problema mea...

[Kronos]

În prealabil postat de adrian010155

Bucura-te!!! Lumea te uraste pentru ca te iubeste Dumnezeu.

Deci, după spusele dvs., dacă pe un om îl iubește lumea înseamnă că nu-l iubește Dumnezeu. Aveți copii? I-ați sau îi veți învăța să se facă urâți de lumea doar pentru ca să-i știți iubiți de Dumnezeu?

Nu renunta la fericirea vesnica pentru o satisfactie trecatoare.

Lăsați judecata pe seama lui Dumnezeu. Eu ca om, n-aș trimite pe cneva în iad doar pentru că a avut mulți prieteni în copilărie.

Putini au parte de daruri ca ale tale.

Poate pentru ea e un blestem darul acesta.

Contempla lumea, dar nu o judeca. Vei vedea ce interesant este.

Va vedea cât de plictisitor e...să se arunce în niște filosofeli sterile, fără vreun rezultat concret, exceptând poate numai niște concluzii inteligente pe care nu și le dorește nimeni să le fi tras, după ce-a ajuns la ele. Eu zic că mult mai interesant e să-și trăiască viața cu stil.

Domnilor, vorbiți totuși cu o adolescentă..cu un copil. Nu-i mai dați astfel de sfaturi.. să se bucure de necazuri, că Dumnezeu o iubește dacă suferă (exact asta transmite treaba cu darurile lui Adrian) și în final, să stea pe margine și să privească doar. Ce ..., până și sfinții au ajuns la concluzia asta dupa ce-au intrat în vârsta a doua, când erau mai înțelepți, și după ce și-au trăit copilăria frumos. Și-au dat seama că e efemeră, dar și-au trăit-o și cred că și Soulonfire are dreptul la această efemeritate. Nu puteți sfătui un copil să adopte atitudinea unui pustnic. În loc să dați citate din cărți care oricum nu i se potrivesc mai bine ați sfătui-o cum să scape de timiditate.

[Natalia]

M-am regasit partial pe mine in istorisirea asta...Dupa o vara petrecuta intre 4 pereti am hotarit pur si simplu sa ies afara,la scrinciob...Chiar daca sunt mai timida cu firea,s-au apropiat alte persoane de mine si ne-am luat e vorba,mi-am facut citeva cunostinte,putine,dar inceputul e bun.Sau iti pui castile in ureche,iar cineva se apropie si intreaba curios"ce muzica asculti?".ori citesti o carte...o sa-ti faci prieteni numaidecit.zimbeste tuturor si bucurate mereu,viata se va schimba spre bine! Doamne ajuta!

[ioanna]

În prealabil postat de soulonfire

Credeti-ma ca nu imi doresc nici pe departe sa fiu "idolatrizata"...departe de mine acest gand.As vrea un prieten,numai unul...care sa fie capabil sa imi asculte frustrarile fara sa ma judece,nimic mai mult.Am incercat sa dau sfaturi,sa ascult pe toata lumea,nu spun ca eu sunt dreapta si ca ceilalti gresesc pt ca toti gresim dar nu imi e tocmai comod cand cineva de care m-am apropiat catusi de putin sa imi dea reject...si mi s-a intamplat asa de cateva ori.Afara nu pot iesi pt ca nu prea am cu cine si nici nu imi place...toata vara am iesit de cateva ori.

tu ai nevoie de socializare, stand in casa e imposibil de realizat, deci iesi linistita afara din casa, inscrie-te eventual la un curs de dans, la un aerobic etc... orice, care sa te aduca in preajma oamenilor, cu care sa poti comunica si lega amicitii .Mai multa incredere :)

[Sara I]

Tu, sufletel drag...

Intai de toate, te iubeste si te vrea Insusi Dumnezeu, pentru ca altfel tu nu ai fi fost pe acest pamant, ca persoana care esti. Tu ai venit in fiinta..ca om..omuletz mic...si ai crescut..si ai trecut prin viata...si esti persoana care esti astazi...si respiri...si vorbesti...si gandesti...si te exprimi...si te misti...si inima iti bate in piept...pentru ca El Insusi..cea mai Mareata si Grandioasa Persoana din tot universul...te vrea..si te iubeste. Si te vede, si te aude..si..te creste..ca pe copilul Lui. Si parerea Lui...despre tine..El fiind Cine este..bate toate celalalte...pareri.

