Pseudo-stiinta si teologia ortodoxa

[neica_nimeni]

Ce importanţă are de fapt dacă Soarele este centrul sau dacă Pământul este centrul? Dumnezeu nu ar fi putut crea universul oricum?

Cu adevărat aşa e, de aceea El ne-a spus cum l-a creat. Scripturile sunt clare, aşa cum au fost Părinţii Bisericeşti, spunând că Pământul este centrul universului.

Motivul pentru care această problemă este atât de importantă este faptul că heliocentrismul oferă baza pentru evoluţionism şi eventuala negare a lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru. Dacă noi suntem doar o părticică din imensul ocean al unui univers în expansiune (cu potenţialităţi de viaţă extraterestră), atunci unde mai este semnificaţia divină a creaţiei? În Facerea I aflăm că Pământul a fost creat mai întâi şi apoi stelele şi soarele au fost adăugate mai târziu pentru a stabili anotimpurile pentru pământ, şi nu invers. Ce planetă din sistemul nostru solar este menţionată măcar odată în Scripturi? Sau de ce Pământul este numit "aşternutul picioarelor" lui Dumnezeu (Isaia 66, 1)?

[AlinB]

În prealabil postat de neica_nimeni

Ce importanţă are de fapt dacă Soarele este centrul sau dacă Pământul este centrul? Dumnezeu nu ar fi putut crea universul oricum?

Ba sigur ca da, uite de exemplu ca ne-a facut sa stam cu capul in jos si sa nu cadem de pe bila asta ..
Fantastic, nu?
Asta inseamna ca orice fantezie de a noastra, poate deveni realitate.
Traiasca Star Trek.

Cu adevărat aşa e, de aceea El ne-a spus cum l-a creat. Scripturile sunt clare, aşa cum au fost Părinţii Bisericeşti, spunând că Pământul este centrul universului.

Aiurea, e vorba de interpretari, care sunt "clare" pentru cei care vor musai sa creada asa.

Motivul pentru care această problemă este atât de importantă este faptul că heliocentrismul oferă baza pentru evoluţionism şi eventuala negare a lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru.

In primul rand ca nu exista nici o legatura intre una si alta, decat in mintea unora. Dar as fi curios sa aud niste argumente.

In al doilea rand, asta e logica aia "hai sa dam cu capul in tot ce misca ca sa ne iasa noua pasienta".

Dumnezeu nu cere nimenui sa demonstreze fir-a-par ceea ce nici el nu a vrut sa fie demonstrat cu certitudine absoluta, pentru a respecta liberul arbitru al oamenilor.

Credinta nu este o certitudine, este o chemare, cei care mai au ceva bun in ei o inteleg si raspund, cei care au fost devastati total de rautate si cinism o resping cu rautate si cinism.

Un ateu care zice "demonstrati-mi ca exista Dumnezeu si eu cred", a calcat cu strambul..in groapa, sau ma rog, in directia cu totul si cu totul gresit si e tragic ca atat de multi crestini ii urmeaza, incercand musai sa-i demonstreze ceea ce in primul si primul rand trebuie simtit cu inima, nu cu mintea.

Lucrurile sunt f. simple, nu trebuie sa maltratam stiinta si sa calcam in picioare bunul simt pentru o cruciada imposibila.

Dacă noi suntem doar o părticică din imensul ocean al unui univers în expansiune (cu potenţialităţi de viaţă extraterestră), atunci unde mai este semnificaţia divină a creaţiei?

Sari peste partea cu "potentialitate de viata extraterestra" care nici macar nu e un subiect decent de discutie, cel putin pana nu se va gasi macar o bacterie din spatiul extraterestru (cu certitudine de acolo si nu falsificari sau contaminari).

Scotand aceasta afirmatie din contextul prezentat mai sus, chiar nu vad nici un conflict intre faptul ca suntem " părticică din imensul ocean al unui univers în expansiune" si "semnificatia divina a creatiei".

Suferiti cumva de o forma de agarofobie?

Eu nu, si chiar mi se pare chiar fantastica risipa asta de spatiu si desfasurarea asta de forte pe care Dumnezeu a facut-o pentru noi astia asa mici, cvasi-insignificant dimensional si mai grav - nerecunoscatori, o dovada in plus a maretiei si generozitatii (mai ales!) a lui Dumnezeu.

În Facerea I aflăm că Pământul a fost creat mai întâi şi apoi stelele şi soarele au fost adăugate mai târziu pentru a stabili anotimpurile pentru pământ, şi nu invers.

Faptul ca interpretarea Facerii nu poate fi suprapusa 100% cu ceea ce stim in mod obiectiv, fizic, despre lumea actuala nu inseamna ca trebuie sa maltratam realitatea pentru a se potrivi cu interpretari neinspirate.

Ce planetă din sistemul nostru solar este menţionată măcar odată în Scripturi?

De ce, scrie undeva ca trebuiau pomenite?

Si pentru ca noi spunem ca trebuiau pomenite (deh, avem ambitii de oameni duhovnicesti) atunci construim teorii ale conspiratiei, zicem ca telescopale sunt defecte, ca planetele nu exista, nici stelele nu exista ci sunt gaurele in cer prin care vine lumina, ca zborurile extra-atmosferice sunt minciuni, etc.. chiar nu realizam ca am cazut in ispita de a deveni ridicoli, ridiculizand cu ocazia asta si credinta care avem pretentia ca o aparam?

Sau de ce Pământul este numit "aşternutul picioarelor" lui Dumnezeu (Isaia 66, 1)?

Cu putin simt duhovnicesc sau chiar doar poetic cred ca poate fi inteleasa si fara a porni o cruciada Don Quijote -asca cu realitatea fizica.