Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu te mai framanta, nu te mai necaji, ca am scris doar ce simt.

Nu stiu de ce crezi tu ca ma framant sau ma necajesc de cele ce scrii tu pe aici. Poate e bine sa te intrebi daca asta e ceea ce psihologii numesc proiectie, sau doar o falsa perceptie/banuiala de-a ta. Nu imi raspunde mie, ci tie.

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nu stiu de ce crezi tu ca ma framant sau ma necajesc de cele ce scrii tu pe aici. Poate e bine sa te intrebi daca asta e ceea ce psihologii numesc proiectie, sau doar o falsa perceptie/banuiala de-a ta. Nu imi raspunde mie, ci tie.

Imi cer iertare ca te-am suparat. Ai intrebat de doua ori de unde am luat textul ceea ce inseamna ca iti doreai sa stii de unde este. Si atunci ti-am spus sa iti linistesti sufletul. Nu pentru cele scrise de mine ci pentru gandul cel rau pe care il primisesi. Iarta-ma inca odata iti cer, pentru ca stiu ca ai dat frau gandului crezand ca as fi scris ceva ce nu imi apartine si nu as fi spus, din slava desarta, ale cui sunt cuvintele si de unde le-am luat.
Stiu ca nu te necajesti si nu te framanti de cele scrise de mine, am stiut asta.

Unele cuvinte si ganduri sunt spuse semenilor prea devreme, alteori prea tarziu. De aceea nu le primesc. Noi trebuie sa intelegem asta si sa nu ne suparam.
Cand sunt spuse prea devreme va trebui sa avem rabdare sa vina timpul lor, cand sunt spuse prea tarziu va trebui sa avem rabdare sa i le spuna Dumnezeu.
Si pentru ca gresim spunand prea devreme sau prea tarziu primim si o pedeapsa. Daca suntem intelepti primim pedeapsa cu bucurie.

Sa ma ierti pentru supararea pricinuita. Si toti cei care simt o suparare din pricina cuvintelor mele sa ma iertati.

[dobrin7m]

Lumea ne vrea desavarsiti dar nu suntem.
Oamenii , in suferinta lor , asteapta de la semenii lor sa fie perfecti. Dar nu sunt.

Omul sufera si asteapta de la aproapele lui sa ii vada suferinta, sa il mangaie. daca cumva aproapele lui are la randul lui o neputinta si nu reuseste sa vada toata suferinta omului, acesta il cearta.
-Tu nu vezi suferinta mea, spune, tu nu vezi necazul meu, eu nu exist pentru tine. Dar in suferinta lui a devenit egoist. Nu vede neputinta aproapelui, vede doar suferinta lui.

Intelept este ca atunci cand suntem certati, pentru vreo neputinta, sa primim , ca ne slefuieste sufletul. Sa nu ne indreptatim. Sa ii cerem omului noi iertare pentru neputinta noastra de a vedea suferinta lui. Si sa ne rugam Domnului sa ajute neputintei noastre si suferintei celuilalt.

Iata iubirea egoista de aproapele izvorata din iubirea egoista de sine.

E boala in societate. Oamenii se iubesc gresit si pe ei insisi si pe aproapele.
Si nu stiu sa ceara Domnului sa ii invete sa iubeasca.
Dumnezeu sa ne intelepteasca!

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dobrin7m

Lumea ne vrea desavarsiti dar nu suntem.
Oamenii , in suferinta lor , asteapta de la semenii lor sa fie perfecti. Dar nu sunt.
......
Oamenii se iubesc gresit si pe ei insisi si pe aproapele.
Si nu stiu sa ceara Domnului sa ii invete sa iubeasca.

Sa ne rugam Domnului sa ne lumineze sa nu mai uitam asta!

Poate asa vom iubi mai mult pe fratele nostru, asa cum este el, in neputinta lui! Cand este iubire nu este judecata, nu gandim raul, nu ne smintim, avem mai multa mila, mai multa toleranta fata de cei de langa noi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Sa ne rugam Domnului sa ne lumineze sa nu mai uitam asta!

Poate asa vom iubi mai mult pe fratele nostru, asa cum este el, in neputinta lui! Cand este iubire nu este judecata, nu gandim raul, nu ne smintim, avem mai multa mila, mai multa toleranta fata de cei de langa noi.

Asa este Ana-Maria. Sa ne rugam Domnului sa ajute neputintelor noastre de orice fel. Ca multe sunt neputintele noastre. Si din neputinta nu vedem multe suferinte ale altor
Insa trebuie sa luam aminte diferenta dintre pacat si neputinta.
Ca altceva este sa gresesti aproapelui prin pacat si alta prin neputinta.

"Dupa socotinta Dascalilor Bisericii, pacatul este de doua feluri. Unul este cel care il stapaneste pe om, si despre acesta spune Apostolul: sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa-l ascultati pre el intru poftele lui (Rom. 6, 12). Acest pacat se mai numeste si pacat cu voie, fiindca este facut cu buna vrere, cu planuire, cu buna stiinta, cu deadinsul si cu inainte-chibzuinta, si este impotriva constiintei, pe care o raneste si o nelinisteste.

Celalalt fel de pacat este cel care traieste in om, dar nu il stapaneste pe om, si nu e altceva decat neputinta firii, trupul cu patimile si poftele, care se scoala impotriva duhului, stricaciunea si rautatea care se naste odata cu omul. Acestui pacat i se impotrivesc prin puterea credintei si a duhului cei evlaviosi, neingaduindu-le sa puna stapanire pe ei. Si cu toate ca cei evlaviosi se impotrivesc acestui pacat, fiind totusi biruiti de neputinta, adeseori fac ceea ce nu voiesc si nu stiu (Rom. 7, 19)"

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...-zi-88533.html

[dobrin7m]

Vezi tu Ana-Maria ca sa intelegi mai bine ce am vrut sa zic, in exemplul meu vorbeam de un om in suferinta si de un om in neputinta.
Neputinta poate fi de orice fel nu neaparat uitare. Nu stiu de ce te-ai oprit la uitare. sau stiu?! Ana-Maria chiar noi ar trebuie sa fim mai buni, daca si spunem sa si facem.

Omul in suferinta poate deveni egoist si nu mai vede neputinta celuilalt si il cearta pe acela nu pentru neputinta ci pentru ca nu ii vede suferinta. Si asta se intampla pentru ca egoismul este un pacat cu voie pe cand neputinta este un pacat fara voie.
de aceea omul neputincios chiar daca greseste omului in suferinta nu ii va reprosa niciodata ca nu ii vede neputinta lui, pentru ca ori i-a gresit fara voie ori nu a stiut.

Amandoi deopotriva au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dobrin7m

Omul in suferinta poate deveni egoist si nu mai vede neputinta celuilalt si il cearta pe acela nu pentru neputinta ci pentru ca nu ii vede suferinta. Si asta se intampla pentru ca egoismul este un pacat cu voie pe cand neputinta este un pacat fara voie.
de aceea omul neputincios chiar daca greseste omului in suferinta nu ii va reprosa niciodata ca nu ii vede neputinta lui, pentru ca ori i-a gresit fara voie ori nu a stiut.

Amandoi deopotriva au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Sa ne ajute Domnul si Maicuta Sa, in oricare parte ne-am afla!

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

neputinta este un pacat fara voie.

De unde oi fi scos tu asta nu inteleg!

Cum sa fie neputiinta un pacat fara voie?

Tu te-ai gandit vreodata ca TOATA PUTIINTA noastra nu e a noastra de fapt, ci e a Lui Dumnezeu, e ajutorul Lui Dumnezeu pe care ni l-a dat! Daca ia Dumnezeu degetul, taria noastra e de fapt neputiincioasa! De fapt noi nu avem nici o putiinta, noi avem (de la noi) numai NEPUTIINTA. Taria e a Lui Dumnezeu, nu a noastra. Asa ca daca vreodata vezi un om care are o neputiinta, da slava Lui Dumnezeu ca te-a ajutat pe tine, ca daca nu era ajutorul Lui, erai (si tu si oricare din noi), mai rau decat cel mai neputiincios om si roaga-te pt acel om, ca sa-i vindece Dumnezeu neputiinta, asa cum si tu ai primit ajutorul de la Dumnezeu!.

[adam000]

Nici mie nu imi plac contrazicerile si nici eu nu le vad rostul, dar aici am sa explic, ca nu cumva careva vazand formularea, sa se sminteasca:

În prealabil postat de dobrin7m

Si din neputinta nu vedem multe suferinte ale altor

Deci tu initial vorbeai despre neputiinta observarii suferintei altora. Un fel de nu a fost in stare (nu l-a dus capul) sa observe si sa constientizeze ca aproapele sufera.
Aceasta neputiinta nu se refera la rautatea care se naste odata cu omul, nu este o rautate, ci o limitare a capacitatilor de intelegere.
Asa ceva nu poate sa fie pacat (nici chiar daca ne luam dupa explica pe care o dai tu - o sa o citez si eu mai jos).
Nu poate fi pacat pentru ca intelegerea este data in dar de Dumnezeu, iar intelegerea pe care o da Dumnezeu ridica limitarile capacitatilor de intelegere ale omului. Ori Sf apostol avea intelegerea data de Dumnezeu. Sfintii Apostoli, din pescari cu intelegere limitata omeneasca, au fost luminati de Dumnezeu in intelegere (chiar El le-a ridicat limitarile omenesti in capacitatea de intelegere) si facuti de Dumnezeu cei mai mari teologi. Astfel, luminati de Dumnezeu ei puteau vedea suferintele aproapelui. Deci nu este pacatul de care vorbeste apostolul.

Apoi zici ca asta este un pacat

În prealabil postat de dobrin7m

neputinta este un pacat fara voie.

Iar in explicatia pe care o dai (de ce ar fi un pacat), te referi la altceva:

În prealabil postat de dobrin7m

Celalalt fel de pacat este cel care traieste in om, dar nu il stapaneste pe om, si nu e altceva decat neputinta firii, trupul cu patimile si poftele, care se scoala impotriva duhului, stricaciunea si rautatea care se naste odata cu omul. Acestui pacat i se impotrivesc prin puterea credintei si a duhului cei evlaviosi, neingaduindu-le sa puna stapanire pe ei. Si cu toate ca cei evlaviosi se impotrivesc acestui pacat, fiind totusi biruiti de neputinta, adeseori fac ceea ce nu voiesc si nu stiu (Rom. 7, 19)"

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nici mie nu imi plac contrazicerile si nici eu nu le vad rostul, dar aici am sa explic, ca nu cumva careva vazand formularea, sa se sminteasca:



Deci tu initial vorbeai despre neputiinta observarii suferintei altora. Un fel de nu a fost in stare (nu l-a dus capul) sa observe si sa constientizeze ca aproapele sufera.
Aceasta neputiinta nu se refera la rautatea care se naste odata cu omul, nu este o rautate, ci o limitare a capacitatilor de intelegere.
Asa ceva nu poate sa fie pacat (nici chiar daca ne luam dupa explica pe care o dai tu - o sa o citez si eu mai jos).
Nu poate fi pacat pentru ca intelegerea este data in dar de Dumnezeu, iar intelegerea pe care o da Dumnezeu ridica limitarile capacitatilor de intelegere ale omului. Ori Sf apostol avea intelegerea data de Dumnezeu. Sfintii Apostoli, din pescari cu intelegere limitata omeneasca, au fost luminati de Dumnezeu in intelegere (chiar El le-a ridicat limitarile omenesti in capacitatea de intelegere) si facuti de Dumnezeu cei mai mari teologi. Astfel, luminati de Dumnezeu ei puteau vedea suferintele aproapelui. Deci nu este pacatul de care vorbeste apostolul.

Apoi zici ca asta este un pacat



Iar in explicatia pe care o dai (de ce ar fi un pacat), te referi la altceva:

NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. * Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. * Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. - Ne- + putință.
Sursa : DEX '98

Neputinta nu este numai fizica sau mentala.

Insa e bine venita postarea ta, pentru mine. Despre neputinta cred ca ar fi frumos sa vorbim aici de cate feluri este neputinta, ce se intelege exact prin neputinta ce vine din fire, cand neputinta este pacat si cand nu. s.a.

Eu m-am gandit initial strict la faptul de a nu vedea suferinta cuiva din cauza unei neputinte , nedezvoltand aceasta neputinta si gandindu-ma doar strict: nu am ajutat, am pacatuit dar a fost din neputinta, care poate fi din fire sau nu.
Poate este din necunostiinta, poate este din lipsa de posibilitate. etc.