Eu am o prietena..care nu a fost dorita de mama ei..nu ca era o femeie rea, dar a trecut prin niste situatii foarte grele si grave..si a dat-o spre adoptie..si prietena mea a crescut intr-un orfelinat..si a crescut cu un groaznic sentiment de respingere, simtea ca nimeni nu o vrea si nimeni nu o iubeste..ca toti o evita..ca rad de ea...in copilarie era mai mult singura...apoi a mai crescut..si..tot cu acest sentiment de respingere...a inceput si ea sa respinga pe altii..i se parea ca asa se protejeaza...si trecea prin stari de genul...fie isi facea o prietena buna...si era toata lumea ei...si se agata de persoana respectiva cu toata puterea...si cand persoana respectiva pleca...se simtea distrusa....fie nu se mai lega de nimeni, si tinea pe toata lumea la distanta..era atat de rece si tzepoasa..ca oamenii o evitau...si asta ii intarea si mai mult sentimentul de respingere...si a trait in acest cerc vicios...ani buni...si intr-o zi..a aflat despre Hristos...ca exista, ca o iubeste...ca a murit pentru ea...ca Lui ii pasa de ea...a gasit pe undeva o Bibilie..si a rasfoit-o...si a gasit un pasaj..unde scria..ca "daca va uraste lumea...va uraste pentru ca nu sunteti de-ai ei...ci pentru ca sunteti ai Mei...si Eu v-am ales din mijlocul lumii"..si...cred ca atunci a plans pentru prima data in viata ei...si...identitatea aceea de respingere pe care o avea despre ea insasi...si despre cei din jur..a inceput sa crape..

Apoi..stiu ca a inceput sa se roage...imi povestea ca la inceput se ruga ceva de genul.."Doamne Isuse, eu nu stiu daca tu chiar existi..sau oamenii..si popii, zic numa-asa..si daca existi..nu stiu daca ma iubesti...in fond, pe mine nu m-a iubit nimeni niciodata..si pe Tine nici macar nu te vad...si nu stiu daca acuma eu chiar vorbesc cu Tine, si Tu ma auzi..sau am innebunit, si vorbesc singura..de accea Te rog..fa cumva sa stiu ca Tu chiar esti...si chiar ma auzi.." :-)...si cred ca Dumnezeu i-a raspuns..pentru ca ii crestea credinta..in mod vertiginos...:-).si a inceput sa se schimbe..mult...si in bine...si sa faca lucruri pe care nu le facea inainte...si sa renunte la alte lucruri pe care le facea inainte..si a inceput sa ierte...sa zambeasca..sa aiba o liniste si o blandete in ochi..un fel de seninatate..care nu-i era caracteristica inainte...si cumva...alegand sa se tina de credinta in Hristos...asa cum stia si cum putea ea...imaginea ei de sine s-a schimbat...ea s-a schimbat...modul in care o percepeau oamenii s-a schimbat..a inceput sa aiba prieteni...si a inceput sa fie perceputa de multi din jurul ei..ca o binecuvantare..

Nu de toti din jurul ei..dar pentru ea nu mai era atat de important..cum o trateaza oamenii

Eu Il rog pe Dumnezeu..Tatal tau...si al meu...sa te ajute sa te intorci...la acel moment...in care simteai ca te iubeste...si sa-ti arate...ca e Tata..milostiv...si drept...dar Tata...care te iarta in cele ce ai gresit...si ca iubirea Lui fata de tine...este muuuuult mai mare...decat greseala ta....

Vezi tu, sufletzel...noi, ca si crestini.. suntem oameni...si mai slabi...si mai tari...dar toti pacatuim in multe feluri, si cu voie, si fara..si cu gand, sau vorba, sau fapta...si ne pare rau...si ne e rusine...si ciuda...si poate plangem...si mai deznadajduim...dar nu ne lasam de El...ca El e tot ce avem noi...si avem incredere ca ne iarta...si ne da putere acolo unde suntem slabi...de aceea...dupa ce ai auzit Cuvant al Duhului Sfant...ca iti sunt iertate pacatele..sa crezi..si sa nu te indepartezi de El..de Dumnezeu..ci mai tare sa te apropii...si Fie ca Dumnezeu sa te creasca tot mai mult, din zi in zi...in cunoasterea iubirii Sale fata de tine...in Cristos Isus, Domnul nostru

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Mai bine este a da decât a lua". Puneţi în aplicare acest îndemn biblic. Simţiţi nevoia unui cuvânt bun din partea celorlalţi ? Oferiţi-l. Ce spuneţi de o încurajare ? Dar de o apreciere ? Oferiţi-le. Fiţi ca o rază de lumină pentru alţii, şi aceia vor veni la dv aşa cum vine ursul la miere. Arătaţi că vă pasă, şi le va păsa. Arătaţi că sunt importanţi pentru dv, ei, munca lor, activitatea lor. Vă vor arăta acelaşi lucru. Oamenii sunt ca nişte oglinzi. Când tăcem, oglinda tace şi oglinda vorbeşte atunci când vorbim. Ce spunem noi, aia spune şi cel în care ne oglindim.
Începeţi cu Dumnezeu. Când L-aţi preamărit ultima oară ? Sunt cinci feluri de rugăciuni. Rugăciune de cerere, rugăciune de preamărire şi altele. Dar oamenii, de multe ori uită să Îl preamărească. Să Îi mulţumească. Lui Îi pare rău când nu Îl preamărim, când nu Îi mulţumim. Nu face asta din orgoliu, ci din aceeaşi dorinţă de a Se oglindi în noi. "Oare nu toţi zece s-au vindecat ?" De ce atunci doar câte unul se întoarce să Îi mulţumească ? Eu cred că acela, unul din zece, a fost cel mai fericit dintre toţi. Ceilalţi se miră până în ziua de azi: de ce oamenii nu se întorc să le mulţumească ?

Cu totul de acord.
Gasim motive si timp pentru toate dar prea rar ii multumim Domnului pentru tot ce ni se intampla.
Si ne miram ca viata are un gust salciu si tot felul de necazuri ne stau pe cap.
Cat priveste problema expusa aici, o spun cu toata responsabilitatea (profesionala): oameni buni, cand vom incepe sa mergem la doctor daca ne doare ceva? Asteptam sa putrezim mai intai? Suntem chiar din preistoria omenirii?
Pentru astfel de probleme, destul de frecvente (in definitiv tot omul are perioade proaste uneori sau cara cu el vreo disfunctie, ceva) s-au inventat si la noi consilierii si psihologii. Sunt peste tot. O consiliere curata si serioasa poate ameliora problema in mod semnificativ fara sa ne mai inchipuim ca facem nu stiu ce ispravi crestine ca flecarim aici. Astfel de lucruri se agraveaza daca nu sunt tratate profesionist.
Mergeti, domnisoara, la un consilier psi si terminati cu lamentatiile acestea. Nu ajuta pe nimeni cu nimic iar pe dumneavoastra va pot duce la complicatii de care e mai bine sa nu stiti nimic. Tulburarile sufletesti se trateaza prin terapie fata in fata, iar nu prin palavre pe internet.
Dumnezeu sa ne ierte pentru modul cum ii insultam mereu inteligenta pe care ne-a dat-o in dar.
P.S. Daca se intampla cumva sa nu aveti bani pentru a va plati sedintele de consiliere, discutati exact acest lucru cu consilierul. Veti vedea ca face parte din problema si ca se va rezolva si asta, treptat... Doamne ajuta!

[Sara I]

Domnule Cezar,

Ca si consilier psi..cunoasteti desigur influenta distorsiunilor cognitive asupra psihismului uman,in cazul tulburarii distimice, de exemplu,si, daca e pe fondul unei fobii sociale, posibil asociata cu o usoara dismorfofobie,stiti ca in sine este un impediment major in solicitarea unui ajutor specializat...

Ca si crestin..stiti desigur ca Mantuitorul..are "obiceiul"...sa nu stinga un fitil.. care fumega...si sa nu rupa o trestie franta...si sa nu izgoneasca afara pe nici unul dintre cei care cauta in mod real fata Lui...si are o "predilectie"...catre cel ce sufera si are inima zdrobita...fie ca sunt eu, fie dumneavoastra, fie sora noastra...si ca..singurul ajutor real, definitiv,autentic..de care poate avea parte o fiinta umana, in dureri duhovnicesti, sau sufletesti...este faptul ca"prin ranile Sale noi suntem vindecati"...

Cat priveste "palavrele" de pe acest forum...e si acesta un mod virtual...dar totusi..un mod in care noi ne putem impartasi...cu experiente de viata..cu invataturi din parinti...cu rugaciuni...Apostolii Domnului, a caror invataturi stau la temelia Bisericii...ne sfatuiesc..sa vorbim intre noi cu psalmi, cu cuvantari duhovnicesti..cu laude la adresa lui Dumnezeu, a bunatatii Sale..a indurarii si ajutorului Sau...de care noi am avut parte in vietile noastre, sa ne impartasim unii altora necazurile, durerile, poverile..si bucuriile..sa ne sustinem, sa ne incurajam reciproc..sa ne zidim impreuna pe credinta noastra cea sfanta....

