prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi dati o veste buna! Cu adevarat aceasta, va multumesc!
Nu stiam aceste criterii de evaluare a unui suflet, cu adevarat nu stiam.
Iertati, totusi, pornirea mea cand am spus, poate prea ferm, ca "e prea devreme". Nu voi fi fiind eu vinovatul, ca sa zic asa, ci pur si simplu Duhul. Dar pentru ca nu pot crede sub nici o forma ca vorbeste Duhul prin mine (Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!), ramane sa recunosc: am indraznit, pur si simplu, sa imi exprim o opinie. Va rog sa ma iertati pentru aceasta indrazneala si sa ma ierte si persoana careia m-am adresat.

Asa zic si eu, ca nu aveti de ce sa imi cereti iertare. Unii pe altii ne invatam si ne bucuram. Sigur ca nu vorbeste Duhul. Doar nu suntem sfinti. Nu suntem noi vrednici de asta. Pana acolo mai sunt multi pasi cum spunea draga noastra doamna. Cine stie cat de multi vom parcurge din ei pana ne prinde vremea sfarsitului. Mai avem de curatat, de indreptat, mai si cadem, ne ridicam. Nu e usoara nevointa. Nu se cuvine sa ne semetim nici o secunda. Pentru asta imi spunea duhovnicul: ciocanul pacatelor sa va bata in cap mereu. Sa nu uitati si sa va semetiti.
Uneori oamenii se bucura de har. Si atunci se schimba si in vorba si in fapta.
Asa cum se bucura oamenii de har in timpul Sfintei Liturghii. Legat de asta iarasi parintele mi-a spus: cand suntem in har suntem exaltati, unii vorbesc de Dumnezeu, altii se roaga mai bine, altii daruiesc mai mult, altii bucura oamenii cu drag. E bine ca oamenii sa se bucure de har ca mai tarziu ramane rugaciunea.