Revenirea DOMNULUI si INVIEREA - adevarata noastra nadejde

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Va intreb si pe dvs: cunoasteti o alta modalitate ca cei morti in credinta sa ajunga in prezenta Mantuitorului, in afara de revenirea Sa si INVIERE?

Da, domnule. Intrati intr-o biserica (sau ingenuncheati in odaia dumneavoastra), si spuneti: Isuse Cristoase, vino in inima mea. Spovediti-va si impartasiti-va, il veti avea pe Domnul, fizic, real, in dumneavoastra.

Iar dupa moarte, daca veti muri in stare de har, ceea ce va doresc din toata inima, veti fi in prezenta Lui.

În prealabil postat de grasu77

Mai aveti putin si desfiintati INVIEREA. Daca nu cred in revenirea Domnului, INVIERE si mostenirea vietii vesnice, ce rost are sa mai fiu iertat de pacate? Doar ca sa fac parte dintr-un partid religios?

Vedeti, aici ati atins adevaratul crux al problemei. Iertarea de pacate, reconcilierea cu Dumnezeu are o valoare intrinseca absoluta. Ea este lucrul spre care ar trebui sa tindeti, daca l-ati iubi pe Dumnezeu neconditionat. Faptul ca o vedeti ca pe un lucru inutil in sine, si doar ca pe un mijloc pentru a atinge un alt scop - invierea si viata vesnica, spune enorm de mult despre dumneavoastra si despre cat de mult a reusit secta dumneavoastra sa deformeze sensul crestinismului.

Acum incep sa-l inteleg pe domnul Dragomir care, acum cateva luni, facea remarca ca si pe musulmani ii simte mai apropiati din punct de vedre religios decat pe adventisti.

În prealabil postat de grasu77

Nadejdea revenirii Domnului, a INVIERII si mostenirea vietii vesnice (pe care nu le meritam) ma face sa-L iubesc pe Dumnezeu si sa astept cu nerabdare revenirea Mantuitorului (la fel cum astepta si Sfantul Apostol Pavel).

Faptul ca il iubiti pe Dumnezeu conditionat este problema dumneavoastra.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Iar dupa moarte, daca veti muri in stare de har, ceea ce va doresc din toata inima, veti fi in prezenta Lui..

Sa dea Domnul sa fim impreuna (si dvs.). Vad ca si dvs. aveti nadejdea INVIERII. Dupa moarte (care este doar un somn de o clipa) urmeaza INVIEREA.

Nu-i inteleg pe cei care cred ca au partasie cu Domnul in timpul mortii.

În prealabil postat de Erethorn

Vedeti, aici ati atins adevaratul crux al problemei. Iertarea de pacate, reconcilierea cu Dumnezeu are o valoare intrinseca absoluta. Ea este lucrul spre care ar trebui sa tindeti, daca l-ati iubi pe Dumnezeu neconditionat. Faptul ca o vedeti ca pe un lucru inutil in sine, si doar ca pe un mijloc pentru a atinge un alt scop - invierea si viata vesnica, spune enorm de mult despre dumneavoastra si despre cat de mult a reusit secta dumneavoastra sa deformeze sensul crestinismului..

Sensul crestinismului este sensul dat de Dumnezeu. Voia Sa ce sfanta si plina de dragoste ne conduce catre INVIERE si mostenirea vietii vesnice. Cunoasteti dvs. un alt sens (cum ar fi preamarirea unei biserici)?

În prealabil postat de Erethorn

Acum incep sa-l inteleg pe domnul Dragomir care, acum cateva luni, facea remarca ca si pe musulmani ii simte mai apropiati din punct de vedre religios decat pe adventisti. .

Este si normal ca dvs. si d-l Dragomir sa-i simtiti mai apropiati pe musulmani. Nici ei nu cred in revenirea Domnului Iisus Hristos si INVIEREA celor morti in credinta.

În prealabil postat de Erethorn

Faptul ca il iubiti pe Dumnezeu conditionat este problema dumneavoastra.

Dragostea mea pentru Dumnezeu nu este conditionata ci este motivata (de dragostea pe care EL ne-a aratat-o).

Iata ce ne spune insusi Apostolul Ioan (Apostolul iubirii) despre dragostea de Dumnezeu:
"Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu ci in faptul ca EL ne-a iubit pe noi".(1 Ioan 4:10)

"Noi Il iubim pentru ca EL ne-a iubit intai".(1 Ioan 4:19)

Se pare ca nu sunteti de acord cu Sfantul Apostol (ii sunteti superior in conceptii si iubire).

