Profetul care a fugit de Dumnezeu

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Haideti, fratilor sa revenim la topic (ca Scotianul, in rabdarea lui, o fi avut timp sa dea o fuga pana in Edinburgh si, intors inapoi cu accent de Scots Gaelic s-o apuca iar de lamentatii, pe buna dreptate...)!
Daca imi permiteti o opinie: se pare ca sunt doua linii principale de reactie la textul biblic: una Scotland-MariS_ si alta Catalin-Cezar (caci ma alatur opiniei lui Catalin). Nu mi-e clara inca pozitia fratilor catolici.

"In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale." Conchide Scotland.

"Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales"." Intareste, apasind putin (cu totul ortodox cred eu, in duhul Evangheliei) MariS_.

"Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti." Afirma, in completare, Catalin, iar eu reintaresc: da, stiind bine Iona cat de Milostiv este Domnul, credea tare ca ninivitenii vor fi iertati [b]daca[b] se vor pocai. Se temea ca se vor pocai!... Iar el va iesi in paguba, ca profet mincinos.

Putem continua acum, daca voiti, o dezbatere cu argumente. E grea exegeza, eu nu prea ma pricep, nu am nici materiale aici (sunt departe, departe...) dar merita sa incercam. Doamne ajuta!

P.S. Voiesc sa dau o lamurire pentru ortodocsii care au unele temeri legate de exegeza. La facultatea de Teologie, in anul cand am fost student, profesorii si asistentii ne incurajau, desi foloseam acelasi aparat critic, sa prezentam interpretari personale, cu accente sau concluzii subiective. Aceasta facea parte, atentie, din formarea viitorilor preoti si teologi ortodocsi! (Sa fi fost toata facultatea de Teologie deja ecumenista?... Ba deloc. Dumnezeu respecta libertatea si originalitatea fiecarei persoane. Nu cenzureaza diversitatea nuantelor, cata vreme exista unitate in duh, in credinta. Unitate in diversitate, asta e.)

IONA Capitolul 2
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"

Ideea ca Iona dorea nimicirea ninivitenilor doar pentru a nu fi perceput ca profet mincinos de catre ai sai implica un sadism destul de accentuat, cred eu, caci a sacrifica laolalta copii, femei, batrani pentru un orgoliu de profet ar arata o micime de suflet ce ar trebui chiar pedepsita de Dumnezeu, nu doar tratata cu o simpla lectie. Or, observam din antiteza intre versetul 9 si 10, ca Iona are tentatia de a privi cu dispret pe aceeia ce "slujesc idolilor deşerţi" si "dispreţuiesc harul Tău". In schimb, ideea ca Dumnezeu e milos doar cu cei "ai Lui" si ca e neindurator "cu ceilalti" e explicabila psihologic, chiar daca nu e justificata d.p.d.v. duhovnicesc. Nu exclud, insa, niciuna din variante.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca studiati conexat Iona cu Luca 4:16-30 veti observa cateva aspecte ce demonstreaza ca frustrarea lui Iona nu era un caz singular si ca mentalitatea israelita de acest fel,conform careia Dumnezeu aprope ca ar fi fost obligat sa isi arate indurarea doar cu privire la ei,avea radacini adanci.Si asta in situatia in care Mantuitorul,in scena descrisa de Luca, nu a dat citatul complet din Isaia,(Isaia 61:1-2 dar nu a spus si ,,o zi de razbunare a Dumnezeului nostru")dorind sa le sublinieze tocmai perioada de har de si indurare.Reactia la acesta dovada divina a suveranitatii Celui de Sus in mila si dragoste,oferite tuturor,a fost dorinta de a ucide(4:29).Orgoliul nationalist si exclusivist pur si simplu nu se putea impaca cu vestirea ,,anul de indurare al Domnului".

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

IONA Capitolul 2
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"

Acest pasaj arata exact invers ceea ce spuneai, pentru ca urmatoarea fraza este: "Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!" Asadar se intelege de aici ca rugaciunea a fost placuta Domnului.
Iar in aceasta rugaciune nu se afla nimic gresit, doar cine nu a citit cu atentie Sfanta Scriptura nu intelege ce erau evreii si ca ceilalti se inchinau la idoli. Si mai ales ce insemna inchinarea la idoli, exact inselarea de vrajmasul si lepadarea lui Dumnezeu. Eu am devenit credincios dupa ce a am inceput ssa citesc Sfanta Scriptura si chiar daca eram agnostic nu mi s-a parut nicio contradictie in Vechiul Testament.
Pentru ca am vazut ca unii modernisti (ca am vazut ca ecumesnisti daca zici supara pe unii, desi eu inteleg acelasi lucru, dl. Mihnea spune iubiristi) spun ca in Vechiul Testament nu e acelasi Dumnezeu, sau ca unele pasaje nu sunt revelate, ci introduse de evrei.

Iona nu era suparat ca de ce nu au murit acei oameni, ci ca s-a intamplat ce se gandea el, ca nu o sa fie pedepsiti acestia. Si vedem si rationamentul lui Iona explicat de el, a fugit pentru ca se gandea ca nu o sa se implineaca profetia si nu o sa se piarda cetatea, asa ca profetea degeaba. Eu cred ca lui Iona ii era mai rusine de cetatenii din Ninive, ca or sa rada de el.
Nu stiu cum nu se intelege de ce evreii erau considerati poporul ales, pentru ca aproape toate celelalte popoare se inchinau la idoli si al alti zei. Numai cineva care nu intelege ce inseamna credinta in Dumnezeu nu intelege de ce era un pacat sa te inchini la zei si idoli, cel mai mare pacat.

P.S. Din cate stiu Iona este considerat sfant de BO. Nu are rost sa il denigram degeaba, nu oricine era profet, ci doar oamenii mult inaintati spre sfintenie. De aceea toti profetii din Vechiul Testament sunt cinstiti ca sfinti.

[catalin2]

Istoria ne spune ca pana la urma profetia lui Iona s-a implinit. Domnul i-a iertat atunci pentru ca s-au pocait si chiar si-au intors fata de la idolatrie (daca erau idolatri). Sf. Iona a profetit in timpul imparatului Ieroboam (786-746 BC), iar dupa aproape 150 de ani, in 612 inainte de Hrisots, cetatea Ninive a fost cucerita si jefuita, practic fiind distrusa si nerefacuta de atunci.