Sa ma iertati...si Doamne-ajuta

[soulonfire]

În prealabil postat de ioan cezar

Cu totul de acord.
Gasim motive si timp pentru toate dar prea rar ii multumim Domnului pentru tot ce ni se intampla.
Si ne miram ca viata are un gust salciu si tot felul de necazuri ne stau pe cap.
Cat priveste problema expusa aici, o spun cu toata responsabilitatea (profesionala): oameni buni, cand vom incepe sa mergem la doctor daca ne doare ceva? Asteptam sa putrezim mai intai? Suntem chiar din preistoria omenirii?
Pentru astfel de probleme, destul de frecvente (in definitiv tot omul are perioade proaste uneori sau cara cu el vreo disfunctie, ceva) s-au inventat si la noi consilierii si psihologii. Sunt peste tot. O consiliere curata si serioasa poate ameliora problema in mod semnificativ fara sa ne mai inchipuim ca facem nu stiu ce ispravi crestine ca flecarim aici. Astfel de lucruri se agraveaza daca nu sunt tratate profesionist.
Mergeti, domnisoara, la un consilier psi si terminati cu lamentatiile acestea. Nu ajuta pe nimeni cu nimic iar pe dumneavoastra va pot duce la complicatii de care e mai bine sa nu stiti nimic. Tulburarile sufletesti se trateaza prin terapie fata in fata, iar nu prin palavre pe internet.
Dumnezeu sa ne ierte pentru modul cum ii insultam mereu inteligenta pe care ne-a dat-o in dar.
P.S. Daca se intampla cumva sa nu aveti bani pentru a va plati sedintele de consiliere, discutati exact acest lucru cu consilierul. Veti vedea ca face parte din problema si ca se va rezolva si asta, treptat... Doamne ajuta!

Imi pare rau daca am dat impresia ca ma lamentez,nu a fost aceasta intentia mea,dar nu cred ca am gresit ca am scris pe acest forum.Situatia este mai complicata in privinta vizitei mele la un specialist,credeti-ma ca daca as fi avut curajul si convingerea sufleteasca in primul rand si ajutor din partea altcuiva as fi mers de foarte mult timp...nu as fi cersit si nici nu cersesc mila pe un forum,doar pareri,sfaturi,e ceva temporar pana se rezolva,daca se va rezolva in curand...Eu va multumesc pt interventia dumneavoastra.

Fetelor, sunt si alte medii unde va puteti manifesta.
Bunul simt nu prea va e busola.
In rest, faceti cum doriti. De crestini ca voi nu duce lipsa lumea.
Reamintesc celor care stiu deja acest cuvant al parintelui Steinhardt: crestinul e un om bun, nu un prost.
Asadar, cu mine nu veti face, in felul asta, decat sa va culegeti regretul ca nu va puteti vedea de treburi. Sau poate treaba voastra tocmai asta o fi, sa palavragiti pe forumul ortodox subiecte care nu isi au locul aici...

[quote=Sara I;390297]Domnule Cezar,

Ca si consilier psi..cunoasteti desigur influenta distorsiunilor cognitive asupra psihismului uman,in cazul tulburarii distimice, de exemplu,si, daca e pe fondul unei fobii sociale, posibil asociata cu o usoara dismorfofobie,stiti ca in sine este un impediment major in solicitarea unui ajutor specializat...

Stimata Sara, daca tot va jucati cu termeni tehnici va reamintesc o regula tot tehnica: asa ceva se discuta, se trateaza, se interpreteaza, se ... orice ati vrea sa fie: doar in cabinet! Doar in relatia concreta, personala, fata in fata dintre consilier si persoana care SOLICITA ajutorul.
Regret ca am intrat in dialog cu un om care depaseste flagrant limitele profesiei doar pentru ca, probabil, nu isi poate stapani frustrarile necontinute.
Cat despre agresiva trimitere la calitatea mea de crestin... Domnul sa va miluiasca si sa ne ierte pe toti.
Va rog sa nu va mai obositi sa imi raspundeti. Eu unul ma voi odihini in caz ca alegeti oboseala.
Ah, nesimtirea si proasta crestere trec peste orice, inclusiv peste religii, oricare ar fi ele...
Dar exista Cineva care e Limita, totusi. Cred.

În prealabil postat de Sara I

Tu, sufletel drag...

Vezi tu, sufletzel...noi, ca si crestini.. suntem oameni...

Cat poate fi de penibila o astfel de exprimare!...