Despre suflet, duh si starea omului in moarte

În prealabil postat de Erethorn

,,For if you have fallen in with some who are called Christians, but who do not admit this[truth], and venture to blaspheme the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob; who say there is no resurrection of the dead, and that their souls, when they die, are taken to heaven; do not imagine that they are Christians"

Deci, Sf. Justin consideră că sufletul nu moare, ci aşteaptă judecata într-un loc mai bun sau mai rău, în funcţie de faptele din timpul vieţii; în niciun caz însă acest loc nu este în Raiul lui Dumnezeu.Mi se pare o mediană între dogma ortodoxă şi învăţătura adventistă.

Observaţi că cea de-a doua parte a citatului de la pag. 99 este foaaaarte interpretabilă: "sufletul nu mai există, ci se întoarce iarăşi acolo de unde a fost atras"

Teologia lui Iustin Martirul trebuie abordata cu mare atentie,si eu subscriu la opinia dvs,o posibila mediana in raport de conceptia iudaica.Lucrul ar fi explicabil daca luam in considerare faptul ca ,,iudeul Tryphon"este posibil sa fi fost in realitate un rabin cu care Iustin Martirul a avut un dialog atat in vederea afirmarii credintei crestine cat si in scopul identificarii unor posibile puncte de legatura cu abordarea iudaica.S-ar putea sa ne gasim in prezenta unui asemenea punct de legatura,nu trebuie uitata cultura filozofica a lui Iustin,cultura ce inclina spre un dialog de esenta,nesupus unor abdicari dar deschis in vederea identificarii unor posibile puncte comune,bineinteles in scopul convingerii evreilor precum Tryphon cu privire la Hristos.Daca imi aduc bine aminte,acesta parca il si acuza la un anumit moment pe Iustin,in cadrul dialogului,ca ar utiliza din profeti doar ce serveste argumentatiei lui iar raspunsul lui Iustin a fost deosebit de elegant si fundamentat.

Ce vroiam sa spun.Iustin Martirul a mai scris si alte carti iar una dintre aceste carti,mai bine zis fragmente din ea, care ii este atribuita se numeste ,,Despre Inviere".Acolo,la capitolul X intitulat ,,The body saved and will therefore rise" se spune: ,,The resurrection is a resurrection of the flesh which died. For the spirit dies not; the soul is in the body, and without a soul it cannot live. The body, when the soul forsakes it, is not. For the body is the house of the soul; and the soul the house of the spirit. These three, in all those who cherish a sincere hope and unquestioning faith in God, will be saved".

Traducerea ma scuteste de comentarii dar conexand afirmatia postata de dvs,de la pag.99,cu cele de mai sus nu pot sa nu zambesc gandindu-ma cate dreptate a avut Apostolul Pavel in I Corinteni 13:12.Analizand si opinia sa,conform careia cei care sustin ca dupa moarte sufletul se duce-n Cer, fara a fi nevoie de o inviere a mortilor in acest sens,nu pot fi considerati crestini incep sa-mi pun alte intrebari interesante despre cum s-au schimbat anumite conceptii de-a lungul timpului si care au fost motivele.

Insa am si o posibila critica la adresa afirmatiilor sale,daca sunt ale lui,din lucrarea mai sus amintita,din capitolul V intitulat ,,The Ressurection of the flesh is not impossible" cum ar fi: ,,For if by such arguments we prove to them that the resurrection of the flesh is possible, they are certainly worthy of great contempt if they can be persuaded neither by the deliverances of faith nor by the arguments of the world".Cu privire la ,,deliverances of faith"daca raportez argumentatia si concluzia sa la cele spuse de Apostolul Pavel in I Corinteni 15:35-56 atunci rationamentul sau este eronat,sau cel putin complet diferit de al Apostolului.Poate a fost doar o conceptie particulara,lumea credintelor religioase suporta si nuante de gri,nu doar de alb si negru se pare.