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Sa dea Domnul sa fim impreuna (si dvs.). Vad ca si dvs. aveti nadejdea INVIERII. Dupa moarte (care este doar un somn de o clipa) urmeaza INVIEREA.

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea. Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.

În prealabil postat de grasu77

Sensul crestinismului este sensul dat de Dumnezeu. Voia Sa ce sfanta si plina de dragoste ne conduce catre INVIERE si mostenirea vietii vesnice. Cunoasteti dvs. un alt sens (cum ar fi preamarirea unei biserici)?

Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata.

În prealabil postat de grasu77

Dragostea mea pentru Dumnezeu nu este conditionata ci este motivata (de dragostea pe care EL ne-a aratat-o).

Iata ce ne spune insusi Apostolul Ioan (Apostolul iubirii) despre dragostea de Dumnezeu:
"Si dragostea nu sta in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu ci in faptul ca EL ne-a iubit pe noi".(1 Ioan 4:10)

"Noi Il iubim pentru ca EL ne-a iubit intai".(1 Ioan 4:19)

Se pare ca nu sunteti de acord cu Sfantul Apostol (ii sunteti superior in conceptii si iubire).

Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea..

Stiu. Va bateti capul cu purgatoriul. INVIEREA nu conteaza. Am dreptate?

În prealabil postat de Erethorn

Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.


Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata. .

Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

P.S. Cunoastem despre iubirea aratata semenilor, de-a lungul secolelor, de unii (foarte multi) credinciosi. Ex: Torquemada.

În prealabil postat de Erethorn

Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

Miile de teologi, despre care vorbiti dvs., au facut multe greseli si s-au contrazis intre ei ( nu mai vorbesc de faptul ca au contrazis, pe fata, Sfanta Scriptura). Este stiut ca unii "teologi" sunt recunoscuti de o biserica si respinsi de alta. Mai mult, sunt unii Sfinti Parinti ale caror invataturi sunt selectate (unele invataturi sunt considerate bune iar altele gresite - la acelas Sfant Parinte).

Cat priveste cele 2 milenii: pot fi 2 milenii de acumulare de invataturi si obiceiuri gresite.

Pentru mine, adevaratii teologi sunt Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli. Iar Ei m-au invatat despre nadejdea revenirii Domnului si a INVIERII.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!

Dintre musulmani, evrei, nimeni nu-l iubeste pe Dumnezeu, corect ?! Sau il iubesc aiurea, fara sa stie de ce ?

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!.

Domnule Erethorn, Sfanta Scriptura ne spune ca marii oameni ai credintei, din VT, credeau in fagaduintele lui Dumnezeu (inviere, viata vesnica, Imparatia Sa). Asta era si baza credintei lor: fagaduintele Domnului. Iata ce ne spune Scriptura despre acestia:

"si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evrei 11:1). Nu ai nadejde = nu ai credinta adevarata.

"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evrei 11:6)

"Caci el (despre Avraam este vorba) astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu"(Evrei 11:10) - Avraam credea in Imparatia lui Dumnezeu (nu o stiati pe asta).

"Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, .... Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti"(Evrei 11:17-19) - Avraam credea in fagaduintele Domnului si inviere (pe asta chiar ca nu o stiati).

"In credinta au murit toti acestia (este vorba de marii oameni ai credintei din VT) fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci doar le-au vazut ai le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini ai calatori pe pamînt."(Evrei 11:13) - toata credinta se baza pe fagaduintele pline de dragoste a lui Dumnezeu (INVIERE, mostenirea vietii vesnice) despre care sfintii vechiului testament stiau.

Daca dvs. aveti o credinta bazata pe altceva decat fagaduintele lui Dumnezeu... mi-e foarte greu sa va inteleg.

P.S. Care Sfant din VT il sarbatoriti? In afara de Sf. Ilie eu nu mai cunosc nici un sfant VT sarbatorit.

În prealabil postat de Erethorn

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

Domnule, noi il iubim pe Tata, asa cum l-au iubit toti credinciosii din Sfanta Scriptura. Toti au crezut in fagaduintele LUI si L-au iubit.

Dvs. de ce-L iubiti pe Dumnezeu? Treaba asta cu iubirea total nemotivata nu exista nici in Sfanta Scriptura. Sunt doar texte de ale dvs. Pentru ca iubirea adevarata, manifestata in biserica dvs., s-a vazut cu varf si indesat, de-a lungul istoriei (si se va vedea, din nou).

Constientizarea faptului ca am un Dumnezeu care imi poarta de grija si mi-a pregatit un loc in Imparatia Sa, ma indeamna la dragoste. Dumnezeul dvs. doar exista (nu fagaduieste nimic, nu face nimic). E ca un dumnezeu mort. Iar dvs. sustineti ca-L iubiti. Dati-mi voie sa nu va cred.

