Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

si atunci aici care este , dupa tine, sensul cuvantului SUFLET? Doamne ajuta!

ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viaţă” sau „vieţi” în mod clar cu înţelesul obişnuit atribuit cuvântului „viaţă” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur şi simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoţii (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuşi care măcar pe departe să lase să se înţeleagă o entitate conştientă care este în stare să supravieţuiască morţii trupului şi, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conştientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaşte nimic despre un suflet viu, conştient, care se presupune că supravieţuieşte trupului. În ce priveşte ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creştinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viaţa veşnică făgăduită la venirea Lui.