Barbatii

[Lucian008]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Si daca ii cresti in mizerie, ii tii flamanzi si desculti il bucuri pe Dumnezeu?

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad. Comoditatea la fel. Fiecare are crucea sa de dus si asumat.

[Solveig]

În prealabil postat de Lucian008

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad.

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

[Lucian008]

În prealabil postat de Solveig

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

Nu e vorba de chin. Se numeste asumarea Crucii. Fiecare are crucea sa. Daca imi gasiti un singur exemplu al unui sfant care sa fi trait fara as asuma crucea si implicit suferinta eu va dau dreptate.
Am mai zis si asta. Exact asa s-a ajuns la idolatrie. Omul stia ca exista Dumnezeu si care este Acesta. Doar ca nu "le-a placut de Dumnezeu". Eu vroiau un dumnezeu caruia sa ii implineasca voia. Dar voia pe care trebuia sa o implineasca era voia lor. Si-au facut ei dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor. Asa si acum. Noua nu ne place voia Lui Dumnezeu. Noua ne place sa trandavim in fata televizorului, sa ne facem concedii in strainatate, sa cheltuim banii pe lucruri "de firma", si cand avem timp sa ne aducem aminte de Dumnezeu. Dar asta acasa pentru ca "eu cred in sinea mea si imi e suficient". "Nu am nevoie de intermediari". Exista un proverb care se potriveste foarte bine ca exemplu, doar ca e cam obsecen si ma abtin sa il spun.
Bucuria care a venit prin cruce se refera la bucuria mantuirii si nu la placerile vietii. Bucuria vine si din lipsurile materiale.

[lore86]

În prealabil postat de Solveig

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

Superb postul!
M-a uns la suflet. Asa e : Domnul nostru e boier mare!
El ne da bucurii mereu, insusi crestinismul e o religie a bucuriei. Doar ca asa cum aurul se curateste in foc si devine stralucitor, la fel si crestinul se curateste in focul suferintelor ptr a se lamuri: e aur sau alama?
Bucuria cu suferinta se impletsesc reciproc.pare paradoxal, nu?
Suferinta ptr Hristos iti pricinuieste o vatamare a trupului o rana a sufletului, atunci se coboara Harul care iti ofera bucurie si iti unge sufletul cu un balsam. Nu mai departe de sfintii mucenici: in chinuri graznice, ei erau cuprinsi de o pace, de bucuria Invierii.

Cum nu poti separa trandafirul care pe langa mirosul suav are si o culoare minunata si o catifelare delicata de spini asa nu poti separa Viata In Hristos, cu pacea si bucuria pe care ti-o ofera de cruce, inteleasa prin multitudinea incercarilor menite sa ne caleasca.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Lucian008

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad. Comoditatea la fel. Fiecare are crucea sa de dus si asumat.

Si cu ce drept alegi tu, ca parinte, sa ii oferi unui copil crucea de a creste in saracie si lipsuri, sa il doara sufletul si sa nu inteleaga de ce altii au si el nu? Mi se pare culmea egoismului sa te mantuiesti tu pe spatele copiilor.

[Lucian008]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Si cu ce drept alegi tu, ca parinte, sa ii oferi unui copil crucea de a creste in saracie si lipsuri, sa il doara sufletul si sa nu inteleaga de ce altii au si el nu?

Cu dreptul dat de la Dumnezeu. In plus de unde stim ca vom suferi de lipsuri? Poate ne va da Dumnezeu deci avem 12 copii, si chiar ne vor prisosi cele materiale. Nu cumva asta e lipsa de incredere in purtarea de grija a Lui Dumnezeu?

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Mi se pare culmea egoismului sa te mantuiesti tu pe spatele copiilor.

Te mantuiesti prin jertfa lui Hristos si prin jertfa ta. Fara jertfa nu exista mantuire. E valabil atat pentru tine cat si pentru copii. Nimeni nu se mantuieste singur. Toti ne mantuim in comuniune. De fapt asta e si viata vesnica.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Lucian008

Te mantuiesti prin jertfa lui Hristos si prin jertfa ta. Fara jertfa nu exista mantuire. E valabil atat pentru tine cat si pentru copii. Nimeni nu se mantuieste singur. Toti ne mantuim in comuniune. De fapt asta e si viata vesnica.

Da? Si daca eu torn copii ca iepurii si mor de frig intr'o camaruta mizera e jertfa mea sau a lor? Imi va zice Dumnezeu "bravo, te'ai mantuit prin jertfa ta minunabila"? Si te rog nu imi spune ca el imi va da mijloace materiale, ca daca ar fi asa, asistentii sociali nu ar mai avea de lucru, iar orfelinatele nu ar mai exista.

[Anna]

Hai nu mai tot incercati sa va convingeti :)) ca n-o sa reusiti. S-au umplut mii de pagini pe forumul asta pe subiectul asta.
Voi care vreti sa lasati copiii sa vina, sa vina. Cei care nu, nu. Si gata

[Lucian008]

În prealabil postat de Anna

Hai nu mai tot incercati sa va convingeti :)) ca n-o sa reusiti. S-au umplut mii de pagini pe forumul asta pe subiectul asta.
Voi care vreti sa lasati copiii sa vina, sa vina. Cei care nu, nu. Si gata

Nu e vorba de convins. Eu nu am spus ca sunt sfant nici ca am sa fac 12 copii. Dar nici nu pot sa spun ca e corect cum fac eu atat timp cat stiu ca e corect cum vrea Dumnezeu. Iar argumentul ca nu stim noi ce gandeste Dumnezeu nu tine aici.

[Lucian008]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Da? Si daca eu torn copii ca iepurii si mor de frig intr'o camaruta mizera e jertfa mea sau a lor? Imi va zice Dumnezeu "bravo, te'ai mantuit prin jertfa ta minunabila"? Si te rog nu imi spune ca el imi va da mijloace materiale, ca daca ar fi asa, asistentii sociali nu ar mai avea de lucru, iar orfelinatele nu ar mai exista.

Ai prefera sa mori intr-o camaruta mizera si sa te mantuiesti sau sa mori in lux si sa ajungi in iad? Exact despre asta e vorba. Si exact asa iti va spune Dumnezeu: "bravo, te'ai mantuit prin jertfa ta minunabila".
Eu am mai spus nu poti sa astepti sa iti arunce Dumnezeu sacul de mancare din cer, dar El are grija in intelepciunea Lui de tot. Daca voia Lui este sa mori in camaruta aia mizera si sa te mantuiesti asa va fi. Daca El vrea sa iti prisoseasca cele materiale cu toate ca ai 12 copii, iti va prisosi.