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

Domnule Erethorn, Sfanta Scriptura ne spune ca marii oameni ai credintei, din VT, credeau in fagaduintele lui Dumnezeu (inviere, viata vesnica, Imparatia Sa). Asta era si baza credintei lor: fagaduintele Domnului. Iata ce ne spune Scriptura despre acestia:

"si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evrei 11:1). Nu ai nadejde = nu ai credinta adevarata.

"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evrei 11:6)

"Caci el (despre Avraam este vorba) astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu"(Evrei 11:10) - Avraam credea in Imparatia lui Dumnezeu (nu o stiati pe asta).

"Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, .... Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti"(Evrei 11:17-19) - Avraam credea in fagaduintele Domnului si inviere (pe asta chiar ca nu o stiati).

Domnule, va permiteti cam multe prezumtii. Pe toate cele de mai sus le stiam (adica, stiam textele, nu neaparat si interpretarea sectei dumneavoastra).

Ceea ce vedem este interpretarea pe care o da Sf. Paul unor situatii veterotestamentare. Nici una din aceste interpretari ale Sf. Paul nu lasa nici macar sa se intrevada aceasta modalitate cu capul in jos pe care o promovati dumneavoastra, privitor la raportul iubire - incredere in Dumnezeu.

Iubirea primeaza. Ne incredem pentru ca iubim, nu iubim pentru ca ne incredem.

În prealabil postat de grasu77

P.S. Care Sfant din VT il sarbatoriti? In afara de Sf. Ilie eu nu mai cunosc nici un sfant VT sarbatorit.

Si daca nu au zi in calendar credeti ca nu-i cinstim ?

În prealabil postat de grasu77

Domnule, noi il iubim pe Tata, asa cum l-au iubit toti credinciosii din Sfanta Scriptura. Toti au crezut in fagaduintele LUI si L-au iubit.

E foarte bine ca Il iubiti, dar intelegeti o data ceea ce v-am explicat mai sus - increderea vine din iubire si nu invers.

În prealabil postat de grasu77

Dvs. de ce-L iubiti pe Dumnezeu? Treaba asta cu iubirea total nemotivata nu exista nici in Sfanta Scriptura. Sunt doar texte de ale dvs.

Domnule, eu nu am nevoie de motive ca sa-l iubesc pe Dumnezeu. Daca nu pricepeti chestia asta, sunteti mai rau decat toti fariseii pe care i-a luat la suturi Mantuitorul; sau, mai bine spus, sunteti demnul lor urmas. Vamesul care isi batea pieptul si plangea nu si-a pus problema "De ce il iubesc pe Dumnezeu".

Cat priveste faptul ca ceva exista sau nu in Scriptura, imi permit sa va amintesc ca, pentru Biserica lui Dumnezeu, sola scriptura este o mare bazaconie. Prin urmare, nu mai incercati sa va justificati ideile cu aceasta doctrina care este straina de Biserica.

În prealabil postat de grasu77

Pentru ca iubirea adevarata, manifestata in biserica dvs., s-a vazut cu varf si indesat, de-a lungul istoriei (si se va vedea, din nou).

eu stiam ca la penticostali sunt "profetii" ... Ah, nu, am uitat, o aveti si dumneavoastra pe profeteasa White....

În prealabil postat de grasu77

Constientizarea faptului ca am un Dumnezeu care imi poarta de grija si mi-a pregatit un loc in Imparatia Sa, ma indeamna la dragoste. Dumnezeul dvs. doar exista (nu fagaduieste nimic, nu face nimic). E ca un dumnezeu mort. Iar dvs. sustineti ca-L iubiti. Dati-mi voie sa nu va cred.

Aberati ingrozitor. Dumnezeu fagaduieste si face o multime de lucruri. Puneti mana pe Catehismul Bisericii Catolice, si cititi despre subiect de la art. 1021 incolo.

Ceea ce nu puteti sau nu vreti sa ricepeti este ca toate fagaduintele si toate actele de indurare divina sunt o expresie a dragostei, si nu o conditie a ei; si aici ma refer la dragostea reciproca.

Dragostea este motorul dintai, ea este, intr-un fel incomprehensibil pentru noi, la originea Sfintei Treimi, la originea Creatiei, la originea Rascumpararii. Um om care nu intoarce divinitatii aceasta dragoste neconditionata nu este demn de ea.

Am mai spus-o si o repet: dumneavoastra, adventistii, sunteti niste fii care isi iubesc tatal pentru mostenirea pe care o asteapta de la el. Halal dragoste.