De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

Defapt e vorba de IUda + israel = IisU+s unde s vine de la sfințenia de sus și așa este tălmăcirea numele Domnului Iisus care din Iuda a venit pentru tot poporul lui Israel care era mai păcătos ca toată gLumea păgână așa cum este proorocia dată prin Moise și prin prooroci, căci de aia spune Domnul că pentru oile cele pierdute ale Casei lui Israel a fost trimis, căci Israel față de Iuda era căzut în idolatrie maximă deci era simbolul cel mai de jos al credinței și astfel rezultă că a fost trimis pentru tot omul care e cuprins între Iuda și Israel căci credința fusese păstrată în Iuda, în Galileea, pe muntele de unde au fost trimiși apostolii în toată lumea după Înviere.

Iar vechiul legământ ca și cel nou care e similar dar mai adânc, mai puternic, mai întărit, înseamnă că nu mai suntem ai părinților noștrii sau ai vreunui părinte Duhovnicesc ci nașterea din nou de sus din apă și din Duh reprezintă că suntem fiii lui Dumnezeu nu numai duhovnicești (Duhul) ci și trupești (apa), adică cu totul... căci nimeni nu poate sluji la doi stăpâni și nimeni nu poate avea două tipuri de părinți, deci Domnul este atât părintele nostru trupesc cât și cel Duhovnicesc... asta e semnificația... firește, pentru cine voiește ca să-L urmeze... pentru cine crede și vrea să aibă fapte născute din credință și vrednice de pocăință.

Iar foștii părinți creștini trupești sau duhovnicești ne devin frați-părinți... față de care nu avem o datorie mai mare ci unica datorie este față de Dumnezeu, unde Tatăl ne este și nouă tată iar Iisus ne este frate mai mare și Duhul Sfânt ne este Domnul care vine de la Tatăl prin Iisus Cuvântul lui Dumnezeu căruia i s-a dat toată puterea în Cer și pe Pământ.

Cine va crede se va boteza și cine nu v-a crede se va osândi și a și fost deja demult osîndit împreună cu gLumita, căci gLumea de pe vremea lui Moise a fost osândită și de pe vremea lui Noe și a Sodomei și Gomorei... și urmează pentru creștini judecata faptelor iar pentru cine nu e creștin ci păgân se vor lăsa în plata Domnului căci a Domnului este răzbunarea și pentru ei este pregătită sabia gurii Sale și nu judecata căci judecata este pentru credincioșii care și-au strâmbat Calea și Viața după poftele lor sau ale gLumii.

Iisus e o taină dulce, și dincolo de litere și de scriere e mult mai mult, dar omul iubește cu ceea ce e obijnuit, cu negrul pe alb, cu ceea ce pipăie și simte el, cu ocultismul și dulcețurile străine de Dumnezeu: numerologie, explicaționism științific, superstiții de păcălici, grozăvie, părerea mea și argumentul meu și cât sunt eu de important împreună cu el, cu argumentul beroic...

Nu vedeți că și prin numele Lui, Domnul a încercat să-l vădească de minciună pe eroul dracului acoperit cu piei de oaie?

Și care e numele Lui? „Minunat este Domnul în tot pământul și slava Lui s-a suit mai presus de ceruri”. Deci cu siguranță n-o să ai unde te ascunde de fața Lui, necredinciosule rău, oricât ai să fugi la munți ca să le zici să se prăvălească peste tine pentru ca să scapi de mânia Lui... căci prea mult ai dat lecții deșarte... ce arte? Păi arte marțiale și joiale, așa ca-ntre farisei și saduchei... care își dezvinovățesc păcatul lor „mai mic” prin cearte bine argumentate...

Deci Iisus vine de la vameșul care-și lovea pieptul gândind cu spaimă și nădejde în Dumnezeu când a auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului, când fiecare va trebui să dea socoteală de ce a debitat pe pământ ca fapte sau ca și vorbe goale. Se știa pe sine cum vămuia el plăcându-i mita cea dulce și micile atenții... de aia nu cuteza nici ochii să și-i ridice din mormânt.

Voi cum puteți?

Iar pe drumul golgotei, Iisus, a cerut unui bătrân să-l lase o clipă să se odihnească pe scăunelul său, era Isaac Lachedem, și acesta nu l-a lăsat și l-a repezit pe Domnul privindu-l disprețuitor zicându-i „Mergi!”... iar apoi, mai târziu, peste ani, bătrânul acesta n-a mai murit și mergea cerșind mormânt dar nu găsea și umbla după Domnul să-i dea moarte căci bătrânețea era foarte dureroasă... dar nici Domnul nu-l mai auzea... și a tot mers, iar dacă ți se va face milă de el și-l vei primi la tine la poartă că ești milostiv ca să-i dai un pahar cu apă, atunci îngerul îți va da peste mână... și nu vei putea.

Ce frumos a voit Domnul să-i încununeze bătrânețile... dar dacă n-a fost pe fază ci s-a rușinat de farisei, a pierdut tot ce ar fi putut primi... darul și onoarea ca în drum spre golgota să-i cedezi o clipă locul unui suferind bătut și batjocurit pe nedrept... cât de mare ar fi fost el pomenit fiind în Evanghelie ca milostiv... Apoi degeaba mai jelești... căci ai pierdut clipa, calul plecase... și era chiar calul cel alb, pe care ședea... Cuvântul.