Istorie, subiectivism confesional si dublul standard

Hai sa las ceva cu adevarat frumos topicului.Cineva a spus asa: ,,In fiecare om exista o lumina.Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus cand te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina,pentru ce ai tu bun,nu pentru pacatele,petele,intunericimile tale.Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: Caci oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata din pricina Mea si din pricina Evangheliei, o va mantui.(Marcu 8:35).Daca ai iubi cu adevarat pe Hristos viata ta ar fi alta.Ai fi un om cu adevarat,ai raspindi in jurul tau lumina si pace.Ai face din invatatura lui Hristos o invatatura vie,ai trai-o si ai fi fericit inca de aici de pe pamint,intelegand ca nu ai nici un motiv sa te tulburi,ca necazul,bucuria ca si neorocirea ta pe pamint sunt la fel de trecatoare;ca si viata ta,asa cum este,are un rost dat de Dumnezeu si ca implinind invatatura Lui vei ajunge sa dobandesti viata vesnica".

In Didahia se spunea: ,,Cele ce ti-se intimpla sa le primesti ca bune,stiind ca nimic nu se face fara Dumnezeu".Primul text,din care eu am citat doar o mica parte,este didahic in esenta lui,desi este scris in timpurile noastre,de un preot.Prin urmare ei,aceia,au pierdut,ce trebuia sa supravietuiasca a supravietuit.Firul credintei nu a putut fi rupt,exista intunecime si ceata in furtuna dar la final mereu rasare Adevarul.Nu poate fi oprit de nimeni.

You'll never walk alone brother.