Reformatorii de dinaintea Reformei

[grasu77]

În prealabil postat de nutucutu

O astfel de abordare este tipic protestanta: de ce aia, de ce ailalta. Va invit sa experimentati singur ceea ce inseamna a te hrani cu adevaratul Trup si Singe al Domnului.

Eu sunt intru totul de acord cu Sfanta Impartasanie. A fost lasata de Domnul Iisus Hristos.

Alta este problema: ineficienta. Fac preotii tot felul de slujbe, se lauda ca transforma painea si vinul in trupul si sangele Domnului, apoi vin credinciosii sa se impartaseasca. Rezultatul este zero (poate cu putine exceptii) Se vede in modul de vietuire a credinciosilor (raman cu acelasi patimi care-i despart de mostenirea vietii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu).

Intrebare: unde este problema? Ce-i lipseste Sfintei Impartasanii, pentru a deveni eficienta?

[nutucutu]

În prealabil postat de grasu77

Eu sunt intru totul de acord cu Sfanta Impartasanie. A fost lasata de Domnul Iisus Hristos.

Alta este problema: ineficienta. Fac preotii tot felul de slujbe, se lauda ca transforma painea si vinul in trupul si sangele Domnului, apoi vin credinciosii sa se impartaseasca. Rezultatul este zero (poate cu putine exceptii) Se vede in modul de vietuire a credinciosilor (raman cu acelasi patimi care-i despart de mostenirea vietii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu).

Intrebare: unde este problema? Ce-i lipseste Sfintei Impartasanii, pentru a deveni eficienta?

Este ca si cum ati intreba: ce-i lipseste Domnului pentru a fi iubit de oameni? Problema nu sta in Sfinta Impartasanie. Problema e in noi, pentru ca iubim lumea mai mult decit pe EL. Multi facem lucrurile superficial, multi mergem la biserica de ochii lumii sau ca sa nu ne certam cu sotul/sotia/mama/tata, multi mergem la biserica din mindrie pur si simplu (la final tragem concluzia ca sintem deosebiti ca mergem la biserica) si asa mai departe. Multi mergem cu adevarat cu dorinta de a-L descoperi pe Domnul, dar renuntam dupa un timp; exact ca in parabola cu semintele care cad in diverse locuri. Citi dintre noi mergem la biserica sa ne intilnim cu Domnul nostru Isus Cristos? Prezent cu adevarat in Sfinta Euharistie? Citi dintre noi mergem acolo sa incercam sa dialogam cu El? Sa-i spunem problemele, sa-L rugam sa ne indrume si sa-I cerem iertare ca Il ofensam. ... Daca am studia in fiecare zi, timp de o ora, limba rusa de exemplu, cu siguranta ca dupa 10 ani de studiu vom sti ceva rusa, totusi. Daca nu cumva o vom sti chiar binisor. Multi fac eforturi de ani de zile pentru a se bucura o 5 minute ca au fost cei mai buni.Insa cu Domnul noi avem pretentia sa-L vizitam o data pe saptamina (daca o facem si atunci) si sa ne transforme viata complet.

Sfintei Euharistii nu-i lipseste nimic. Noua ne lipseste ceva: perseverenta. Sfinta Tereza de Calcuta spunea ca Domnul nu apreciaza rezultatul luptei, apreciaza lupta. Iar noi sintem incintati de victorii, insa esecurile le suportam mai greu si de multe ori abandonam.

[grasu77]

În prealabil postat de nutucutu

Sfintei Euharistii nu-i lipseste nimic. Noua ne lipseste ceva: perseverenta.

Excelenta observatie. Dati-mi voie sa fac o "micuta" completare: ne lipseste perseverenta "in credinta".

[Savonarola]

În prealabil postat de grasu77

Eu sunt intru totul de acord cu Sfanta Impartasanie.

Da' cine ţi-a cerut ţie acordul pentru Euharistie, protestantu' lu' peşte care mai eşti şi tu, mă ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de grasu77

Intrebare: unde este problema? Ce-i lipseste Sfintei Impartasanii, pentru a deveni eficienta?

Îmi pare rău, la această întrebare sunt legat să nu vă răspund. Înainte de fiecare comuniune îi promit lui Dumnezeu să nu o fac. "Nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta" sunt cuvintele acelui mini-crez al creştinilor.

[Savonarola]

Sper că nu o să se intre în jocul penibil al acestui nefericit. Îi readuc aminte nefericitului că acest fir de discuţie are altă temă şi să îşi răspândească lepra doctrinară la el la secta aia de doi bani.

[grasu77]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Îmi pare rău, la această întrebare sunt legat să nu vă răspund. Înainte de fiecare comuniune îi promit lui Dumnezeu să nu o fac. "Nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta" sunt cuvintele acelui mini-crez al creştinilor.

Oricum sunteti pe langa intrebare (in incercarea dvs. de a arunca iarasi cu noroi). Eu cred ca nu la Dumnezeu este problema pentru inutilitatea Sfintei Impartasanii, ci la oameni.

Ma gandesc la doua posibile cauze ale ineficientei acestui sacrament:
1. preotii nu fac bine slujba (or mai fi necesare niste incantatii suplimentare - zic si eu);
2. credinciosii nu au nici cunostinta si nici credinta adevarata; iar fara credinta in ceea ce este adevarat si dorinta de a-L urma pe Hristos, declarand razboi pacatului, nimic nu este posibil.

Dvs. de ce credeti ca Sfanta Impartasanie a devenit ceva formal, banal, inutil? Unde este buba?

În prealabil postat de grasu77

Eu sunt intru totul de acord cu Sfanta Impartasanie. A fost lasata de Domnul Iisus Hristos. Alta este problema: ineficienta. Fac preotii tot felul de slujbe, se lauda ca transforma painea si vinul in trupul si sangele Domnului, apoi vin credinciosii sa se impartaseasca. Rezultatul este zero (poate cu putine exceptii) Se vede in modul de vietuire a credinciosilor (raman cu acelasi patimi care-i despart de mostenirea vietii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu).

Intrebare: unde este problema? Ce-i lipseste Sfintei Impartasanii, pentru a deveni eficienta?

Nu neaparat.Daca Duhul actioneaza gradual atunci si transformarea ar fi graduala.Ar trebui o actiune totala si radicala ca sa aiba un efect permanent ori nici la Cina Domnului nu a fost cazul, Iuda a tradat (daca s-a impartasit,eu nu sunt convins dpdv biblic) iar Petru, ulterior, s-a lepdat de trei ori.Mai sfanta decat aceea Cina nu este nici una si cu toate acestea nu a transformat radical in acel moment,total,nimeni sa nu mai greseasca.Poate fi si o transformare graduala,eu nu as exclude acesta posibilitate.Iar orice progres gradual implica inclusiv caderea si ridicarea.Altfel nu ar mai fi gradual :) Bineinteles ca exista in Biblie suficiente exemple de actiune directa si radicala a Duhului dar nu este o regula ca asa trebuie sa actioneze mereu.Ma gandesc ca in acesta situatie actiunea graduala ofera mai multe sanse omului sa constientizeze treptat transformarea in timp in timp ce o transformare directa si radicala mie imi pare mai degraba aplicabila in cazul unor actiuni specifice,cu scop precis,determinat.

Mai este o problema: pericolul cuantificarii actiunii Duhului in standarde omenesti,stramte.Daca ii judeci/apreciezi/analizezi actiunea,in raport de tema propusa de tine,din perspectiva Bibliei si pui drept baza,,impartasire=transformare imediata"atunci,la acest test,nu trece nimeni,sau aproape nimeni,si nu numai din ortodoxism.In plus nu poti pune drept moment final altul decat cel de care a beneficiat si talharul de pe cruce.Deci daca mergi cu actiunea pana in ultimul moment atunci este evident ca nu poti trage decat o concluzie,cel mult partiala,pe parcurs.

Simple idei,actiunea Duhului depaseste cu mult capacitatea umana de intelegere.

[grasu77]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Daca ii judeci/apreciezi/analizezi actiunea,in raport de tema propusa de tine,din perspectiva Bibliei si pui drept baza,,impartasire=transformare imediata"atunci,la acest test,nu trece nimeni,sau aproape nimeni,]

Nicidecum nu am vrut sa spun "impartasire=transformare imediata". Multumesc pentru faptul ca ai adus in discutie acest aspect.

Nici ucenicii lui Hristos nu au avut parte de transformare imediata. Dar, ei erau in cautare. Samanta sadita de Domnul Iisus Hristos, timp de 3 ani, se lupta in ei, sa rodeasca. Duhul Sfant a avut peste ce sa se coboare si sa dea rod (treptat). Dar la noi, peste ce sa coboare? Peste indiferenta, ignoranta, egoism, necunoastere, pofte, patimi si alte cele pe care le cultivam (in continuare), cu gustul Sfintei Impartasanii inca proaspat pe limba?

În prealabil postat de grasu77

Nicidecum nu am vrut sa spun "impartasire=transformare imediata". Multumesc pentru faptul ca ai adus in discutie acest aspect.

Nici ucenicii lui Hristos nu au avut parte de transformare imediata. Dar, ei erau in cautare. Samanta sadita de Domnul Iisus Hristos, timp de 3 ani, se lupta in ei, sa rodeasca. Duhul Sfant a avut peste ce sa se coboare si sa dea rod (treptat). Dar la noi, peste ce sa coboare? Peste indiferenta, ignoranta, egoism, necunoastere, pofte, patimi si alte cele pe care le cultivam (in continuare), cu gustul Sfintei Impartasanii inca proaspat pe limba?

Grasule,sunt ultimul om sa dea sfaturi pe asa ceva,si fariseismul meu are o limita.Ce pot spune este ca fiecare va da socoteala pentru tot.Sa va dea Cel de Sus puterea,pentru partea umana a zbaterii, de a face ceea ce trebuie pentru a deveni,candva,prin voia Lui, o fiinta noua,in asteptarea si regasirea unei lumi noi si a unui cer nou.Dumnezeu cu tine.