invatate,oameni necunoscuti care-ti zambesc pe strada :)
Nu te-ai intrebat,daca strainatatea este atat de rea/grea de ce nu ne/te intoarcem/intorci?

Banuiesc ca esti la primul tau job,astfel nu-mi explic cum te-a dezamagit faza cu proprietara restaurantului...pai ce in romania,oamenii de afaceri te primesc cu aperitive si cafea la serviciu?Nu uita ca Hagi_Tudose este un personaj autentic romanesc :)
Acum,plasturele este neinteresant,sa nu ne legam de lucruri marunte;important este care era satisfactia ta ca angajat,cum erai tratata si cati bani faceai...da sau ba?

Nu ti-ai facut prieteni acolo?