Citat:
În prealabil postat de Mihailc
...
În bisericile ortodoxe un exemplu tipic de fundamentalism îl reprezintă schisma calendarului: este vorba despre grupuri de credincioși ce au refuzat să renunțe în biserică la calendarul iulian vechi (și cu totul inadecvat din punct de vedere astronomic) și să-l adopte pe cel gregorian (oarecum mai corect). Doar din motivul stabilirii în calendar a sărbătorilor mobile (ciclul sărbătorilor pascale a rămas pentru toți ortodocșii legat de calendarul iulian) "ortodocșii de rit vechi" au refuzat să participe la același corp euharistic cu "ortodocșii de rit nou". Au constituit propriile lor episcopii și parohii ale "adevăraților ortodocși", propriile lor sinoade - au alcătuit o biserică separată. Desigur, în câteva decenii și-au făcut apariția toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială, fanatismul psihopatologic al obsesiei pentru unele amănunte cu totul neînsemnate ale "tradițiilor".
Un creștin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie și viața veșnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puțini "ortodocși adevărați" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârșit. Este vorba de o trăsătură caracteristică a fundamentalismului, o dovadă a puterii irezistibile a instinctului religios: sunt sacrificate logica, judecata, seriozitatea, pentru a fi satisfăcute nevoia de certitudine a individului că deține mântuirea, nevoia de a găsi un antidot pentru teama de moarte. Pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou.
(Christos Yannaras - Contra religiei , editura Anastasia 2011)
|
Acest Yannaras este ori prost informat, ori rau intentionat. Schisma nu s-a produs doar din motivul “stabilirii in calendar [nou] a sarbatorilor mobile”, ci pentru ca prin schimbarea calendarului a fost afectata Sfinta Traditie: postul Sfintilor Apostoli a fost scurtat permanent cu 2 saptamini, in unii ani avind chiar de durata necanonica din acest motiv, Kiriopasca (Sfintele Pasti odata cu Bunavestire) nu se mai intimpla niciodata dupa calendarul nou sau Bunavestire in Saptamina Luminata, etc, ca sa nu mai spun ca toata aceasta “nevoie” de schimbare nu a fost in nici un caz bazata pe argumente astronomice (acele aiureli au fost scornite mai tirziu din nevoia de justificare), ci din “dorinta de ambele parti [Stat si Biserica] de a introduce un singur calendar comun mediilor social si religios” si pentru ca “sa promovam unitatea crestina universala. Sintem cu totii chemati sa infaptuim aceasta in numele Domnului prin sarbatorirea impreuna a Nasterii si Invierii Sale.” (vezi documentele “congresului” pan – ortodox de la 1923) Deci motivatia a fost ecumenista si sub presiunea statului. Yannaras isi permite sa numeasca dragostea pentru Sfinta Traditie nici mai mult, nici mai putin decit “obsesie pentru unele amanunte cu totul neinsemnate ale “traditiilor””. Cine este, insa, acest Yannaras sa isi permita sa faca asemenea afirmatii in totala contradictie cu cele decise si intarite vreme de aproape 400 de ani de atitia patriarhi si episcopi ilustri adunati in sinoade ecumenice si locale?!
1583 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar
1587 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar
1593 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar
1670 Patriarhul Dositheos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar
1827 Patriarhul Ecumenic Agathangelos si Sfintul Sinod condamna noul calendar
1895 Patriarhul Ecumenic Anthimos VII si Sfintul Sinod condamna noul calendar
1902 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna noul calendar
1903 Patriarhul Damianos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar
1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Rusia condamna noul calendar
1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Romania condamna noul calendar
1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna noul calendar
1904 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna din nou noul calendar
1919 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna iarasi noul calendar Daca Sfinta Traditie ar fi fost “traditie”, iar sinaxarul si pascalia doar “amanunte cu totul neinsemnate” nu cred ca ele ar fi facut obiectul atitor sinoade si subiectul atitor anateme! Pentru niste lucruri de nimic Patriarhul Chiril al V-lea al Constantinopolului si Sfintul Sinod n-ar fi pus blesteme atit de infricosatoare asupra celor care au indraznit sa adopte calendarul Gregorian:
“Și așa ne-am hotărât cu tot sfințitul cler, carele e cu noi și cu adunarea creștinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărțiți sunt de la Domnul Dumnezeu Atotțiitorul, blestemați și neiertați, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele și fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moștenească lepra lui Chiezi și să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând și tremurând pre pământ ca și Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda și iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul și să-i înghită ca pre Datan și Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieții lor și toate blestemele Patriarhilor și ale Soboarelor să cadă peste dânșii, să fie veșnic sub anatemă și în focul veșnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 -http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756) Mai spune acest Yannaras “în câteva decenii și-au făcut apariția toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială” din cauza ca pleaca de la premisa (intentionat) falsa ca Biserica (cea care pastreaza Sfinta Traditie, care nu marturiseste ecumenism si serghianism) este secta. Dar “diviziunea multipla” despre care vorbeste este in fapt erezie si schisma (de care a avut parte Biserica intotdeauna, chiar de la inceputuri), iar “marginalizarea sociala” nu este nici ea un fenomen nou, ci caracteristic perioadelor in care Biserica a fost violent persecutata (cum a fost cazul si dupa 1923, pina in 1953 in Grecia si 1990 in Romania si Rusia). Biserica astazi este asa cum a fost ea din totdeauna, doar “Una, Sfinta, Apostolica si Soborniceasca”, dar mult redusa numericeste fata de cum era in urma cu 100 de ani. Ciprianismul si Mateismul (dupa numele episcopilor care le-au generat, dar ai caror credinciosi sint si ei numiti “stilisti”, “traditionalisti”, “vechi calendaristi”, “ortodocsi adevarati” sau “veritabili”) nu sint Biserica, ci erezie si schisma.
In acelasi paragraf Yannaris reuseste sa strecoare direct si minciuni sfruntate: “Un creștin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie și viața veșnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puțini "ortodocși adevărați" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârșit.”. Acest gen de predestinare pe care il descrie este insa Calvinist prin excelenta si total strain Bisericii Ortodoxe. Mai spune cu aceeasi gura mincinoasa "pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou”, ceea ce nimeni n-a afirmat/marturisit vreodata. Pentru ortodox mintuirea depinde de prezenta sa in Biserica, Trupul lui Hristos, care este numai si numai acolo unde exista succesiune apostolica valida si unde Sfinta Scriptura este cinstita si traita in totalitatea si integralitatea invataturilor Sfintilor Parinti.
|