Iubirea aproapelui

[George.m]

Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, "oamenii se iubesc unii pe altii fie in chip vrednic de lauda, fie in chip vrednic de ocara, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atat pe cel virtuos, cat si pe cel ce inca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de arginti, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si pe cele de sub stomac.

Dragostea cea dintai este vrednica de lauda; a doua e mijlocie; celelalte sunt patimase"

Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i urasti, nici nu-i iubesti; iar pe altii iarasi ii iubesti, dar potrivit; si, in sfarsit, pe altii ii iubesti foarte tare; din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care cere sa iubesti pe tot omul deopotriva (Capete despre dragoste, Suta a doua, c.9,10, Filocalia II).

[George.m]

"Cel ce nu pizmuieste si nu se manie pe cel ce l-a intristat si nu tine minte raul de la el, prin aceasta inca nu are si dragoste pentru acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau chiar daca nu are inca dragoste, pentru ca asa e porunca. Dar inca nu poate rasplati raul cu bine fara sila. Caci a face binele din indemn launtric celor ce ne urasc este propriu numai dragostei duhovnicesti desavarsite" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, Suta a doua, c.49, Filocalia II).