Frica de Dumnezeu

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

strasnice intrebari, scotianule.
Atat de strasnice ca mi se zguduie intreaga fiinta.
Abia in fata unor astfel de intrebari imi dau seama cat de departe sunt de drumul care merge spre Inviere.O realitate de necontestat, moartea, ne poate fi tovarasa in clipa urmatoare. Totul se va opri acolo, nu vom avea timp nici de un Doamne miluieste. Atunci tot ce va conta vor fi doar faptele noastre, viata noastra.Si daca aceaste e zero, daca nu chiar minus cum sa nu ma gandesc cu cutremur la clipa aceea?

Vai mie, innegritului suflet...

Hai, măi Loredana... nu exagera cu minusurile. Căci dacă exagerezi rişti să aluneci în deznădejde, or un bun creştin are măcar o umbră de speranţă în ce priveşte şansele de a ajunge sus, aproape de Dumnezeu. Şi aici este nevoie de echilibru sau dreaptă socoteală, anume între autosuficienţă şi totala desconsiderare de sine.

Şi nu uita că smerenia nu înseamnă autodefăimare, indiferent dacă e publică sau în gîndul intim.

PS: Dacă eşti azi pe acasă, după amiază putem trece pe la voi într-o scurtă vizită.