Mi-a ramas in minte un cuvant duhovnicesc al parintelui Dumitru Staniloae in care adancea diverse aspecte ale singuratatii. Parintele a amintit o forma a singuratatii atat de subtila, dar totusi atat de evidenta: "singuratatea omului care n-a facut niciun bine".
Cred ca aceasta este singuratatea cea mai de temut. In fond iadul insusi nu este decat forma abisala a acestei singuratati pe care o simte omul aflat la hotar cu nefiinta. Un hotar insa pe care nu il poate niciodata trece, pentru ca Dumnezeu nu desfiinteaza persoana umana.
|
24.01.2012, 15:07:01
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode